2,766 matches
-
nemesis, plăsmuire autonomă sau manifestare a inspirației. Omul, această creatură, este un dat primordial, care se desfășoară în timp și-n spațiu, în etape, ca un damnat, sau el stă sub semnul înnoirii, adică viața lui este constantă sau permanent neliniștită de cum trebuie să fie, cu alte cuvinte: totul se află în el din primordii - fixism, sau evoluție ca desfășurare dintr-un început - sau evoluția este creatoare (Bergson)? Prin viață, așa cum trebuie să fie, omul se mișcă în lumea valorilor, cum
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
în vreme ce fratele său rămâne la fermă.După moartea părinților, cei doi rămân stăpâni pe o avere considerabilă ce le-ar fi putut asigura existența până la sfarșit. Adam, a părăsit armata, vagabondează o perioada, apoi revine acasă. Este însă în permanență neliniștit, năzuința lui fiind aceea de a porni spre California, pe cealaltă parte a continentului. Pentru început însă va călători în Brazilia și Argentina. Întors acasă, încearcă să-și convingă fratele să plece cu el, în California. Dar în viața lor
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
literatura de specialitate, stările de anxietate și depresie, în calitate de stări atât psihologice cât și fiziologice, denotă o serie de componente de tip somatic, emoțional, cognitiv și - cel mai important - comportamental. Termenul de anxietate este de origine latină, provenind de la „anxius” („neliniștit”, „preocupat”, „tulburat”). Indiferent dacă este însoțită de stări fiziologice de stres (eng. „stress” - incapacitatea organismului de a răspunde adecvat la amenințări de tip emoțional sau fizic), anxietatea îi poate induce individului sentimente de frică, îngrijorare, panică și chiar groază. Anxietatea
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe toate celelalte. Parcă nu aș fi auzit un altul. / Sunt cuprins de tine, la ultim târziu ceas !» -, poate ca și la perechea edenică a „neliniștitei“ căderi în „păcat cu măr“, măr „îndrăgostit“, sau nu, la rându-i, de „omidă“ - la epiderma-sferă - și de „vierme“, în miezul de platină). Sub pecetea numărului șapte, cabală zalmoxiană cu semantism sacru, în jurământ-fidelitate, în „războinicire“ anti-zemeiască / anti-genune, în biruință
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
când, explicandu-i lui Ulise drumul spre patrie, îl avertizează că are de ales între strâmtoarea dintre Scylla și Charibda și aceste stânci plutitoare, “unde surful fierbe sub vânturi mari, fioroase”. În roman, episodul prezintă o imagine a vieții active, neliniștite, a Dublinului, alcătuit dintr-un număr de nouăsprezece secțiuni succedându-se sau petrecându-se simultan în felurite împrejurari sau pur și simplu evocate prin aluzii și “motive” care trimit spre scene sau figuri din secțiunile paralele. Episodul 11. Sirenele, având
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
de vedere constituie nucleul activ al eseului. Sub acest aspect, cartea în discuție dă seama de libertate pe o cale a libertății. Din profilul de poet al lui Flaviu George Predescu regăsim în eseuri: spontaneitatea inspirației, universul de experiență, interogația neliniștită și iradiația reflexivității. Translația de la interogația lirică la interogația conceptuală are loc nu ca modificare de perspectivă, ci ca situare în cadrele unui alt mod de gândire. Materialmente cartea se compune din 85 de eseuri structurate pe patru axe (suferința
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
în jocul lui, îl descoperi, rând pe rând, sub diferitele sale măști poetice: romantic și afectat de iluzii, lucid și asediind realul, introspect și ironic, muzical și pictural, rece că lama unui brici și rațional, duios și uman, religios și neliniștit. El plonjează din real în imaginar și invers cu o lejeritate dezarmanta, cele două dimensiuni pierzându-și adesea limitele, încât nu e deloc simplu să-l urmezi în plecările și revenirile sale. Oglindă, Umbră încadrează aceste evadări continue. Asemeni pictorului
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
pe care îl publică, în calitate de „editor”, Dan C. Mihăilescu: „Cărțile care ne-au făcut oameni” (București, Editura Humanitas, 2010). Pornind de la o idee generată de discuțiile purtate de editor cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, cartea răspunde unei subreptice întrebări neliniștite a unor părinți și bunici preocupați de destinul urmașilor. Lui Dan C. Mihăilescu, lui Andrei Pleșu și lui Gabriel Liiceanu, ca de altfel și altora, li s-a solicitat o listă, un repertoriu de titluri fundamentale în formarea tinerilor, a
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
imaginate ca altceva decât anecdotica inconsistentă a realității, cultivă o relație specifică, de implicare, între părți și totalitatea cărților, între vers și orizontul de așteptare al cititorului. La confluența cu mitul labirintic, Poesia lui este configurarea simbolurilor anticipative și reconstructive. Neliniștita căutare de sine transformă destinul în creație, propunând Istoriei Literare un autor și opera lui. ------------------------------------------------- BIOBIBLIOGRAFIE THEODOR RĂPAN: născut la 4 iulie 1954, în comuna Balaci, județul Teleorman. Fiu de învățător. Absolvent al Facultății de Drept - Secția Juridică, Universitatea București
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
Bulgaria, Polonia, URSS, Suedia, Norvegia, Iugoslavia, Algeria, Turcia, Siria, Iordania, Germania, Olanda, Danemarca, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Anglia, Grecia, Mongolia, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Ungaria, Mexic, Peru, Columbia, Costa Rica, Venezuela, Canada, SUA... În 2002 a publicat la Editura Dacia volumul „Destin neliniștit”, fiind coautor cărții prof. Augustin Botiș. Este laureată cu medalia de bronz la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Sofia, alături de Eugenia Moldoveanu, Gheorghe Zamfir, Toni Iordache și alții precum și la Festivalul Național al Educației și Culturii, etapele naționale
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
Românească”, Milwaukee WI, din comunitățile românești de la Chicago, Trenton, Cleveland, Los Angeles, Detroit. Este din 2002, profesor la catedra de canto a Universității de Arte „Vatra”. A colaborat și colaborează cu presa de specialitate etnofolclorică, fapt relevat în volumul „Destin neliniștit”, capitolul „Vitralii”, precum și în introducerea volumului „Lada mea de zestre”. Firește, în chipul cel mai elevat fructificator a colaborat și colaborează cu toate orchestrele și ansamblurile profesioniste de profil folcloric din țară, împreună cu soliști consacrați, sub bagheta maeștrilor dirijori Constantin
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
și-i pune mâna pe burtă. PRINȚIȘOR:Sunt semne? NARCISA:(zâmbește) Deocamdată, nu! Dar timpul este de partea noastră! Și cum stau ei îmbrățișați în patul matrimonial, prin geam străbate o lumină ciudată iar de afară se aude zarvă. NARCISA:(neliniștită) Ce se întâmplă la ora asta târzie? PRINȚIȘOR:(zâmbește) Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Cei doi soți ies în curte. O caleașcă de aur cu două perechi de cai albi
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
-l mai primește este și frământarea autoarei oglindită în metafore de excepție. Mai mult, coboară, ca în epopee, la Uta-Napiștim pentru a găsi elixirul vieții. Acesta este găsit la fericitul Augustin care spune: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este sufletul meu până se întoarce la tine”. Neliniștea se transformă în liniște. Liniște! Va urma! P.C. Pr. Profesor Petre Mateiescu, Inspector școlar de specialitate DESPRE SEARA DE „POVESTE” DE LA GRAND HOTEL SOFIANU, NUMAI DE BINE! Lansare de înaltă ținută
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
îi răspunse Moțata. - N-ai văzut unde s-a dus motanul Tarzan? - Da, cum să nu! Tocmai l-am văzut trecând. Dar a plecat, stai liniștit!... Cioara bătu din aripi, semn că motanul încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
nu face trimitere directă, explicită, la acest celebru verset, dar cititorul cât de cât deprins cu cercetarea Scripturii o va identifica numaidecât. Această Cină de pe urmă (“Bujorul miroase/ pe masa Cneazului Lazăr - / cina de pe urmă”), această Cină a unei așteptări neliniștite, înfrigurate, încărcate de speranță, de zbucium, de disperare, copleșită de un teribil mister, este invocată de două ori în cuprinsul Tripticului athonit. Mai întâi, la pagina 38: Întotdeauna mai pune o farfurie în plus, o lingură, o furculiță, un scaun
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
ca pentru orice i s-ar fi întâmplat, să nu cadă, neavând de gând să se elibereze de trupul său, unde credea că va găsi stabilitate, chiar dacă forța picioarelor o va părăsi. Ștefan, îi pătrunse intimitatea gurii cu limba lui neliniștită, iar căușul palmei îi masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
eternă!...” Sunt sortit să fiu poetul sufletului în căutare De fericire, pe pământ străin, cu lupte și dureri, Unde-nvinge cel ce are tupeul cu bani de sfidare, Iar creștinii așteapt-ajutorul din Cer, ca străjeri... Dumitru Buhai Prin lume aleargă neliniștită o nouă stafie... Pare că are chipul de om, dar, de fapt, este o creatură hibridă în care se amestecă aluatul de pământ cu combinațiile chimice venite din izvoarele mocirloase ale infernului. Este neomul timpurilor noastre rele și grele. Acesta
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Norii-și mută zulufii străvezii Până-n închipuirile aprinse, Prin clipe zburdă imagini târzii Și-un ritual de-argint așterne vise... Din basm ceresc te lași dulce, subțire, Din aburi încâlciți ducând solii. Neliniștită ești,.. o amăgire, Pe topitura albă te menții! Toți te-așteptăm! Plutirea ta ne place Și admirăm extaticul tău zbor... Prin aer pur cobori lăsând o pace Pe timpu-ngreunat și răbdător. Alb smălțuit de ger ce se-nfiripă, În jos
PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341629_a_342958]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ANI DE LICEU Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ani de liceu În anii de liceu odinioară , Când eram tineri și neliniștiți , Și nu intrasem încă în vâltoarea vieții , Puținul ce-l aveam ,ne făcea fericiți . Nici nu visam la țări străine , Noi ,doar ni le imaginam , Și ne plimbam prin fiecare țară La geografie ,când le învățam . Distracția pe vremea noastră
ANI DE LICEU de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341639_a_342968]
-
are darul de a însufleți pagina epică eseistică prin sensibilitate netrucată și un simț genuin al echilibrului. Petre Sălcudeanu semnează coperta a patra a cărții Alergând prin sine subliniind: Fraza sigură, pornită dintr-o inteligență vie, căutătoare, aș spune chiar neliniștită, în sensul neliniștii cratoare, dau prozelor, sentimentul originalității constituite. Traian T. Coșovei afirmă despre volumul, Cui îi place școala: Un fir elegiac străbate multe din povestirile Floricăi Bud, înzdrăvenind vigoarea scriiturii, turnând în aliajul narativ metalul prețios al unei vocații
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
lor a crescut la infinit și s‑au pironit în adâncimi mult mai mari. Unele sunt mari, luminoase, altele de abia se pot vedea cu ochiul. Un număr imens de planete, mari și mici pe care omul cu spiritul său neliniștit se forțează să le pătrundă taina. Această noapte, în care zăpada scârțâie sub picioare și sclipirea i se revarsă cu putere în lumina felinarelor ca și cum o mână generoasă ar presăra din belșug praf de diamante, ascunde o taină: nașterea Pruncului
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
Preot Nicolae Grebenea, Amintiri din Întuneric. Ed. Scara, București-2000, p. 216-217) Grigore Vieru (1935-2009), poet național. Cu maestru Vieru m-am întâlnit o singură dată în librăria Mihail Sadoveanu din Capitală. Eu eram cu brațul plin de cărți. El singur, neliniștit, precipitat și transpirat. L-am salutat. S-a speriat că-i cer ceva... și l-am lăsat în pace. Profesorul universitar Dr. Marian Enache, fost ambasador al României la Chișinău în perioada 1993-1996, parlamentar de lungă durată, judecător la Curtea
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
le da de mâncare. Cele mai curajoase ieșeau pe nisip și fără de teamă ciuguleau frămiturile de pâine căzute pe jos, iar cele de pe apă, ce li se aruncau. Stolul de lăstuni se învârtea cu viteză deasupra mării în zborul lor neliniștit. Se auzeau frânturi de ciripit. Ce-și spuneau între ele numai păsările puteau ști. Aceste păsărele micuțe și drăgălașe, adevărații vestitori ai primăverilor, sunt cele care au lăsat în cultura universală zicale după cum se știe încă din Grecia antică când
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
forme de crupe Mândră că i se va rupe Rea de gură și de muscă Deseori i se ofuscă Stă la margine de tufe Spălând toată ziua rufe SIRENELE Pe o mare însorită Se scăldau raze în valuri Din senin, neliniștită, Apa se lovea de maluri Ude, au ieșit din mare Cu privirile profunde Trei sirene, trei fecioare - Forme goale și rotunde. Ochii cu sclipiri albastre Sânii ca de fată mare Uimitor, păreau că-s astre, Cu torsuri bronzate-n soare
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]