979 matches
-
zicem că și ea l-a îndepărtat cu discuția aceea despre faptul că dorea să aibă copii. Unde mai pui că și Duncan arăta incredibil de bine și de fericit, probabil mai bine decât arătase vreodată de când îl cunoscuse ea. Nemernicul dracului. — Cum? Tu și majoreta nu sunteți încă pregătiți să mergeți împreună într-o călătorie? Sau cumva e interzis să călătorești înainte de căsătorie? El a oftat, sugerând că nici nu se aștepta la altceva din partea lui Emmy, i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plec. În plus, în oraș se renovează apartamentul de deasupra mea și zgomotul e insuportabil. — Mmm, făcu Leigh, luând meniul de la chelner. Jesse scutură din cap și se lăsă pe speteaza scaunului. — Cum de suporți să stai atâtea ore cu nemernici obsedați de propria persoană așa ca mine? Leigh nu se putu abține să nu râdă. — Face parte din îndatoririle mele, spuse ea. — Apropo, sunt sigur că ești curioasă să— — Jesse, spuse ea dulce, întrerupându-l. O să avem destul timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cheamă. — S-a dat la tine? o întrebă Emmy. Dealtfel se întreba când se va trezi și Leigh ca să vadă de fapt cum stau lucrurile. Era clar că făcuse un fel de pasiune pentru tipul ăsta — care, apropo, părea un nemernic de primă clasă — și Emmy se gândea că situația n-avea cum să fie altfel decât proastă. În plus, era enervant că Leigh găsise un tip atât de minunat ca Russell și nu părea să-l aprecieze cât ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încerce împreună scuba diving în Bahamas de Crăciun. El refuzase categoric, amintindu-i că nici în ruptul capului n-o să-și ocupe prețiosul timp de vacanță cu o îndeletnicire activă și dificilă cum sunt scufundările. Nu mergea nici la snorkel, nemernicul ăla, fiindcă “n-avea poftă să fie o pradă plutitoare”. Clic. Brianna stătea întinsă într-un pat cu baldachin, citea o revistă și purta un șort foarte minuscul, deloc feciorelnic, și un top aproape invizibil. Clic. Amândoi în echipament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăudat, măcar În sinea ta: Am regulat toată casa! Toată familia! Nici o problemă, eu cu Maricrisa te-am adus În patul nostru, dar Ann? Ann? Știai că ești tatăl ei, pentru asta, precis, veniseși, să-ți vezi odrasla! Doar ultimul nemernic face ceea ce ai făcut tu! Ești profesor, predai etica! M-am interesat, sînt de trei zile aici. Știu mai mult decît Îți Închipui. De la Cryos, Înainte de implant, am vrut să aflu numele bărbatului care... Cine era, ce făcea... Numele, atîta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trăisem ca să știm ce nu avem. Singura Golden Age Nostalgia pe care o aveam eu era cea a perioadei ’64-’71. Dar atunci se construia, pe nebănuite, calapodul stalinismului românesc. La noi, din păcate, independența a însemnat adesea că un nemernic autohton și lingăii din jur instaurează „pohta ce-a pohtit-o” fără să fie tulburat de nimeni. Îmi dau seama că lipsa de sare a acestor pagini are sursa și aici, în rușine. E cam greu să povestești lucruri jenante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n‑a apucat să vadă ce sunt. Dar nemernicul ăla de Rory nu m‑a scăpat din ochi. — Hei, Becky, zice, pufnind în râs. Ce e aia acolo, o factură roșie, cumva? Nu! zic imediat. Normal că nu. E o... felicitare. Mai veselă, așa. Pentru contabila mea. Oricum, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trântesc în față, și, cu o voce demnă, dar înțepătoare, am să‑i spun... — Bex? Suze mă ia de braț și văd că am trecut de casa noastră. — Te simți bine? întreabă Suze în timp ce deschide ușa. Pe cuvântul meu, ce nemernic. Sunt bine, zic, înălțându‑mi bărbia. O să‑i arăt eu lui. Am să‑mi plătesc depășirea de cont. Ai să vezi. O să le arăt eu la toți. — Așa te vreau! zice Suze. Se apleacă și ridică o scrisoare de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de peste ocean să stea de vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să știu că ai de gând s‑o ștergi din țară? Nemernicul de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
profit maximal și de pierdere minimală. Profitul lor, pierderea noastră! ― Minunat, mormăi Parker. După explicațiile astea, nu cred că mai e nevoie să ne mai faci un desen! Acuma, spune-mi și mie de ce să-l punem la loc pe nemernicul ăsta?! Dădu cu piciorul în Ash. Ripley pusese deja capul lui Ash pe colțul mesei; branșă un cablu la priza din perete și reveni cu cealaltă extremitate în mână. ― Nu ne mai rămâne decât să cunoaștem toate informațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu e grav, trebuie să perseverați. Să nu uit, o să am nevoie de dumneavoastră. — Oricând. — Mâine după-masă. Vreau să facem un control inopinat prin toate apartamentele: cred că cineva face modificări interioare neautorizate. — E grav. Cum v-ați dat seama? — Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o undiță? Nu! O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înregistrate de un penel nevăzut pe urma unei schițe făcute de noi înșine. Valoarea tabloului consta în efortul creației sale. Cine este Cel ce ne pictează mai adevărați decât adevărul? Întrebarea devine astfel mai frumoasă, ghici, când vom afla răspunsul? Nemernicul de Gustav îmi spunea: Întotdeauna tu vezi deja sfârșitul. O clipă am avut senzația că mă văd pe mine în viitor. Nu știu de ce priveam trecutul, prezentul de acum, ca pe ceva de care mă leagă un dor sfâșietor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umblă. Din ușă, Mioara mai întrebă: Amicul tău, Gustav, unde e? Hm! spuse Mihai Dinu plimbându-se agitat și aruncând catalogul pe catedră. Se exprima așa cum fusese, era și va fi în toate trecuturile, prezenturile și viitorurile repetabile, nervos. Un nemernic! A știut întotdeauna să se fofileze. Dar acum i s-a înfundat, deși l-am avertizat de mii de ori s-o lase mai moale, doar o viață avem și noi o împrăștiem. Ce-a făcut? întrebă Mioara. Ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nesperat de multe lucruri, dar atât de necesare pentru un drum nesperat de lung. Luă manivela autocamionului marca Molotov de sub pat și poza Satelitului de sub pernă, o fixă cu ventuze pe parbriz, ca să știe pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos. Așa cum spusese cineva: „Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Watson este acela că nu este un sadic. Este doar un nemernic de primă clasă.“ Diehl acceptase finanțarea din partea lui Watson cu foarte multă reținere. Își dorea să nu fi avut nevoie de ea. Soția lui Diehl era bogată și el pornise BioGen cu banii ei. Prima lui acțiune ca director fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și echipa lui le mulțumi pentru timpul acordat, își luară la revedere și ieșiră din cameră. Alex îi făcu semn cu capul tatălui ei și apoi îi urmă pe avocați afară. Frank Burnet îi văzu prin geam continuând să discute. — Nemernicii dracului, zise el. În ce lume trăim? — Exact la fel simt și eu, spuse o voce din spatele lui. Burnet se întoarse în acea direcție. Un tânăr cu ochelari cu rame de baga stătea în colțul îndepărtat al sălii de ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acord. Nu am mai auzit niciodată ceva de genul ăsta, spuse Whitey, răsfoind paginile. Testare genetică într-un caz de custodie ... Doamna Diehl era deja în culmea isteriei. — Nu! Nu! Nu voi face asta! E ideea lui, nu-i așa? Nemernicul! Cum îndrăznește! Ticălos parșiv! Whitey o privea pe clienta sa cu o expresie nedumerită. — Doamnă Diehl, zise el, cred că ar fi mai bine să discutăm asta în particular ... Nu! Nici o discuție! Nici un test! Să fie clar! Nu! — În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea niveluri de calciu și magneziu intracelular ridicate... Oh, Dumnezeule, își spuse Marty. — ... precum și o creștere hepatică semnificativă a dehidrogenazei etanol, ceea ce implică un nivel ridicat de alcool, în momentul accidentului ... Marty gemu în gând. Cine făcuse primul test toxicologic? Nemernicul de Raza? Sau doar spusese că îl făcuse? — ... și, în fine, am găsit urme de acid etacrinic, încheie Marilee. — Acid etacrinic? Marty clătină din cap. Asta chiar că nu are sens. Este un diuretic oral. — Corect. — Tipul avea patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în clipa următoare auzi o explozie și tufele din fața lui, de pe cărare, săriră în aer într-un nor verde de petale, frunze și pământ. Așa că se opri. Imediat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai măcar bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața? În umbră, foarte aproape de mașina lui În care o primise decis să-i schimbe destinul nefericit, pândea proprietarul trupului ei, nemernicul care-i Înșfăca banii și o sechestra până a doua zi, când fata era Împinsă din nou În stradă, cu brutalitate. Ceea ce a aflat de la ea În cele câteva minute de intensă tandrețe, l-a cutremurat pe Ben: fata, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curge ca un lichid fierbinte, pe cămașă și pe pantaloni. E atâta liniște În duminica asta! Au schimbat fotografiile la cinematograf. Nu mai sunt alea cu scene de luptă. Un bărbat cu chelie Îmi dă o palmă peste ceafă. Ce nemernic! Ce are cu mine? Uneori plâng pentru că nu știu să mă apăr. Îl simt pe tata pe urmele mele ca un vânător la pândă, tăcut. E un tâmplar bun. A meșterit șifoniere, mese și scaune. -Hai, dragul meu acasă. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]