866 matches
-
timp înainte de a mă sui în tren, după mai puțin de o oră se prefăcea într-o salată neidentificabilă și erupea făcându-mă să mă stropșesc la botul pantofilor. N-am înțeles niciodată de ce la un bărbat greața e semnul nesimțirii, e respingătoare, numai la o femeie ea poate fi binecuvântată, tocmai la femeie, care ține mai mult la curățenia ei decât noi: pe ea nu ți-o imaginezi, de exemplu, zăcând dimineața la rigolă în propria-i secreție; dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
știți că-i rău ce s-a-ntâmplat. Rău, domnu’ Tudor, da’ nici ea n-a fost de treabă! Chiar așa, „ea“, adică Sevgin, a dispărut de vreo câteva minute. În drum Papagogu, câinele ei cât un vițel, doarme în nesimțire. Cum Dumnezeu nu ne trezise, el care noaptea dădea concerte la lună? Țârțâc îmi surprinde privirea pe corpul bleg al câinelui care blochează tot drumul și pleacă repede prin spatele corturilor, schițând cu mâna semnul crucii. - Primaru’ n-o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cameră, încălzind mâncarea la mașina de spirt, pe care o puneau pe culoar. Odată, domnișoara Dorina, trecând pe acolo, făcu o gălăgie nemaipomenită: ― Cine a împuțit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poți să-ți tragi sufletul de miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scările cu ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o lovit rău? ― Nu știu. E leșinată. Adu, te rog, puțin eter dacă ai. ― Eu n-am, dar poate să aibă Gleber. Într-adevăr, Gleber avea și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ora zece și ea încă nu venea. Mă cotropi neliniștea... ― Niciodată n-a întîrziat atâta. Să se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare să citesc un rând. Grija mă rodea, neliniștea cucerea cu repeziciune teritoriu. O vedeam în nesimțiri prinsă sub roțile tramvaiului. Alungam groaznica imagine ca să-mi apară în locul ei un pat alb de spital. Oricum, trebuia să se fi întîmplat ceva. Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be câte ori nu i-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să protesteze la tentativa de a se ridica din pat. Conștientiză ceea ce se întâmplase. Ținând cont de intervalul de timp scurs pe parcursul transportului prin distorsor, fusese absent de pe distrugător aproape o lună În tot acest timp corpul său zăcuse în nesimțire. Îngrijirile primite în această lună, în comparație cu cele primite probabil de celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să trimiți oameni care să păzească drumurile dosnice. — Neghiobule! Ți-am dat ordinele și le-am spus celorlalți generali să-ți urmeze instrucțiunile numai fiindcă am avut încredere că n-aveai să scapi din vedere asemenea lucruri. Iar tu ai nesimțirea de a spune că din vina mea am ascuns soldați numai pe drumul principal și l-am lăsat pe Hideyoshi să scape! Ar trebui să reflectezi puțin la propria ta lipsă de experiență! — Ei, îmi prezint scuzele pentru greșeala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lungi de zăpadă pură care începură să prindă forță și să se răspândească necontenit. Deodată se auzi un singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră capul. Undeva aproape de malul Mării Aerului, nu departe de golf, neglijând cu nesimțire zbaterea Elementelor, a Vieții și a cursului Istoriei, care tocmai se ținea la școala elementelor mici, își aranjau instrumentele, cablurile, telecomenzile și boxele, cei șase membri ai trupei Ionescu. Sentai, negrul cu lingurile, își punea vesta cu solzi, ascuțea lingurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
altceva: o voce pe care o auzeam destul de clar în minte, fără a-mi vorbi însă, îmi sugera, mai mult sau mai puțin discret, mai mult sau mai puțin poruncitor, să intru în clădirea Uniunii Scriitorilor. Ei bine, o asemenea nesimțire chiar nu mai pomenisem. A cui Dumnezeu putea fi această voce care nici nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce nu mă hotăram cu nici un chip ce cale să apuc, duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în picioare indignat. Ce tot îi dați înainte cu prostiile astea? Personal îl găsesc pe domnul Giordano ca fiind un biet delincvent, un delincvent excentric și vulgar, nimic mai mult! - Hiii! se auzi din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al mânii, înfruntându-l pe Maro cu cea mai aspră privire de care era capabil. - Un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
între cavaleri. Acest cavaler, care se numea Isolier, pornuse și el în căutarea lui Bayard. Rinaldo a ieșit învingător, în ciocnirea care tocmai se sfârșise, pentru că a dat o lovitură atât de puternică încât, Isolier a rămas multă vreme în nesimțire. Când și-a revenit și a vrut să înceapă lupta, un țăran, care tocmai trecea pe acolo (acesta era tot Malagigi) i-a întrerupt spunându-le că armăsarul se afla prin apropiere, și-i sfătuia să-și unească puterile pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a cărui putere o încercase nu de mult. El a alergat, deci, la Angelica și i l-a pus în deget. Pe urmă, a descoperit scutul întorcând discul strălucitor către ochii monstrului. Efectul a fost instantaneu. Orcul a căzut în nesimțire , a făcut o tumbă în apă și a rămas nemișcat, plutind pe spate. Rogero ar fi putut să-și încerce lancea asupra părților mai moi din trupul lui,expuse vederii, dar Angelica l-a implorat să nu mai piardă vremea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
n-am violat și n-am tâlhărit, n-am băgat pe nimeni la pușcărie, dar asta nu înseamnă că n-am provocat altora, de atâtea ori ființe dragi, enorm de multă suferință. N-am să-mi iert niciodată răceala și nesimțirea pe care le-am arătat mamei mele întreaga copilărie și adolescență, lacrimile ei când, de ziua mea, îmi cum păra vreo bluză sau o cămașă după gusturile ei, iar eu, în loc de mulțumiri, îi spuneam că nu-mi plac și n-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să mai apară în fața lumii, nădăjduind că memoria românului este scurtă și prin definiție, este dintr o specie catalogată ca animal blând și iertător. În privința respectării legalității, în acea epocă nefastă pentru țară, cred că ar trebui să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital nu a fost aparent atins. Cei de față l-au identificat pe "îngerul exterminator" cu Jorge. A. Jorge, un tânăr ce locuiește chiar în Ouro Prieto și poate fi văzut regulat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să ramână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo în nici un caz, zice Dendé, aprindeți lumina, trebuie să-i examinez tăietura de la ceafă, îl punem pe burtă. Nu cred că e bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Catedrala, prima stradă la stânga și, de la pod, prima la dreapta spre Griviței, unde locuia de aproape treizeci de ani. Își trase chipiul pe frunte și porni spre casă anunțând tuturor vestea cea mare. Energic la Început, sancționând În acest fel nesimțirea concetățenilor săi, tot mai stins pe măsură ce singurătatea sa devenea apăsătoare, tânguitor În cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-un sac și bătut până la sânge. Prin urmare, de aceea mă dușmănea; oricine trecuse printr-o închisoare îi aducea aminte de cei care-l lăsaseră în nesimțire. „Dar de unde știi?” l-am întrebat pe Domnul Andrei, care a început o altă istorie: „De la unul care a fost pe vremuri bătut de el și care l-a recunoscut. A murit acum câțiva ani, spunându-mi cu limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare să lupt. Cel mai important lucru mi se părea atunci să nu mai simt nimic, să mă cufund într-o nesimțire salvatoare și am făcut asta cu o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau mai degrabă o săgeată, cam de o jumătate de cot. Făptura aceea porni spre el. Auta deschise ochii cât putu de larg, dar simți numaidecât că se leagănă toate împrejurul lui. Pământul îi luneca de sub tălpi. Și căzu în nesimțire... ... Nu știa cât zăcuse acolo, în grâu, lângă turnul străin. Când se trezi, zăcea tot cum căzuse, pe spate, cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]