3,664 matches
-
am culcat. — Draga mea, ți-am vorbit despre lucrarea pe care o pregătesc pentru Congresul Medicilor Ginecologi! — Bine, bine, sper să te ierte micuța noastră, o să-i povestesc ce tătic ocupat ești. — O, draga mea, nici nu știi cu câtă nerăbdare o aștept, s-o țin în brațe, să-i văd ochii și să încercăm să ghicim, ai cui sunt, ai mei, ai tăi? Așadar, ne vedem după oră două, apoi venim împreună acasă, iubito! O săruta din nou, apoi grăbit
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru, al tuturor, care a voit ca eu să fiu prior, dacă Împrejurările sunt Într-atâta de obscure precum spui. — Așadar, vii? repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aici de la Roma. Dante reflectă asupra acestor cuvinte. — Și crezi că acesta era obiectul reprezentării lui? Întrebă el În cele din urmă. Ceea ce voia să dezvăluie În operă? Iacopo azvârli În jur o privire nervoasă, ca și când ar fi ars de nerăbdare să se Întoarcă la lucru. — Domnia ta ai o ideea despre ce ar putea fi, nu-i așa? Îl presă poetul. Iacopo nu răspunse, iar el Îl Înșfăcă de un umăr, zguduindu-l. — Nu-i așa? Nu uita, Comuna are mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbit despre cinci treceri pentru transformarea aramei În aur. Aceasta era esența secretului său: nu sublimarea plumbului, cum crede multă lume, ci scoaterea din focul ascuns În aramă a forței ce germinează aurul. Și... ai experimentat-o? Întrebă Dante cu nerăbdare. — Nu am Încercat să cunosc adevărul până la capăt. Secretul aurului e secretul regilor. Prea mulți dintre cei ce afirmau că Îl cunosc au fost uciși de cei care voiau să știe... sau care voiau să nu mai știe nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cine - Încă nu mă decisesem dacă să-i Împărtășesc lui Roger Howard marea mea descoperire, iar Eva era prea excitată de fantasmele ei. Se văzuse asta și din graba cu care mi-a bătut la ușă Înainte de ora stabilită. Dacă nerăbdarea ei ar fi fost mai mare cu numai câteva minute, nici nu m-ar fi găsit În cameră. Abia am avut răgaz să arunc Statutul În fundul unui sertar, fără a fi avut timp să-l fi deschis, când a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
turcă”. „Așa voi face, luminăția-ta”, am îngânat eu. „Corect, a zis el. De-acum înainte poți să-mi spui simplu: Mehmet. Spune.” Mi-a fost frică să-l numesc așa intim, dar el a început să-și miște a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet” am șoptit. în clipa aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii, zărea de fiecare dată în dosul pleoapelor fie cicatricea lungă, dreaptă rămasă în urma unei înfruntări cu sârbii (1613î pe pieptul lui Hadjin-Pașa, cel care în cămăruța ei din Stambul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mi se pare logic, și înțeleg că aveți dreptate, la fel cum au dreptate cei pe care i-ați luat prizonieri, deși n-au luat parte la acest incident... — Toate astea mi le-ați mai spus, spuse Gacel cu oarecare nerăbdare. Lucrurile au fost foarte clare din primul moment și acum vreau doar să știu dacă voi tăia mâna unui om sau dacă voi omorî patru. Hotărâți-vă odată! Interlocutorul său îl privi, nevenindu-i să creadă. — Dar cum ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și apusul africane văzute din cabina elicopterului ca dintr-un balcon privilegiat, ce urca, cobora sau vira după bunul său plac, reprezentau pentru el un fel de primă și poate că principalul motiv pentru care în fiecare an aștepta cu nerăbdare momentul începerii raliului era ca să se bucure din nou de magicele zboruri deasupra dunelor, savanelor și pădurilor. Nené Dupré, descendentul unor de coloniști ce se văzuseră obligați să se întoarcă la oraș când vastul imperiu francez se dezmembrase definitiv, continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de țintă făcea să-i calmeze tensiunea ce părea că i se adunase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
peste balcon cu cameră cu tot. Acum poți vedea atît de clar palmele tale ca niște cupe de Înghețată făcînd Înconjurul unui scuar - o Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai poate recupera la valoarea inițială cînd locul vulnerabil nu e În spate, ci În creier. Ca toate locurile În care existența se consumă Într-un provizorat perpetuu, sala de așteptare a aeroportului Otopeni are un aer tensionat, plin de nerăbdare. Aici oamenii se află Într-o casă a lor care nu este pentru nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu te familiarizează cu tehnicile de interogare ale poliției. Nu fi un ticălos pompos, știi ce vreau să spun, i-a retezat-o Claire. Ajay oftă: —Uite, nu mai am ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se pare că nu am primit nici un răspuns. —O, draga de tine, a spus, cu un ton îngrijorat, ce lucru teribil. Ești vreo prietenă de-a ei, dacă îmi permiți să te întreb? Nasul ei aproape că se zbătea de nerăbdare. Nu, o cunosc foarte puțin, am spus. Prin galeria la care lucrează. Șefa mea m-a rugat să îi aduc un catalog cu expoziția, să se uite peste el. Nu a vrut să aibă încredere în poștă. Mi-am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poți spune dacă se referă la fosta iubită care tocmai a murit sau la o femeie pe care nu au întâlnit-o în viața lor. Vorbim cumva de niște scrisori? am întrebat. —Exact. Nu și-a putut ascunde urma de nerăbdare din tonul vocii. —Le ai? — Ce te face să crezi că le-aș avea? — Dacă nu le ai, a replicat ea scuturând țigara sau dacă nu știi unde ar putea fi, nu prea mai are rost să continuăm discuția. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușor mânerul fotoliului. —Dacă îți spun că vei afla când vei face rost de scrisori, ești de acord? Mă mai gândesc, am răspuns scurt. M-am întors să plec, dar s-a ridicat brusc în picioare, spunând repede, aproape cu nerăbdare. Dar le ai, nu? I-am zâmbit amiabil și am spus din nou: Mă mai gândesc. —Așa să faci, te rog, a spus. Ținem legătura. Mi-a întins mâna când și-a luat la revedere. Era cea fără verighetă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va aranja în același fel ca altădată. Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lovind în același timp unul dintre simbolurile-cheie ale civilizației pe care o ura atât de mult: sărbătoarea Crăciunului. Spre marea lui nemulțumire, Abdulah fu nevoit să mai aștepte încă o zi până să își ia slujba în primire. Murea de nerăbdare. Pusese suficient trinitrotoluen încât să spublere jumătate de oraș, iar centura cu explozibil și-o asigurase ca pe ochii din cap, încuind-o în dulap. A doua zi, bineînțeles că uitându-se la ceilalți Moș Crăciuni din Marks & Spencer, Abdulah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea și mă înțelegea din perspectiva prin care voiam să fiu cunoscut atunci. Mergeam, deci, la el zilnic, nu pentru doctor, ci pentru prieten. În primele zile, așteptam cu nerăbdare ora consultației, îmbrăcându-mă pentru aceasta cu o haină nouă, cu pantaloni de oraș și punându-mi pantofii de lac. În zilele în care, mânat de orgoliul de a-mi crea în clasă reputația de wunderkind erotic, povesteam despre boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi puteam avea, iar nu cele câteva ruble pe care le posedau și ceilalți. Nu mergeam la prostituate și pentru motivul că, luând banii înainte, prostituata mi se dădea îndeplinind o obligație, probabil (îmi închipuiam eu), strângând din dinți de nerăbdare, așteptând doar ca eu să termin și să plec; nu mergeam la bordel din cauza acestei nerăbdări ostile a femeii, care ar fi pus lângă mine în pat nu un partener plin de dorință, ci un martor care se plictisește. Senzualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la prostituate și pentru motivul că, luând banii înainte, prostituata mi se dădea îndeplinind o obligație, probabil (îmi închipuiam eu), strângând din dinți de nerăbdare, așteptând doar ca eu să termin și să plec; nu mergeam la bordel din cauza acestei nerăbdări ostile a femeii, care ar fi pus lângă mine în pat nu un partener plin de dorință, ci un martor care se plictisește. Senzualitatea mea ar fi fost oglinda sentimentelor pe care le nutrea femeia față de mine. Dar nu reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]