911 matches
-
nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau întrebări care se repetau asemeni orelor care-și urmau cursul firesc printre cifrele simetric ordonate pe cadranul timpului. „E doar un joc, un joc mizerabil în capcana căruia am căzut.” Era singurul răspuns acceptat valabil la toate frământările căutărilor necontenite. Și timpul trecea, fără să-i pese câtuși de puțin de tensiunea așteptării mascată admirabil de o minte aparent atrofiată. La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se Întâmplă cu figura dandy-ului: debordantă, multiformă, ea rămâne de neperceput. Și aceasta cu atât mai mult cu cât caracterul singular și proteiform al dandy-ului e amplificat prin dubla necesitate de a suprinde și de a fi original. Necontenita varietate a măștilor exaltă și Înfrumusețează radicala sa alteritate.”2 Sigur că veșmintele roșii ale lui Alcibiade au ceva provocator, sigur că Lauzun fascinează cu aerul său distant o curte Întreagă, sigur că privirea tinerilor arabi sau a indienilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trezit, câteva luni numai după ce-și asumase toate puterile, în fața unei situații paradoxale: mișcarea de la 28 mai, care se făcuse fără să se verse o singură picătură de sânge, nu-și putea păstra integritatea inițială decât cu prețul unor necontenite jertfe. Unanimitatea militară din ziua biruinței de la Braga și Lisabona fusese fărâmițată prin intrigile politicienilor și prin ambiții personale. Dacă nu s-ar fi reacționat față de uneltirile comandantului Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai târziu, Revoluția continua mereu, din clipa în care generalul Gomes da Costa luase armele la Braga, răzvrătindu-se împotriva demagogiei și a vechiului regim. Nimeni altul ca Salazar nu e mai sensibil la această revoluție în marș, la această necontenită prefacere morală a țării, la care colaborează nu numai prin geniul său financiar și exemplul lui de muncitor prodigios, dar mai ales printr-o curajoasă inițiativă teoretică și politică. Cu fiecare decret de lege, cu fiecare nouă cuvântare - și vorbește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se alcătuise în 1927 ca să susțină dictatura, încă nu devenise un organism dinamic și fertil. Lumea se obișnuise cu "miracolele" lui Salazar; se obișnuise cu bugetele echilibrate, cu ordinea internă, cu prestigiul Portugaliei care creștea prodigios peste hotare, cu îmbunătățirea necontenită a administrației se obișnuise chiar cu felul de a fi al lui Salazar, cu sobrietatea lui, cu cinstea lui, cu puterea lui de muncă; toate acestea nu mai constituiau pentru portughezul de rând, nici o surpriză și aproape că nu mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar de el știute, doar de el râvnite și doar lui menite a le atinge, la capătul acelei necontenite plutiri. Nu mai văzusem timbrul acela la Ghidale. Credeam că-i cunosc toată colecția, de altfel, nu prea mare. Mi-a spus că nu-i dădea voie tatăl său să-l arate cuiva. Avea o poveste ciudată, spunea, timbrul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca de o perioadă fericită, o vreme a solidarității și afecțiunii reciproce; acum că își regăsise sora, trăia plăcerea necontenită de a putea să își asume din nou rolul de frate mai mare. Era pentru ea prieten și protector, îndrumător și sprijin, era o stâncă. În timp ce își recăpăta puțin câte puțin vechea vigoare și vervă, Aurora a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Baudrillard constata, tot în urmă cu cîteva decenii, că timp de secole, a existat o străduință de a convinge oamenii că nu aveau [un corp, n.n.] ; astăzi există obstinarea sistematică de a-i conă vinge de corpul lor. O propagandă necontenită ne amintește (...) că nu avem decît un corp și că trebuie să-l salvăm. Totul probează astăzi că acest corp a devenit obiect de mîntuire. Acesta s-a substituit literalmente sufletului în această funcție morală și ideologică. și parcă pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cineva care se numea, aproape la fel ca el, Dan Kretzu. De când trecuse pragul psihologic al secolului 21, pe Dan nu-l mai interesau bradul, anul și nici vreo sărbătorire. Puține lucruri îi mai stârneau curiozitatea. Trăia, cu o oboseală necontenită, într un prezent tulbure. Era, oricum, perioada cea mai chinuitoare a anului, în care timpul devenea singura bucurie pe care i-o puteai dărui cuiva. Dan avea 43 de ani, iar viața trecuse pur și simplu pe lângă el. Avea mare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir lecturând la nesfârșit date de pe cruci și uneori notându-le cu migală pe bilețele de hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine ca să găsească drumul de întoarcere. Ca și cum drumul lui Epa, de întoarcere era de acasă la cimitir și nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o nouă pulsație - să-i spunem program? voință? inteligență? poate chiar suflet? Unii sugerau că tot ceea ce se petrecuse cu miliarde de ani În urmă, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și continuu te intersectezi cu tot felul de oameni. Noi oamenii, cred că suntem o specie foarte ciudată, fiindcă, în general, ne autoconsiderăm drept niște genii nedescoperite încă și toți ceilalți care mișună încoace și încolo în jur într-o necontenită mișcare browniană, nu sunt decât niște exemplare umane care au mai puțină minte decât noi, deci mai pe românește, sunt mai proști și chiar dacă prin preajmă ar fi Einstein, dacă m-aș include într-o anumită categorie de oameni despre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca omul. Din tulpina copacului, Ionel vazu, ca-n poveste, cum s-a deschis o portiță. Și așa se trezi într-un fel de pădure ciudată. Aici copacii păreau a crește cu crengile in pământ. Uhum-uhum! auzi Ionel un vuiet necontenit. Hm! parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de praf, foarte bine c-o fac, textul este de-o contemporaneitate aproape imorală. Philip Roth: „Scriitorul american de la jumătatea secolului XX trebuie mai Întîi să Înțeleagă și abia apoi să descrie” (și cum să Înțelegi ceva aflat Într-o necontenită cursă de viteză, nici nu vezi ce e), „trebuie să prezinte credibil ceea ce se Înfățișează Înaintea lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vârsta ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. Mai bine orice sărăcie, decât necontenită zarvă, și sfadă, și inimă grea. Noroc că nu apucase să împartă toată averea copiilor și-și păstrase pe seama ei câteva petice de pământ, să le aibă de s-ar întîmpla ce nu dorea și ceea ce totuși s-a întîmplat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curtea conacului, după ce oprise o clipă în uliță să se dea jos cei doi jandarmi. Boiangiu însuși numai cu mare greutate s-a lăsat convins să se prezinte boierului Miron, socotind că datoria lui acuma este să vegheze la post necontenit, să nu se pomenească cu vreun atac prin surprindere din partea sătenilor. Miron Iuga era sculat și-i aștepta. Văzuse flăcările de la Ruginoasa și a aflat de la argați câte ceva. În primul moment a chemat pe Ichim, să puie caii și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
București, din timpul domniei lui Al. I. Cuza, Al. V. Beldiman, adversar hotărât al lui Carol I și al autorilor loviturii de stat de la 11 februarie 1866, este editorul și redactorul primei serii. După câteva luni, ca urmare a atacurilor necontenite împotriva Palatului, gazeta este suprimată, iar Beldiman arestat și dat în judecată. Un juriu, în care prim-jurat era V. Alecsandri, dă un verdict de achitare, dar A. nu va mai fi reluat decât peste 16 ani, la București. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
mai mare imperiu din istorie (cu o suprafață de 25 milioane km2), întins de la Pacific până la Dunăre. Adevărați chirurgi ai istoriei, mongolii au provocat schimbări profunde în structura etnică a populațiilor cucerite și în echilibrul politic din teritoriile ocupate. În necontenita grupare, desfacere și regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor. Negustorii nu puteau circula decât aciuați pe lângă vreun convoi militar. Generalul Pavel Kiselev spunea, în cunoscuta dare de seamă asupra administrației ruse în Moldova și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți a se strămuta prin orașe și la caz de călătorie, parcursul pe drumuri se făcea cu convoiu bine înarmat”. Starea de război a înrăutățit atât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]