1,009 matches
-
om? Întristare? Asta nu-i {EminescuOpVII 109} întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este - o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibră cu fibră se rupe inima mea. Moartea-i un moment, desperarea e tâmpă - o asemenea simțire este iadul. Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin fără să plângi - de milă, nu - de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. În dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe presărate prin dungile văilor, în stânga un drum trecea ca o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi cari se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-ar fi și plăcut. Ce întunecoase bucurii simțea inima ei în acea privire,... cum ar fi dorit,... ce ar fi dorit...? Ah! cine o spune, cine-o poate spune, și care limbă e-ndestul de bogată ca să poată esprima acea nemărginire de simțiri cari se grămădesc nu în amor însuși, ci în setea de amor. Ea visează-n fereastră... să viseze numai... n-ar fi un păcat analiza simțirilor ei?... III Onufrei și Ieronim, trecând pe strade, nu vedeau că erau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gîndirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Desperarea ucide, această simțire nimicește. Martiriu este numele simțirei mele. În fiecare fibră ruptă e o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibra cu fibră se rumpe inima mea. Moartea e un moment, desperarea e tâmpă, o asemenea simțire este iadul. Marie, poți tu să-ți închipuiești asemenea chin, să ți-l închipuiești fără să plângi, din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
realitate, ce-i drept, i-ar fi și plăcut. Ce întunecoase bucurii simțea inima ei în acea privire... cum ar fi dorit... ce ar fi dorit..? Ah! cine o spune, și care limbă e-ndestul de bogată ca să poată esprima acea nemărginire de simțiri cari se grămădesc nu în amor însuși, ei în setea de amor. Ea visează în fereastă... și viseze numai... III Euthanasius cătră Ieronim Este o frumusețe de zi acum când îți scriu și sunt atât de plin de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. In dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe presărate prin dungile văilor, în stânga un drum trecea ca o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi cari se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ci marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-ar fi și plăcut. Ce întunecoase bucurii simțea inima ei în acea privire... cum ar fi dorit... ce ar fi dorit...? Ah! cine o spune, cine-o poate spune, și care limbă e-ndestul de bogată ca să poată esprima acea nemărginire de simțiri cari se grămădesc nu în amor însuși, ci în setea de amor. Ea visează-n fereastră... să viseze numai... n-ar fi un păcat analiza simțirilor ei?... III Onufrei și Ieronim trecând pe strade nu vedeau că erau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
podul de luntri, pe care-l trecui și eu... De departe se vedeau munții mei natali, uriași bătrâni cu frunțile de piatră spărgând nourii și luminând țepeni, suri și slabi asupra lor. Una câte una se - aprindeau stelele tremurând în nemărginirea albastră a cerului, când mai sus, când mai jos - și luna, balana lor regină, palidă ca o mireasă, trecea ca o secere de argint pin norii albicioși și subțiri. Mai greoaie scârțâiau carele cu lemne ce veneau din munte; românii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o sală a cărei podea era o unică oglindă de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi vorbit cu el singur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vor fi minciuni... Ce e adevărul[? ]" Curând el avu cel mai frumos palat în Madrid... curând saloanele marchizului erau împopulate de lumea cea mai elegantă a țărei... princesele frumoase, auzind de acea fabuloasă avere, voiau a pune mâna pe acea nemărginire de probabilități ce aurul ascunde în el... Aurul însemna castele asupra plîngerei eterne a mărei, grădin [i] de ***... cântec de arfă, amanți frumoși... Și doar acest aur nu costa decât ocheade înfocate și adânci, surâsurile voluptoase a buzelor coapte de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spațiul e nemărginit?... Pământul a făcut o bucată... Bine... Deasupră-i și dedesuptu-i a rămas tot atâta spațiu, căci e nemărginit... va să zică ce a parcurs el, când n-a parcurs nimica, căci pretutindenea stă în același loc, în același centron, în nemărginire, și dac-ar sta pe loc și dacă s-ar mișca, tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcării lui? Iar simțirile noastre, iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat fără ca să punem totodată ființa noastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spațiul e nemărginit?... Pământul a făcut o bucată. Bine. Deasupra-i și dedesuptu-i a rămas tot atâta spațiu, căci e nemărginit... va să zică ce-a parcurs el când n-a parcurs nimică, căci pretutindenea stă în același loc, pretutindeni e în nemărginire, și dac-ar sta pe loc, și dacă s-ar mișca tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcărei lui? Iar simțirile noastre... iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat, fără să punem totodată ființa noastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
accepția sa limba are un caracter evenimențial, grație puterii revelatoare a limbii, acest lucru se datorează și unei meditații asupra „hristologiei, ce deschide drumul unei noi antropologii care reconciliază într-o manieră nouă spiritul omului, înțeles, în finitudinea sa, cu nemărginirea dumnezeiască. Ceea ce noi am numit experiență hermeneutică își găsește aici adevăratul său teren”2. Limba, care marchează natura profundă a umanului, are capacitatea de a găzdui o infinitate de semnificații, ceea ce confirmă - într-un anumit sens - paradoxul dogmei de la Calcedon
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în întregime de climatul din Cetate pe care îl îngăduise. Și femeile în comun? Dar sentimentul geloziei cum o să dispară? Ești cumva gelos că apa râurilor aparține tuturor? Ești gelos cumva pe nori și pe văzduh? Natura se oferă în nemărginirea ei, noi suntem o parte din ea și trebuie să ne identificăm cu ea. Ce să zic, nu știu, vezi, dacă cineva... Și dacă vor veni pe lume copii, cui vor aparține? Tuturor. E de-ajuns să nu te-nchizi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dragul meu Căpitan, căci se teme ca legile fizicii sau ale chimiei să dovedească ceva contrar misterului existenței lui Dumnezeu. Sunt cel puțin nerozi, căci lumea a creat-o El și în lume și-a pus propria lumină, gândire, propria nemărginire. Dacă s-ar înțelege asta, atâtea lucruri ar fi aplanate iar persecuțiile ar dipărea sau cel puțin ereziile ar deveni altceva. Într-o carte a mea, pe care din păcate nu o am, am scris: "Lumea, așadar, este viață, suflet
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am primit sarcină, să depistez și alte modalități de a face economii. Sper că acum sunteți cât se poate de lămuriți cu cine fac eu banking. Pensionaru’ informat Dacă viața de pensionar are totuși un oarece avantaj, acesta este desigur nemărginirea timpului în care poate citi ziarul. Dimineața la prima oră pensionarul citește ziarul, la ora 10 pensionarul citește ziarul, după masa de prânz și somnul de rigoare, pensionarul citește ziarul, seara, pensionarul citește ziarul, noaptea, fiindcă tot nu are somn
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
strofa a doua pune existența poetului sub semnul unicității, prin adverbul de excepție numai. Acesta precede substantivul poetul, prin care se obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dintre munții solitari îngălbenește luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, întrun oftat adânc și greu, Sentind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu. (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 197 Redactează, pe foaia de examen, răspunsul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
La nivel semantic, metafora verbală dorm sem nifică hibernarea, similară morții, conturând una din temele simboliste fundamen tale. În accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa. Poemul este străbătut de fiorul imenselor spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele repetiții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia nemărginirii", marcați de labirintic și dirijați în necunoscut, "coboară din anul 1983, pe sărite, până în anul 306 î.e.n., cu bagaje" cu tot. Proces de cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă însemne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
evolueze sufletește, spiritualicește. Am uitat de divinitatea din noi, am uitat că suntem dumnezei în potențialitate, lumină din lumină, că suntem unu cu Tatăl și ne-am izolat în această vale a plîngerii, într-o enclavă a durerii, învăluită în nemărginire. Aceasta este "moartea omului" despre care vorbea Foucault, înstrăinarea de Sursă. Ne putem încă redescoperi, odată cu lumea noastră tainică. Putem începe cu o picătură de rouă. Un strop de apă, un fir de iarbă, o sămînță și taina lor mare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
născătoare de viață primordială ("Și Duhul lui Dumnezeu trecea deasupra apelor"), conține informație, energie, substanță totul. Elemente nevăzute și intangibile. Este elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura de apă e vie, e roua cerului pe pămînt, conține în sine nemărginirea, infinitul chimic și alchimic, cuantic. M-am deprins să văd veșnicia și în lucrurile aparent trecătoare, precum și vizibilul în invizibil, dumnezeiescul în omenesc. Suntem niște pelerini ai nemuririi, călătorind în eternitate, cu unele abrupte căderi în timp și în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de grâu cu spic încărcat. Însângerate de maci, unduiesc ca niște valuri aurii sub adierea vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]