951 matches
-
nu plecasem din poienița aceasta. Iar am ajuns aici? s-a mirat Portocala. Asta însemna că ea își amintea. Dar dacă fusese un vis sau fusese adevărat, n-aveam de unde să știm. Hamsterii au ieșit și ei din adăpost, privind nedumeriți în jur. Parcă plecasem de-aici... Am dormit? Ia uite ce-am găsit în buzunar! a exclamat Ghidușa ridicând solzul în soare. Și eu trebuie să am unul, a zis Hamsterul Ciufulit verificând rucsacul, și solzul era acolo. Al treilea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei.“ Așa că Miky a stat șase ani la moară, cu guvernantă. Noi eram plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de ani, în gara de la Roma. Fizic era neschimbată, splendidă, regimul comu nist nu-i alterase nici eleganța naturală, nici felul de a vorbi. Rămăsese o prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a tuturor inovatorilor” și „bunăvoința față de ereziile moderniste” a unui „om de gust și de cultură” precum E. Lovinescu îl nedumeresc: snobism (cf. D. Caracostea, Un mare critic român modernist), simpatie instinctivă față de orice elan juvenil sau „credință neclintită într’un nou concept de artă”? Pe întreg parcursul lucrării, Const. I. Emilian ține să-și afirme, cu suspectă insistență, „imparțialitatea”, obiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De atâta stat prin beciurile Băncii Naționale, și-a pierdut cam de tot colorul unui brav viticultor, așa cum se laudă el la toți cei care vor să-l asculte și s-a spelbit de tot. Dar nu asta m-a nedumerit pe mine și probabil pe multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
circumscrieri, limite inferioare și superioare, Euclid, Pitagora toate s- au rotit pentru clarificarea problemei. O trece pe curat și nu mai are niciun rost să stea în clasă. Hotărât își predă teza deși nimeni nu a ieșit afară. Se uită nedumerit la colegi și se îndreaptă spre ușă. Câțiva se ridică după el și depun lucrările. Înseamnă, nu aveau curaj să iasă afară, așa gândea! - Ce ai făcut la geometrie? Îl întrebă curios un coleg, poreclit Buzoi. -Bine, era o problemă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni: Întrebați-o pe Felicia, ea vă poate lumina! Ignoramus, ignorabimus! își repetă fata zicala-i favorită. Unii zâmbiră, alții ridicară nedumeriți din sprâncene. Adică, mai pe românește, la Sfântul Așteaptă! tălmăci Paulică Dobrescu. Bravo, fraților! Am dat-o-n bară!... Că aceste vorbe spuse în doi peri s-ar fi putut să se adeverească cumva, nu-i trecu în acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se prăbușesc peste oameni, cutremure, erupții vulcanice de dimensiuni incredibile, dinozauri care zboară printre copaci gigantici din alte lumi și de pe alte planete, și asta încă e puțin, se însuflețește. Atunci nu-mi explic cum nu-l puteți convinge, e nedumerit Santinelă, i le-ați spus pe toate? Și ce-a zis? N-a înțeles de ce e nevoie de un joc dublu și de ce sînt necesari doi timpi de filmare. Una e imaginea de fond și alta e prim planul, am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea să colinde pe unde i se năzărea, pentru fotografiatul la nesfârșit al locurilor exotice, pentru cunoștințele sale generale temeinice despre natură, obținute prin contact direct. Mă nedumerea Însă faptul că pentru tata această ființă fascinantă trecea drept pe jumătate nebună. Astfel de rude au stârnit foarte curând În mine pasiunea pentru istoria naturală și peisajul de țară, adică dorința de a scăpa de pomii extrem de nefirești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria noastră specie), ea distorsionează grav și limitează orice relație lăudabilă. Mi-am nedumerit Întrucâtva gazdele mele din Uppsala, unde mă dusesem să conferențiez despre roman, cerându-le (după ce am Încheiat Îndeletnicirea literară) să văd grădina lui Linnaeus În loc de comorile uneia dintre cele mai vestite biblioteci din Europa. Mă Încerca din nou sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și cărora li se râsese în nas. „Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta.” îmi venea să murmur, când cineva a spus: „Ulise, fă-mi puțin loc”. Am izbucnit: „Ce Ulise? Nici un Ulise”. Ceilalți s-au uitat la mine nedumeriți. Nu înțelegeau. Domnul Andrei a plecat capul în pământ, presimțind pericolul care plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: „Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sculptor, nu mă așteptam la asta”. După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră, amețeli și dureri de cap. Parcă nu mai puteam nici să mă mișc și așteptam, pândind zgomotul pașilor de pe coridor. Nu se auzea nimic, eram foarte nedumerit din această cauză. Într-un târziu ușa se mai deschise o dată și, fără zgomot, intră Hingherul. „Ce mai faci Ehoan?” l-am întrebat. Fără să-mi răspundă, Hingherul s-a așezat pe scaun, și-a privit o vreme picioarele butucănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspundea decât un câine care urla undeva sfâșietor. „Ieși! Ieși!” am repetat, dar în sala cu oglinzi nu era nimeni. Fotoliile de răchită se aflau la locul lor, goale, cu un strat gros de praf depus pe ele. Eram din ce în ce mai nedumerit. Deodată m-am uitat cu spaimă în oglinzi. Chipul meu căpătase exact trăsăturile Bătrânului. Mi-am pipăit obrazul, cu pete cafenii, pleoapele fără gene. Ce se întâmplase? De ce semănam atât de bine cu el? Din cauză că...? N-am avut nici curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că proiectul fusese condamnat de la bun Început. Fusese o greșeală să supui un roman complex și subtil compresiilor și compromisurilor inevitabile pentru o adaptare teatrală. Cei care cunoșteau romanul fuseseră nemulțumiți de piesă, iar cei care nu-l cunoșteau rămăseseră nedumeriți de elemente ale acțiunii care nu Își putuseră găsi dezvoltarea datorită lipsei de timp. Era acum sigur că nu putea cuceri scena engleză decât cu o idee menită de la bun Început dramatizării. Acum nu mai mergea la teatru pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
revenise, cu speranța slabă de a-și recâștiga iubita. Scopul Întâlnirii era ca Guy să descopere această relație, despre care nu știuse nimic, să renunțe la Mary și să Îi ajute pe Îndrăgostiți să fugă. Dramaturgul hotărâse ca eroul său, nedumerit de prezența lui Round, să Încerce să Îi afle intențiile Îmbătându-l, În timp ce Round Încerca să adoarmă bănuielile lui Guy prin aceeași metodă, astfel că beau fiecare În cinstea celuilalt și se prefăceau amețiți, când de fapt se descotoroseau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și dezamăgiri, și cu toate acestea, dacă te luai după reacția oamenilor la primirea Ordinului de Merit, ai fi zis că este un mare scriitor, la fel de eminent În domeniul său ca William În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și o irită. Își iubește cumnatul, bineînțeles - nu s-ar afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu iubitul ei William. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în urmă, aruncând-o într-o baltă plină de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă într-un nenorocit de parc! Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea. Jake s-a ridicat în picioare, cu brațele poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat ce se întâmplase. —La naiba! Fiona a rămas cu gura căscată. —La naiba? La naiba? Asta e tot ce ai de spus având în vedere că practic ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tăcut ca să-și tragă sufletul. —Jake, tu dormeai în front în vreme ce sora ta - care se baza pe tine ca să ai grijă de ea - era îngrozită de faptul c-o lăsaseși singură. —Soră vitregă. —Poftim? Fiona s-a oprit din perorație, nedumerită de întrerupere. —Jessica e sora mea vitregă, nu sora mea bună. Mâna Fionei a zburat în aer înainte ca femeia să-și dea seama ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca s-o sun pe Jade și să aflu și alte detalii. Și? a întrebat Fiona ridicând din sprâncene nerăbdătoare. Și familia lui e furioasă la culme... de fapt, toți clocotesc de nervi. —De ce? Fiindcă e prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o negresă drăguță, poate chiar cineva din parohia lor. În loc de asta, s-au trezit cu Deborah cea mohorâtă și agnostică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
motivația acestor două descrieri are mult mai puțin de-a face cu natura - atât a fântânii, cât și a mea - decât cu felul în care ne vezi pe amândoi? Vultur-în-Zbor se încruntă. — Iartă-mă, spuse Virgil Jones. Văd că ești nedumerit și de ce n-ai fi? Dar ia aminte: eu însumi sunt alcătuit din materie, care, la rândul ei, e compusă din particule și mai mici și așa mai departe, până la ultramicrocosmos. Cert este că spațiile dintre particulele materiei care intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu, zise Vultur-în-Zbor. — Poate că nici nu contează, spuse Virgil Jones, dacă urmează să fim prieteni. ȘAPTESPREZECE Pentru ca Dolores să rămână liniștită, Vultur-în-Zbor a trebuit să cineze în seara aceea singur, lângă fântână. Virgil Jones i-a adus mâncarea. Era nedumerit. Exista o serie întreagă de fapte care nu se legau: cine știe ce poveste îngrozitoare pe care el n-o știa și care-l împinsese pe domnul Jones să ia hotărârea aceea surprinzătoare. încercă să înțeleagă și nu reuși. Așa că încercă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă modă? Auzi ca prin vis vocea bărbatului înalt, cu părul negru strălucind în lumina puternică a zilei, care îi bloca drumul. - Ce vreți să spuneți? întrebă Karina surprinsă și nedumerită de afirmația persoanei care apăruse brusc, de nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica sa, ajutată de Aneta, pregătea carnea, era nedumerit cum de carnea nu este spălată În mai multe ape, așa cum făcea Ochenoaia, și nu Înțelegea de ce era dată prin flacără dacă nu era găină. Șira spinării, coastele și „iepurili”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi, erau porționate științific și puse la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]