1,029 matches
-
foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră din hamuri. La mirosul sângelui ei se întorceau din nou la natură. Mârâiau și mușcau din lupii vii și din hoituri. Totul era o învălmășeală de nedescris. Femeia a murit și omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat cartușele. Finalul? Nu există happy-end. A murit și omul, copleșit de mulțimea lupilor. A murit mâncat de ei. Pe locul tragediei nu a mai rămas
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine, o inerție de nedescris mă cuprinse totalmente. Știam să descifrez la pianul din hol cele mai complicate partituri ale unor compozitori simboliști. Simțeam în mine ceva straniu, care-mi anihila puterea de pătrundere a lucrurilor, a muzicii, a tot ce exista în jurul meu. De
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
primar care poate n-a trecut pe strada Țicăul de Sus niciodată, era numită de noi, copiii, ”locul cu stafii”. Din această cauză, de cum se lăsa seara, înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și care al băieților. Ne amestecaserăm complet, într-o după-masă, D. mă trimisese să-i iau nu știu ce - eram pe atunci încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de nedescris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Al-tamira (credeați că nu există în realitate? uite că există, și trăiesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce primeau pământ la marginea imperiului, cu datoria de a-l lucra și apăra. Revoluția a schimbat însă totul. Brusc, arhonții vechii puteri și-au abandonat opera, migrând către politică sau alte domenii mai vizibile. Haosul inițial a fost de nedescris. Publicul s-a "bejenit" spre zone de interes mai noi și mai strălucitoare. Revistele literare, înmulțite ca niște ciuperci după ploaie, și-au arătat condiția neoplasmică: în curând s-a văzut că nu mai pot supraviețui financiar. Comunicațiile s-au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși cât se poate de simplu: în fiecare dimineață, timp de patru luni de zile, Cristian Vasile a mâncat 317 câte o linguriță din cenușa Zarazei. Când ultimele urme de cenușă de pe pereții urnei au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de frumoasă cum era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar și «nu era a bine». Cel
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pisc, din apă au țâșnit jerbe strălucitoare de lumini și un sfert de oră jocurile de artificii ne-au luat fața mai ceva ca la revelion. Poate n-am descris cum și cât trebuie ceva ce, în fond, rămâne de nedescris. Degeaba v-aș posta pe youtube show-ul. Tot n-ați simți ce-am simțit noi. Nu vă rămâne decât să mă credeți pe cuvânt și să vă închipuiți ce s-ar putea face pe Dâmbovița, Bahlui, Someș sau Mureș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer: - A murit, și-a luat viața! Nimeni nu îndrăznise s-o întrebe despre cine era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stingă, bate, Dar nu poate... Noaptea neagră ca o plasă Peste mii de cruci se lasă Trece moartea, umbră ștearsă Slujitorii și-i veghează. Păsări stranii, cor ce cântă Peste-această lume strâmbă În pământ pe veci închisă Moartea, forță nedescrisă. Ceața albă, cranii saltă Plâng cadavrele grămadă Cimitir, o haină albă Te îmbracă și te-ngroapă. Miros de brad coroane înflorate Peste morminte reci stau așezate Pe pozele neînsemnate Stau rânduri triste și uitate. Cum poți să nu auzi tu
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92944]
-
de aur. Interiorul era de mărimea odăilor mele strâmte, joase. Lângă un perete aveam culcușul alcătuit din perne umplute cu pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii de cleștar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai găseam lumânări de ceară roșie, parfumate, cărți cu viețile Sfinților Părinți, albume de heraldică, un atlas de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
posedăm, fără să știm totuși bine ce posedăm. Asta nu înseamnă că sufletul se împotrivește cu încăpățânare cuvintelor, nici că ar fi el necuvântător, ci doar faptul că el ne înfioară mereu altfel, în mod secret și cu mișcări de nedescris, altfel decât o pot face cuvintele, care nu se înfioară decât când fug de ele însele, în adânc... Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să fim riguros atenți la ceea ce nu este el, la ceea ce nu ține de suflet. Atracția superioară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ți se poate întâmpla orice, nemaiexistând acele legi și obișnuințe care să te apere ! a plâns pauvre Nathalie, căreia în înghesuială îi smulseseră pălăria), s-au trezit cu toate trenurile suspendate, afară de unul singur, la care era o îmbulzeală de nedescris. Bietul Crețeanu, băiat de familie, nelovit de viață, a dat bacșișe în dreapta și în stânga și a făcut zeci de intervenții ca să-și suie bagajele într-un vagon anume, care însă deborda. De circulat au circulat într-un vagon de marfă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În birou se aude un murmur de Încîntare. Jack Harper ridică o mînă, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
capul. — Să nu cumva să-l omori, mama lui! spuse Jack. Denton Îl scuipă pe puști În față. Din hol se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dintr-a treia, care-l ascultau cu gurile căscate cum le povestea peripețiile mutării. Nici vorbă să Învețe. Noaptea asta era cea dintîi pe care aveau s-o petreacă În noul palat și totul era Încă Într-o neorînduială de nedescris. Susan se plimba cu aerul că nu-și vede capul de treburi, deși, dacă te uitai bine, nu reușea să facă nimic pînă la capăt, cel mult avea grijă ca nu cumva hamalii care descărcau mobila cea nouă din camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a întins și a tras-o lângă el cu tandrețe. Ea și-a ascuns fața la pieptul lui. Acel miros special al lui Oliver. Uitat, dar amintit cu un impact înfiorător de puternic. Piperat, dulce-condimentat și ceva unic și de nedescris care nu venea de la săpun sau dintr-o sticlă sau din haine. Un miros în care era doar el. Familiaritatea lui îi făcea ochii să lăcrimeze. Cu o delicatețe de nesuportat, a sărutat-o ușor în colțul gurii. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zile am Învățat că nimic nu stîrnește mai multă teamă decît un erou care trăiește ca să poată povesti mai departe ceea ce toți cei care au căzut alături de el nu vor putea povesti niciodată. Săptămînile de după căderea Barcelonei au fost de nedescris. În acele zile s-a vărsat tot atîta sînge, sau chiar mai mult, ca În timpul luptelor, numai că În secret și pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
auzit departe, ca pe ecoul unei furtuni care se Îndepărtează. N-am simțit nici o durere. Impactul Împușcăturii Îmi străbătu coastele. Mai Întîi a fost o vîlvătaie orbitoare, ca și cum o bară de metal m-ar fi izbit cu o furie de nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la pămînt. N-am simțit căzătura, cu toate că mi s-a părut că pereții convergeau, iar acoperișul cobora cu toată viteza, parcă dornic să mă strivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
astăzi trebuie cinstită în ochii oamenilor și ai zeilor victoria asupra pannonilor și dalmaților. Constată brusc că l-au pierdut pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost 20 iulie 1933, când s-a încheiat tranzacția pentru 163.099.000 bushels (bușeli), adică 450.000 vagoane. În schimb la bursa de valori din New-York, în câteva ore a fost cel mai grav crah în 1929. Panică de nedescris a fost și la Londra, după bătălia de la Waterloo. Venise știrea că Napoleon l-a învins pe Wellington. A urmat o prăbușire generală. În schimb Rothschild, a dat cea mai mare lovitură cumpărând acțiuni, întrucât avea poștă proprie cu porumbei
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni rachiu Înainte de atac, dar tot ne-am năpustit făcând un vacarm de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai cutezător s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu foarte aproape, poate că undeva În Liverpool Street sau Moorgate, dar suficient de aproape ca să-i simți șocul, izbitura Înspăimîntătoare a unei pale de vînt sufocante. Tumbele școlarului pe treptele stației se transformară Într-un țipăt de plăcere de nedescris; un adult se repezi să-l extragă și să-l ducă Înăuntru. Helen Întinse mîna, și Julia i-o prinse strîns. O luară la fugă, dar nu În stație, ci cît mai departe de ea, Înapoi În Lombard Street. RÎdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]