845 matches
-
între degete, stă peste dosarul cu contracte. Și-a ridicat piciorul drept peste genunchiul piciorului stîng, așa de bine că fusta ei face o scobitură, ca o vale pe o cîmpie verde, nesfîrșită, în care privirea mea se pierde cu nesaț... Pe doamna Teona privirea mea n-o deranjează deloc. Ba dimpotrivă: observ că pe buze și-n ochi îi înflorește un zîmbet. Scuză-mă că nu te-am întrebat: fumezi? zice, arătînd spre țigara din mîna sa. Nu, mulțumesc! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă bucur și mai mult că azi voi primi garsoniera și ies pe poarta combinatului, fericit nevoie mare. Leneșă, greoaie, deși are doar cîțiva pasageri, cursa pornește spre oraș. Doamne!, cît de încet merge... Niciodată nu am înghițit cu atîta nesaț distanța pînă la oraș. Niciodată nu am fost mai înfuriat că autobuzul merge așa de încet!... Dar ce mai contează asta acum, cînd lumea toată e a mea, cînd voi semna un contract de închiriere, apoi voi primi niște chei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dovedit cumva că toată comportarea doamnei Teona a fost minciună și orgoliu?! Nu. Ba, dimpotrivă: din toată întîmplarea de azi am ieșit mai bogat cu cîteva priviri senine, ca o revărsare a unui suflet prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca în copilărie, cînd am plecat prima oară la tîrg cu tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare pe o legătură de iarbă verde, cosită de tata la marginea pădurii, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed. Călătoria asta mă emoționează din ce în ce mai tare, cu fiecare clipă care trece. Nu mi-am văzut părinții de când au venit la mine în vizită la New York, în urmă cu patru luni. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de participanți, sala de festivități a școlii era ca un cazan încins sub presiune. Am ieșit din sală aproape printre ultimii. În afara sălii toate ferestrele coridorului pe care ieșeam erau larg deschise și amândoi - tată și fecior - fericiți, sorbim cu nesaț aerul proaspăt și răcoros ce venea dinspre „pătratul cu castani”, la umbra cărora ieșeam în recreația mare sau învățam în timpul nostru liber. După puțin timp tata își revine din fierbințeala sălii de festivități și din emoțiile intense ce puseseră stăpânire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la vale dinspre Glossa recitată cu fața spre cer înspre mărturisirile făcute de tine în vârful dealului; iată-mă-s uimită de florile drumului necunoscut de căsuța din poveste, Doamne, iată-mă bucovinându-mă din cap până în picioare cu sete și nesaț. Mi-a adus ploaia din fața mormântului tatălui vostru, cu povestiri despre viața netrecută a dumnealui (câtă vreme veți trăi nu poate fi considerat mort); sunetul unic al clopotelor sărbătorilor de acolo, lemnele sparte cu sudoare și așchii intrate în palmele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de boleșniță, dă Doamne bine! Ești nemaipomenit, spune Stanciu. Povestea cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și Ștefan îi întinde o ploscă. Îți mulțumesc, căpitane! Gherasim bea cu nesaț, își șterge gura cu dosul mâinii și vorbește cu voluptate: Ar mai fi o veste, se codește el. Desigur, proastă, spune Ștefan cu un zâmbet crispat. Un înger de mi-ar cădea în cap, ce-ar putea să mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plăcut catedrala Notre-Dame e ca și cum ai spune că îți place Shakespeare. Și totuși o afirm: în 1984 și 1991 mergeam aproape în fiecare zi la Notre-Dame și, așezat pe piatra postamentului ce mărginește esplanada, o priveam ceasuri în șir, cu nesaț, o „citeam”. „Citeam”, ca pe o imensă pagină, fără a o isprăvi vreodată, splendida fațadă a imensei catedrale. Când am ajuns pentru a treia oară la Paris, în 15 august 1996, primul nostru drum a fost, firește, la Notre-Dame. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasa îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, măi privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădină, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne mai filmează un domn că la sfarsitul pelerinajului să ne dea la fiecare o casetă video. Și cu sentimente între vis și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe toți, ne-a mulțumit pentru vizita și ne-a urât sănătate și mântuire la toți. La ora 830 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie cu noi în călătoria noastră și în viața pământeasca. Ne urcăm în mașină, facem semnul Sfintei Cruci și pornim. Am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe toți. Este sfânt acel loc, e sacru. În acel Loc, când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente plăcute au fost în viața mea cât am fost în acest pelerinaj. Am trăit și încă mai trăiesc fiecare moment pe care îl povestesc sau la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
făcut loc în beznă, și a pornit în sus spre viață. Nu se știe cât timp a muncit și nici de unde a avut atâta forță, pentru ca să iasă la suprafață. Când a ajuns la aerul proaspăt și l-a tras cu nesaț în piept, a leșinat, a adormit, dar nu l-a văzut nimeni căci era noapte, întuneric. În zori, soția care-l îngropase de viu a venit la mormânt- se temea de ceva-, l-a găsit în nesimțire deasupra mormântului, l-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
panoramându-i), dăduse speranțe din priviri fiecărui soldat că el va fi cel ales. Replica ei din introducerea ariei Habanera, răsuna convingător: Când am să vă iubesc, nici eu nu pot ști, poate nicicând sau poate curândă era sorbită cu nesaț de toți cei care o înconjurau grăbiți. Și interpretarea rolului își urma cursul ascendent. În actul II, cântând Sequidilla, făcea uz de neprefăcute farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea că nu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă în jurul grumazului și se aruncă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cadranului pare mai slabă, am hotărât că Dumnezeu are nevoie de ajutor. Mi-a trecut prin cap că sunt dator să-l ajut. * Umblam, bezmetic, de unul singur, toată ziua pe plaja foarte puțin populată de la Bugaz. Căscam gura cu nesaț la sosirea și plecarea vapoarelor, două-trei pe zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul său roman "Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se preda genetică miciurinistă, iar Mendel, Morgan și Weismann erau considerați exponenți ai imperialismului anglo-american. Am trăit momente de adevărată iluminare. Postere mari prezentau opera științifică a lui G. Mendel, A. Weismann și Th. Morgan, corifeii geneticii. Am urmărit cu nesaț opera interzisă a acestora și am avut o dezamăgire profundă determinată de faptul că profesorii mei n-au încercat, măcar între paranteze, să ne spună că mai există și alt mod de a explica lumea, în afară de cel miciurinist. Când am
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
publicului marfa, ci o tocmeală serioasă, constantă pentru a înfăptui zilnic imperativul evanghelic: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa». Odată i-a spus prietenului său don Chiot că, într-o noapte foarte agitată, ar fi citit cu nesaț toată Evanghelia. O strălucire a luminii divine i-a revelat întreaga frumusețe a bunei-vestiri a lui Isus Cristos: «Dumnezeu e Tată! El ne iubește!» (In 16,27). Și, de atunci, după această revelație, credința în Dumnezeu Tatăl a devenit respirația
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ușurință, ca un actor versat, rolul de reporter și pe cel, infinit mai pretențios, de editorialist. Tocmai pentru că reține esențialul și evită să facă pe moralistul, place în amîndouă ipostazele, asumîndu-și o carte ce se va parcurge, sînt convins, cu nesaț. Ea depune mărturie despre un timp și, în egală măsură, despre un ziarist care a traversat acest timp cu ochii deschiși, cu mintea limpede și cu creionul ascuțit. Vă invit, ba vă și ispitesc, s-o citiți. Cuvînt înainte Poate
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Corneliu Mihăilescu, Dumitru Pelican, Ilie Dobre, identificați ca personalități ale tranziției de la campionatul de partid și de stat la cel de piață, imediat de după ’90. Toți cei mai sus-pomeniți deveniseră vedete ale epocii, voci practic identificate cu echipele, sorbite cu nesaț din pîlnia difuzorului. Erau iubiți de public, fiecare suporter recunoscîndu-și echipa prin comentator. În acele vremuri, celebritatea era măsurată altfel, iar starletele dance nu se plîngeau la ore de vîrf că fanii le afumă ușa de la apartament. Acum, radioul de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
făcut loc în beznă, și a pornit în sus spre viață. Nu se știe cât timp a muncit și nici de unde a avut atâta forță, pentru ca să iasă la suprafață. Când a ajuns la aerul proaspăt și l-a tras cu nesaț în piept, a leșinat, a adormit, dar nu l-a văzut nimeni căci era noapte, întuneric. în zori, soția care-l îngropase de viu a venit la mormântse temea de ceva-, l-a găsit în nesimțire deasupra mormântului, l-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]