7,995 matches
-
de intensă e fascinația care îl apropie de numere. și cum pasiunea e forma incipientă prin care recunoaștem un imbold autentic, obișnuința e chiar sleirea atracției, cu ivirea sentimentului amar că nu poți depăși condiția epigonului. E atîta blazare în neputința de a aduce ceva nou în matematică, încît specialiștii domeniului sînt cel mai adesea niște dezabuzați care gustă în secret gustul înfrîngerii: repetă ideile altora și trăiesc cu teroarea de a se ști mediocri. Cartea lui Mario Livio nu e
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
bord. Ziua de mâine e un pieton cu voal negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur de parcă aș fi bote zat într-un râu înghețat. Ne-am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plutire. Îi zărea clar, îi vedea, îi auzea și-i simțea în ea dureros de vii pe toți trei și pe bărbată-su, pe fiecare în parte, ca o întregire a lumii, ca și cum lumea, sălbăticită și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe podele, și fața aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să ne facă el? se căină bătrâna. Face și el ce poate, spuse altcineva. Dacă pleca și dumnealui cu autoritățile... Dacă pleca, se ghiftuia în altă parte... De ce vorbiți așa!? Înaintau cu greu, prinse în trupul mișcător al mulțimii, cu neputință să facă ce voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nietzsche), antiabstractă și antisistemică, împotriva filozofiei existenței (Heidegger, Jaspers). Blaga, simțindu-se pus în categoria filozofilor sistematici și a acelora care, mai grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine.” Sau: „Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp.” Și: „M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre care îți spun abia acum. Mi-am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt. Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp. M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
așa cum ești tu pe dinăuntru, cu toate stările și sentimentele prin care treci, indiferent care ar fi acestea, nu poate fi un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, mie, un astfel de om mi se pare chiar puternic. Tristețea, disperarea, sentimentul de neputință fac parte tot din noi, în diferite momente ale vieții noastre. Am intuit mereu, de când ne cunoaștem, că te ascunzi. Ți-am simțit mâhnirea, deznădejdea, revolta, toate aceste simțiri care te răvășesc adesea, dar despre care nu vrei să-mi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru a redobândi ceva ce ne-a aparținut cândva, să trecem prin toate: lacrimi, dezamăgiri, revoltă, regrete, indiferență, neputință. Fără strădania proprie, fără a străbate purgatoriul trăirilor noastre cele mai intime, nu am avea dreptul, nu am putea spera că vom păși, din nou, în unicul paradis care ne-a fost dăruit la începuturi: liniștea. Știi? Cineva mi-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și râsul acesta e o insurgență și un act de sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul este aici văzut ca reacție inversă, ca o grimasă într-o oglindă deformatoare, efect al unui sentiment de revoltă stearpă și mai ales de neputință. Revolta se stinge în marasm, în faldurile cortinei, în strălucirea cenușie a sfârșitului de stagiune. Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca insurgență și act de sabotaj este o tentativă de ieșire din sine, din tăcerea mistuitoare. Setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu punctăm universalitatea nicăieri. Și asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipsește este îndrăzneala. LUCIDITATE Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când ești lucid, ești în fața cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ți da seama perfect de limitele și neputințele tale. Luciditatea e o categorie dizolvantă. În măsura în care Dumnezeu trebuie primit, și nu înțeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. MACEDOROMÂNI Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii și i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost la Marea Înviere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fapt și că eu pot face asta. Totul în viață începe de la nimic, dar ajunge la final ceva mare, nu trebuie să fim mai sus ca Dumnezeu, dar trebuie să trăim ca să ne placă, să nu ne plângem mereu de neputință, de jale, deoarece toate aceste probleme noi ni le facem, și noi suntem aceștia care nu vrem să schimbe ceva, pentru că ne simțim confortabil așa cum este. Acum, reforma europeană este la noi acasă și nu mai este nevoie să plecăm
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Această dorință nu mă va schimba, voi rămâne acel copil dornic de a ajuta, de a face bine, tot cu această credință voi rămâne, dar credința va fi mai puternică, pentru că voi fi fericită. Un om nefericit se plânge de neputința sa, de problemele sale, iar acel om nu se poate numi puternic în credință, pe când eu sunt și voi fi fericită. Eu am avut posibilitatea să văd viața din alt punct de vedere, eu am învățat că banii sunt o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea lui P.H.L., eroii se caută (și se găsesc!) pentru ca, împreună, să înfrunte singurătatea în fața destinului. Fiindcă toți își revendică, din adâncul ființei, dreptul la fericire, pe care îl câștigă primind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de ea, este cuprins de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat zborul iar Clara îl urmărește îndelung, parcă un pic necăjită, poate din cauza neputinței de a-l însoți în volutele lui aeriene. Domnul R. o privește zîmbind, așteptându-i întrebarea: „Fluturele de ce zboară singur?” „- Dar nu este singur! Oriunde se îndreaptă, pe fânețe, în poiene sau grădini, întâlnește mereu alți fluturi.” „- De ce nu ascultă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără sens". Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast compendiu al imposibilului, dar și al încercării de depășire a lumii neputinței, a eșecului onto-axiologic al vieții omenești. Conștiința acută a imposibilului, a nereușitei existențiale începe cu ateismul din Mortua est ! -"Au sens e în lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu ateismul din Mortua est ! -"Au sens e în lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]