1,484 matches
-
ANAF va rămâne la Finanțe, iar președintele și vicepreședinții vor fi numiți de mine. Autostrăzile, la transporturi". De asemenea, prim-ministrul a precizat că prefecții trec în coordonarea premierului, dar rămân la Ministerul de Interne. "Ne-am întâlnit pentru a netezi ultimele asperități. Eu și Antonescu", a mai declarat președintele PSD. Totodată, premierul Ponta a negat că ar fi exista discuții cu UDMR sau PP-DD. Nu am vorbit nici cu UDMR, nici cu PP-DD, eu sunt prim-ministrul doar al guvernului
Ponta: Diseară vom fi la Cotroceni pentru învestirea Guvernului () [Corola-journal/Journalistic/40143_a_41468]
-
comun în cei trei ani de când patronează, în cel mai curat stil pedeserist, corupția, afacerile murdare, abuzurile și intoleranța îi așază pe aceeași bancă a rebuturilor morale. Ticăloșia lor se răsfrânge, însă, asupra întregii țări, iar iresponsabilitatea dovedită și răs-dovedită netezește drumul spre putere al ciumei neocomuniste. Nu știu - și nici nu știu pe cine interesează - dacă aripa Opriș (omul cu bani din partid, scriu ziarele) reprezintă "lamura" iar aripa Vasile "lestul"! Prin ceea ce au făcut împreună - și nu de azi
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
madam Valsamaky-Farfara, al cărei contur facial îl surprinsese neplăcut. Observase o nouă stratificare a fălcilor, un seism discret al întregii musculaturi, acuzând senilizarea. Stucatura de pudră sublinia fenomenul în chipul cel mai flagrant. Aducîndu-și aminte de obrajii ei de altădată, netezi ca porțelanul, Ioanide simți un fior moral, pe care căută să și-l anuleze învîrtind lingurița în ceașcă. Era de aceeași vârstă cu doamna Valsamaky și peripețiile organice ale prietenei sale îl turburau ca un aviz pentru sine citit în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pas și cu mâinile la spate, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Pentru o stradă așa de liniștită, evenimentul i se păru neobișnuit. Unul din indivizi avea manta de ploaie, celălalt mergea cu capul gol și probabil din plictiseală își netezea părul cu un pieptene. Cei doi se lăsară duși de pași până mai sus de casa lui Ioanide, la un colț de stradă, apoi se opriră față în față în postură de convorbire, fără a-și spune totuși nimic, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și ochii peste drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi preumblîndu-se ca și mai înainte, cu capetele întoarse de astă dată în direcția celuilalt trotuar. Ioanide își netezi bila capului în semn de reflecție, apoi, ridicând din umeri cu indiferență, luă o carte din raft, părăsi biroul și se duse în celula lui cubiculară. V Arhitectul sosi cu oarecare întîrziere la masa de la "Continental" și se încredință că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori pisica era atinsă cu mâna, descria în aer un cerc deplin. Mirat, Conțescu luă toate semnalmentele în carnet, desenă exact pisica, își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satisfăcut de această corespundere laconică ce-l scutea de gesturi teatrale. Genul său era o discreție pompoasă. Ioana pricepu și ea că o excesivă rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai admira inelul, netezi cu dosul mâinii reverul smochingului tivit al ministeriabilului, scuturîndu-și capul înapoi, într-o mișcare de temperament cu totul castă, care îi relevă dinții superbi și un gât vânjos, statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mereu în cea mai deplină bună dispoziție. Apoi comandă: - Întoarce-te și pe spate, să văd, poate ai, Doamne ferește,vreo piatră la rinichi, deși nu e cazul la vârsta dumitale. La această invitație, Tudorel arătă iar rea-voință și-și netezi poalele cămășii spre a rămâne acoperit. Doctorul se prefăcu a-l pipăi sub coaste, apoi deodată, brusc, trase cămașa în sus și prinse cu mâna lui vânjoasă brațul lui Tudorel spre a împiedica pe bolnav să se miște. Spatele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia. — Cine ți-a spus asta? Alea sînt Cathkin Braes. Nu-i nimic dincolo de copaci în afară de ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de obicei, dar mai puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a economisi respirația. Nu renunțase s-o dorească acolo, în camera întunecată, prăfuită și răvășită, așa că aprinse lumina și se uită în jur, zîmbind. Fața lui ar rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate. — Dorești să te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își netezi niște șuvițe de păr și zise: Tata era superior în biserica congregaționistă din Bridgeton, un loc sărman pe-atunci, dar acum și mai sărman. Odată membri bogați au strîns bani să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și catifeaua de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia ridicată și fața visătoare. Simțindu-se exclus, mai aruncă o privire împrejur. Pe podea mai erau cîteva bănci tapițate cu piele roșie, iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l doară de la efortul de a sta neclintit. în cele din urmă, o sărută pe pleoape, pînă cînd ea le ridică și-l întrebă: — Ce s-a-ntîmplat? — Rima, trebuie să plecăm de-aici. Ea se sculă în capul oaselor și-și netezi părul în spate cu mîinile. Dacă nu te deranjează, eu o să stau și o să te aștept pînă o să revii. — S-ar putea să aștepți mult. Refuz să mor la ușa unui loc unde m-am purtat urît, — Urît? Urît? Folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această structură, și doar local; nici un strop din kilometru cubi de sânge ai tuturor viețuitoarelor nu mai avea organizarea aceea. Profunzimea ei nu era decât o generare de suprafețe... M-am ridicat de la masă. Anca s-a ridicat și ea, netezindu-și rochița albastră cu degetele. Fiecare cută adăpostea în adâncul ei un reflex mătăsos de ultramarin, mai închis decât azurul rochiei și curgător ca apa, ca și când fata ar fi fost îmbrăcată într-un fel de lichid gelatinos. M-a chemat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un aparat vocal diferit de al oamenilor, sunete de trianglu și carillon: "Bucură-te, Mărie!" Și apoi dizolvîndu-te nu ca să dispari pentru totdeauna, ci ca să te confunzi din nou cu Inteligența a cărei cută ai fost, ca și cum cuta s-ar netezi sau un zâmbet s-ar stinge, lăsând fața gravă, surâzând doar cu ochii cerești... Eu, această boțire-a cearceafului, acest pliu al Dumnezeini. Această imperfecțiune, această ciobitură. Această negativitate care, cu cât e mai orbitor de frumoasă, cu atât monstruozitatea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negri și mați, cum, complet eclozat, se cățără-n creștetul fetei, scuturîndu-se de lichid și cu pântecul umflîndu-se și subțiindu-se alternativ, și cum această pompare despăturește încetul cu încetul o pereche de aripi mototolite, Je-ntinde tot mai mult, le netezește și le usucă, până ce peste părul lucitor al prințesei proletare, ca o diademă, își desfăcu aripile un fluture superb, mai mare decât oricare altul văzut de ofițer vreodată, ca să-și ia zborul prin sală, ca un liliac multicolor, intrând și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
final. Vedeam zgomote de catastrofă și pustiire, auzeam culori de foc și de gheață. Explozia-implozia mirosea a rugozitate. Atomii erau sisteme solare și constelațiile erau fermioni. Oh, paradis infernal, lumină întunecată! O cauză-efect încolți în miezul marginii acestei știme. Ii netezi carnea-aer, îi alină opacitățile străvezii. Îi organiză viitorul-trecut, îi ascultă cuvintele-lucruri. Din vânturile karmei, din înspăimîn-tătorul bardo al tărâmului de amurg avea să se-nfiripe un copilaș. Avea să fie pentru că deja era, deja-și vedea părinții copulând ca niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găseam deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut? Era acela singurul loc de pe lume în care ne puteam încă vorbi și atinge? Apoi cuta se netezea și creierul meu eviscerat mă pompa iarăși afară, în puerila, jalnica iluzie a realității. Mă dezmeticeam și deja amurgul vira către noapte. Mai umblam o vreme prin cartierul de vile stranii, fiecare altfel, fiecare cu alte popoare de ipsos între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nițeluș planturoasă, mai ales dacă de pe urma a doi bărbați cu cununie, răposați, sărăcuții, înainte! de vreme, avea strâns ceva la chimir. Ridică deci bărbia, de parc-ar fi ținut un băț în echilibru pe ea, ca gușa dublă să se netezească și se așeză în profil ca "să arate a camee", cum îi șoptise odinioară la ureche un impertinent, în tramvaiul cu cai. Căpitanul nu băgă de seamă nimic din frământarea damelor! de care nu mai știa cum să scape. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-mi dorisem dintotdeauna să intru, sperând să găsesc acolo nici eu nu știam ce miracole, dar unde abia acum, din întîmplare, pătrunsesem pentru prima oară, vedeam deodată adunate în luciul mesei sute din fulgii de cenușă care umpluseră cerul atunci, neteziți răbdător, cum întinzi cu unghia poleielile de la bomboanele de ciocolată, și vrăfuiți într-o anti-carte, adâncită în speculație și virtual, pe care doar niște degete din cea mai ușoară lumină ar fi putut-o răsfoi fără s-o distrugă cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hamalii de la mobilă. Făcea cumpărături singur destul de des și să ajungă până la lac nu i se mai părea o aventură. Îl făcuseră, iată, în fine și pionier, chiar dacă-n seria a doua, oricum, nu printre ultimii. Era băiat mare. Tot netezită cu palmele, pe ghiozdan, cravata nu mai arăta așa de boțită. Mircea se mai liniștise. Porumbel nu era decât un vagabond. La ce să te-aștepți de la el? De unde să știe el că frumoasa cravată de pionier era o bucățică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-le rugozitatea. "Fractali", gândi el, "fractali peste tot și întotdeauna". Lumea părea rotundă și netedă ca un cocoloș compact de hârtie, pictat pe deasupra cu pământuri, oceane, păsări și flori, dar dac-ai fi putut desface hârtia și dac-ai fi netezit-o cu palma, ți s-ar fi revelat adevăratul desen, din care toți și toate făceau parte. Ai fi-nțeles atunci că păsările și florile erau iluzorii: un lotus deschis putea reuni, într-o formă întîmplătoare, o parte din fesa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știu. Aș fi mai liniștit însă dacă ai putea să-mi spui de ce anume te temi? Ce poate să fie atât de cumplit, încît să te sperie dincolo de vorbe? Doar nu ți-ai întîlnit nemărginirea înaintea Dumnezeului tău! Abatele își netezi barba lungă, privind într-un punct fix, la încheietura a două scânduri din podea. ― Am fost slab cu tine, Aloim. Ar fi trebuit să primești consacrarea abia după ce vei fi trecut de un examen teologic mult mai riguros. Atunci poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]