1,494 matches
-
agresiune și începuse să transmită mesaje în care se arăta îngrijorat și confuz, cei de la bord vrând să lase să se-nțeleagă că nici ei nu știu unde se află. Primiseră de la ei un mesaj suspect: Haideți să negociem!" Era o concesie nemaipomenită din partea străinilor și, deci suspectă. Dar Gosseyn Doi era pentru a negocia. "Așa că" - veni continuarea - "salvează-te pe tine și băiatul. Am vorbit deja cu Regina Mamă Strala și poți să mă crezi când îți spun că se simte ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apărării. Păduri ne umblate în care legiunile romane sunt nevoite să-și deschidă un drum cu toporul; ponoare, torente și șanțuri adânci pe care sunt siliți să le umple; întărituri ridicate mai la fiece pas și apărate cu o stăruință nemaipomenită îngreunau înaintarea Romanilor. Atacurile Dacilor asupra pozițiunilor romane devin tot mai dese; sângele curge în șiroaie și mai fiecare pas înainte al Romanilor este însemnat prin moartea unui legionar; iar din partea Dacilor jertfirea vieții se face cu o dărnicie, pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
eu. — Din ce parte a Glasgow-ului? — Garngad. Tu din ce parte? — Riddrie. — Hm! Riddrie e destul de aproape de Garngad. Amîndouă sînt pe canal.Coulter se uită din nou la planuri. E planul unei ascunzători? — Da... un fel de ascunzătoare. — Știu unele nemaipomenite. — Și eu! se repezi Thaw. Am una în interiorul unei... — Eu am una care e o peșteră secretă, pe bune! spuse Coulter triumfător. Thaw era impresionat. După un moment cuvenit de tăcere, îi zise: — Ascunzătoarea mea e într-o tufă. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zilei că într-o unitate socială mai mare, democrația are șanse mai mici“. Tăcerea uluită fu întreruptă de prim-ministrul care îl denunță ca renegat. Thaw se ridică și ieși cu pași mari din cameră, și se întîmplă un lucru nemaipomenit. Toți cei șaptezeci și unu de parlamentari, laburiști, liberali, conservatori, se ridicară și-l urmară. Pe terasă, deasupra Tamisei, se întorcea să li se adreseze, cînd intră McAlpin și-l întrebă: — Salut. Mai lenevești? N-a venit. — Nenorocita! Ascultă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imediat. în timp ce merseră printre celelalte birouri, ea murmură: — între noi fie vorba, cred că domnul Gilchrist e foarte interesant să vă cunoască. La fel și domnul Pettigrew, deși n-o arată, bineînțeles. O să vă placă domnul Pettigrew, e un cinic nemaipomenit. îl conduse pînă la ușă, dar nu intră cu el. Lanark păși într-o încăpere cu două birouri și cu o secretară care dactilografia ceva la o masă din colț. Un bărbat înalt și chel vorbea la telefon, la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că doriți niște gustări. Să vă aduc un sanviș de la bufet? Pateu sau altceva? Piept sau altceva? Lăcuste cu miere? — A fost Ozenfant...? E Ozenfant...? — Noul lord președinte director, da, n-ați auzit? Nu-i așa că e într-o formă nemaipomenită? Mă întreb de ce nevastă-sa e îmbrăcată în fusta aia hirsută? Poate că nu vă e foame. Nici mie. Hai să ne dedăm la pileală, e din belșug. Stați aici o clipă. Se așeză la capătul unei canapele lungi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă ar fi avut grijă de tine, nu s-ar fi întîmplat nimic de genul ăsta. Ți-ai dat seama cine a provocat toate astea? Nu învinovățesc pe nimeni în afară de mine. Rîse aproape vesel și zise: — Asta e o scuză nemaipomenită pentru a le permite nenorociților să te calce în picioare... Chiar nu știi cine ți-a întinse capcana? — Gloopy? — Sludden. O privi. Ea se încruntă și zise: — Poate că și Monboddo e implicat, dar nu, nu cred. Marele șef preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea să-și dea seama de efectul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o întâlnire de genul acesta. Dar își simți inima ca de gheață când rosti cuvintele pregătite pentru această eventualitate: ― Am o întâlnire cu Crang. ― Ia te uită?! Tocmai m-am despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici n-ai bănui că sunt posibile. În toate acestea, ea rămâne o fetiță cuminte și naivă; câteodată însă e de o încăpățânare nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să folosesc cuvintele ei. Firește, asemenea momente m-ar mâhni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea să-și dea seama de efectul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o întâlnire de genul acesta. Dar își simți inima ca de gheață când rosti cuvintele pregătite pentru această eventualitate: ― Am o întâlnire cu Crang. ― Ia te uită?! Tocmai m-am despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei. Ce v-am spus! hămăi Godun și-l bătu cu palma pe spate, încât își auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse de gât și îl sărută pe-un obraz și apoi pe celălalt, și pe urmă în vârful capului, repetând: „Bravo, bravo!“. Omar se fâstâcise de tot, ar fi vrut să dispară sub masă. O ura tot pe-atât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: "Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?" "Mă privește", se umfla el în pene. Dar erau și dăți când n-aveam răbdare. "Azi n-am timp, mă grăbesc". Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Gonzales care studia un tabel de supraveghere prin schimburi. Jucătorul a râs strângându-le mâinile. Am regăsit cel puțin vestiarele, spunea el, e și asta ceva. Puțin după aceea, administratorul îi petrecea pe Tarrou si pe Rambert, când un sfârâit nemaipomenit s-a auzit din tribune. Apoi difuzoarele care, în vremuri mai bune, erau folosite să anunțe rezultatul meciurilor sau să prezinte echipele, declarară cu o voce nazală, că internații trebuiau să se întoarcă la corturile lor pentru ca să poată fi distribuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi auzit eu - un haplea nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un Don Quijote gras, un Toma d’Aquino pervers într-unul și același personaj, ce se revoltă violent împotriva întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu mine. E posibil să cânt și eu la chitară un fel de muzică de atmosferă sau de protest social, pentru coloana sonoră. Sper că vom fi în stare să realizăm în curând acest magnific film, deoarece Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o plătim. Am stors deja o mie de dolari americani de la tatăl meu, care este plin de îndoieli (ca de obicei) în legătură cu întregul proiect. Ignatius, te-am menajat destul până acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea, dar nu văzu decât o mustață batjocoritoare. Nu-i nemaipomenit? Așa că știi ce-am făcut, Ignatius? I-am dat un sfert de dolar ș-am spus: „Uite, dragă, du-te și cumpără o jucărie pentru nepoței.“ — Ce spui? explodă Ignatius. Deci acolo merg câștigurile noastre? În timp ce eu am ajuns aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
destul de largă în privința organizațiilor politice. — Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu stuc galben, imediat cum ieși din Royal Street. Nu poate să-ți scape. Uite cartea mea de vizită. — Oh, Doamne! mormăi Ignatius, privind cartonașul mic și sobru. Nu se poate să te cheme Dorian Greene! — Ba da. Nu-i nemaipomenit? întrebă leneș Dorian. Dacă ți-aș spune adevăratul meu nume n-ai mai sta de vorbă cu mine niciodată. E atât de banal, că îmi vine să mor numai când mă gândesc la el. M-am născut la o fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
veni să-i propună cu glas scăzut o mică ședință de body rubbing. Un astfel de spectacol, logic posibil, i-ar fi modificat viziunea asupra lumii, Însă imaginea unor fete tinere din niște insule exotice propunîndu-i pe ritmuri tropicale un nemaipomenit body rubbing nu făcea În mod evident parte din program. Dacă ar fi avut de ales, ar fi preferat să vadă În jurul patului pe cîteva dintre femeile la care nu se putea opri să nu se uite pe străzile Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și prins În pioneze pe peretele camerei mele. Contemplarea lor m-a ajutat să mă transpun de cîte ori am dorit În acel spațiu Îndepărtat În care respiram un aer de la care am tras mai mult folos decît de la aerul nemaipomenit recomandat de un șarlatan. În anul de grație 1956, la sfîrșitul trimestrului al doilea, la Începutul Postului Mare, toată clasa se pregătește să plece Într-o perioadă de izolare. Ne așteaptă cinci zile de rugăciune și de meditație. Un check-up
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]