859 matches
-
străinul”, cel căruia îi aparținuse odinioară Tekla și de care Adolf se teme mai mult decât de orice și de oricine altcineva. „Gândul care nu-mi dă pace, care mă chinuiește, e că omul ăsta ar putea afla că sunt nefericit” (p. 348), spune el, neștiind că tocmai „omul” acela se află în spatele ușii și îl supraveghează cu încuviințarea lui. De acolo, diabolicul Gustav ascultă laudele implicite aduse de Tekla virilității lui și își contemplă satisfăcut opera de distrugere a familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mea. „Gol-goluț“, i-am spus și eu zâmbind... Replica era echivocă, dar glumeam și mă gândeam la ce ar fi urmat după plecarea ei. Nu știu ce-a fost în capul meu, mi se ștersese cu totul din memorie experiența nefericită cu pâinea goală. Abia când l-am auzit că face duș mi-am dat seama că urmează un déjà-vu (e drept că de data asta eram plasată într-o poziție favorabilă); nu l-am oprit, femeile suferiseră destul, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o face și dintr-o datorie morală, ca o pornire proprie, dar și ca o atitudine, rezultat al educației sale. Nu putem lăsa În voia soartei semenul nefericit. Fericirea mea depinde de fericirea celorlalți. Nu pot trăi dacă ceilalți sunt nefericiți. Suferința lumii trece și prin inima celor care nu o trăiesc. Dăruind, eu anulez suferința lumii și restabilesc ordinea. În felul acesta, ajutorul devine o atitudine sufletească și morală În planul intim sau social. Semnificația ajutorului Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adică inclasabil. Pentru că, în fond, era un gînditor și, din păcate, gînditorii nu intră în etichete. Lupasco este un fel de magnet care atrage spirite venite din diverse zări, poeți, scriitori, oameni de știință, filosofi care, de fapt, sunt foarte nefericiți în paradigmatologia ambiantă, în modul de gîndire obișnuit, în gîndirea disjunctivă, în gîndirea reductivă, în gîndirea care refuză orice contra-dicție. Deci toți cei care sunt nefericiți devin brusc fericiți găsind un ecou profund din ei înșiși la Lupasco. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din diverse zări, poeți, scriitori, oameni de știință, filosofi care, de fapt, sunt foarte nefericiți în paradigmatologia ambiantă, în modul de gîndire obișnuit, în gîndirea disjunctivă, în gîndirea reductivă, în gîndirea care refuză orice contra-dicție. Deci toți cei care sunt nefericiți devin brusc fericiți găsind un ecou profund din ei înșiși la Lupasco. De altfel, Lupasco a avut norocul de a avea fideli, ba chiar cîțiva sectari făceai aluzie la Beigbeder. Am declanșat o dată furia lui Beigbeder. Am uitat motivul. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
atenienilor cât de mult s-au îndepărtat de preceptele unei vieți în acord cu umanitatea din om: " Spunea însă că el opune soartei nenorocite curajul, legii natura și patimii rațiunea". (Laertios, 1963, p. 305) Tot Diogene considera că oamenii sunt nefericiți datorită neghiobiei lor, neghiobie care îi determină să acorde preeminență unor elemente artificiale de tipul convențiilor, ignorând astfel și caracterul relativ al acestora și dependența lor de putințele și neputințele celor care le-au născocit și le-au impus: Acesta
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi."(Camil Petrescu) In ziua de astazi Elena Vacarescu este cunoscuta mai ales datorita logodnei nefericite cu printul mostenitor al tronului Romaniei moderne,Ferdinand , decat ideilor si operei care au impus-o in fruntea unei seriide diplomati culturali 29. Nadia Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) Nadia Comăneci este o gimnastă română, prima gimnastă
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
care dau culoare și energie stilului. Încântarea și mândria lui C. de a etala firea, istețimea și vorbirea personajelor sale atrag simpatia cititorului. În același mediu rural crește și evoluează și eroina povestirii Lunatecii. Rod al unei iubiri romanțioase, dar nefericite între doi tineri fugiți în lume, ea este urmărită de destinul tragic al părinților, care îi alimentează neliniști și aspirații nelămurite, provocându-i sfârșitul tocmai când era pe punctul de a scăpa de vraja fantasmelor trecutului. Mai important este romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
secvență se leagă de alta (sau e plasată după alta), sau în așa fel încît închiderea unei secvențe constituie deschiderea alteia. Se poate spune că o narațiune ca "Ion era fericit, apoi a divorțat, apoi trăi nefericit, și Maria era nefericită, apoi s-a măritat, apoi trăi fericită" rezultă din cuplajul "Ion era fericit, apoi a divorțat, apoi trăi nefericit" și "Maria era nefericită, apoi s-a măritat, apoi trăi fericită". Tot așa, se poate spune că o narațiune ca "Ea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
spune că o narațiune ca "Ion era fericit, apoi a divorțat, apoi trăi nefericit, și Maria era nefericită, apoi s-a măritat, apoi trăi fericită" rezultă din cuplajul "Ion era fericit, apoi a divorțat, apoi trăi nefericit" și "Maria era nefericită, apoi s-a măritat, apoi trăi fericită". Tot așa, se poate spune că o narațiune ca "Ea se bucura de o bună sănătate, apoi mîncă un măr putred, apoi se îmbolnăvi, apoi luă niște medicamente, apoi se simți foarte bine
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1981. Vezi și CODA. înlănțuire [enchainment]. Un mod de a combina TRIADE, în așa fel încît închiderea uneia coincide cu deschiderea alteia. Se poate spune că o narațiune ca "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit" rezultă din cuplajul propozițiilor "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit" și " El fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit". ¶Bremond 1973
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
că o narațiune ca "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit" rezultă din cuplajul propozițiilor "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit" și " El fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit". ¶Bremond 1973 [1980], 1980. Vezi și CUPLAJ. întindere [extent]. Durata sau AMPLITUDINEA unei ANACRONII; TIMPUL ISTORIEI acoperit de ea. ¶Genette 1980. întîmplare [happening]. Împreună cu ACTUL sau ACȚIUNEA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit" rezultă din cuplajul propozițiilor "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit" și " El fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit". ¶Bremond 1973 [1980], 1980. Vezi și CUPLAJ. întindere [extent]. Durata sau AMPLITUDINEA unei ANACRONII; TIMPUL ISTORIEI acoperit de ea. ¶Genette 1980. întîmplare [happening]. Împreună cu ACTUL sau ACȚIUNEA, unul din cele două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Er-Form]. O narațiune al cărei narator nu-i și personaj în situațiile și evenimentele povestite; o NARAȚIUNE HETERODIEGETICĂ; o narațiune care "este despre" persoana a treia ("el", "ea", "ei", "ele"). El era fericit; apoi și-a pierdut slujba și fu nefericit" este o narațiune la persoana a treia, cum sînt Fii și îndrăgostiți ori Procesul. Füger 1972; Genette 1983; Prince 1982. Vezi și PERSOANĂ. narațiune la persoana întîi [first-person narrative/Ich-Form]. O narațiune al cărei NARATOR este personaj în situațiile și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimentul în timp, iar evenimentul precede cealaltă stare în timp (și o cauzează); (2) a doua stare constituie inversul (sau modificarea, inclusiv modificarea "zero") celei dintîi. "Ion era fericit, apoi l-a văzut pe Petru, apoi, ca o consecință, fu nefericit" este o povestire minimală. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, NARAȚIUNE MINIMALĂ, PROCES, POVESTIRE. povestire moleculară [molecular story]. O povestire care constă din două sau mai multe POVESTIRI ATOMICE; o POVESTIRE COMPUSĂ. Vezi și MODALITATE. povestirea evenimentelor. Vezi REPREZENTARE. povestirea vorbelor. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un limbaj colocvial nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
de aici cinismul la adresa mariajului, amărăciunea tonului îl trădează. Pentru el, Ianuarie este un fel de rara avis, bărbatul căsătorit care se poate bucura de deliciile acestei instituții. Pare a ne transmite, ironic, ideea că nu toți bărbații însurați sunt nefericiți, unii sunt orbi, amărăciunea cinismului negustorului reliefează măsura nebuniei sale anterioare. Naratorul înfățișează cu atâta convingere motivele pentru care Ianuarie dorește să se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mai controversate eroine ale scriitorului englez, mulți critici literari opinând că poemul acesta are o importanță deosebită 954, reprezintă primul roman în adevăratul sens al cuvântului din literatura engleză 955 și o capodoperă a creației chauceriene 956 . Povestirea iubirii nefericite dintre cei doi tineri ne readuce, ca și la Boccaccio, în timpurile mitice ale războiului troian. Chaucer împrumută firul epic al istorisirii de la scriitorul italian, reliefând, ca de fiecare dată atunci când face prelucrări, spiritul său critic, dezvoltând anumite pasaje și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de hârtie, desper de a te putea desmânia. Aștept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc. Căci a suferi atât pentru ce? pentru ca să te nefericesc pe tine, pentru ca și pe tine să te atrag în adâncimea mizeriei mele sufletești; a suferi atât nu este nici drept, nici are vreun scop.” De data aceasta scrisoarea este datată de poet: 28 decembrie 1979 (Op. cit., p. 51) iar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unor abateri personale de la normele și reglementările morale și sociale În vigoare. * „Ce monstruozitate, Doamne, să mai faci, după suferințele vieții: un iad și dincolo de marginile ei.” (N Iorga) Aceeași impresie de ilogism o are și G. Byron: „SÎntem destul de nefericiți În viața asta și fără să ne mai Îndeletnicim cu absurditățile de a mai cugeta la alta”. Însă, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că În lumea sentimentelor umane Întîlnim nu numai mari suferințe, ci și o puternică Înclinație
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la adăpost.” (P. Syrus) De obicei, punem la adăpost slăbiciuni și defecte sufletești pe care nu avem curajul să le Înfruntăm; Împinse În subconștient, acolo ele „dospesc” și apoi refulează, dîndu-ne de gol cînd ne este lumea mai dragă. * „E nefericit cel care nu știe să trăiască fără primejdie.” (P. Syrus) Desigur, pentru că prin exces de prudență nu vom putea cunoaște ce Însemnă efectele riscului, care Își are contribuția lui În procesul maturizării psihice. * „Nu fi rău din bunătate!” (B. Gracian
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
necinstit, parcă-l arată poporului spre a-l Îndemna să-i semene.” (Charles Montesquieu) De aceea se și spune că starea morală a unei națiuni depinde de caracterul conducătorilor ei: „Peștele de la cap se Împute” (proverb). * „Un om rău e nefericit chiar cînd e fericit.” (Menander) Pentru că omul rău nu se poate bucura de binele propriu, decît atunci cînd vede răul/nenorocirea altora. De aceea se și spune: „CÎnd cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cazuri sînt sincere, deoarece omul nu poate să nu resimtă În interiorul său sufletesc o stare de invidie față de succesele obținute de alții. * „Cel puțin jumătate din necazuri ni le facem singuri.” (La Bruyère) Și mai categoric este Epicur: „Omul e nefericit numai din cauza lui”. Iată doar unul dintre motive, pe care ni-l prezintă L. Vauvenargues: „Oricît bine am face oamenilor, sînt nemulțumiți crezînd că niciodată nu le facem atît cît merită”. „A fi fericit Înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răspuns regele, «mai ai douăzeci și nouă rămase». Mai apoi, când regele s-a amuzat de haina sa, domnul de Vardes a spus: «Sire, când cineva este atât de nenorocit încât să fie îndepărtat de lângă dumneavoastră, nu numai că este nefericit, ci devine și ridicol».“ Tendința generală era de a face pe plac regelui, indiferent cât de umilitor era acest lucru. Un alt caz este cel al unui curtean, care, întrebat de rege când urmează să nască soția sa, i-a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]