1,441 matches
-
spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase spre ceafa, descoperindu-i creștetul ca o ghiulea. Rembrandt, Goya... Mi se pare de domeniul fanteziei. Matei netezea marginile pânzei râzând nervos: ― Ei, bravo! Nu vezi facturile? Și pe urmă sânt de meserie. Atât pot să disting și eu. Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa clătină neîncrezător capul. ― Dumneata ești sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care știu să se descurce în orice conjunctură, sincer indiferenți la opiniile celorlalți. Matei i se părea că face parte din această specie. ― Și mie mi-au dispărut, mârâi Popa cu nasul în ceașcă, o ceapă și... niște sare. Eu netezesc întotdeauna sarea cu dinții furculiței. Săptămâna trecută, joi, am găsit-o altfel. Lipsea, da, da, lipsea cam multișor... Melania Lupu scoase carnetul din buzunar vrând să mușamalizeze incidentul. ― Cred că aș putea încerca să-l sun pe domnul Van der
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai fantezist! Maiorul o examină amuzat: ― Adică? ― Să fac ceva deosebit, zilele să se individualizeze. De pildă lunea, sau miercurea, ori duminica viitoare să nu semene
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu consumase absolut nimic cu 14 ore înainte de a muri. Se uită triumfător la bătrân. Melania Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat povestea? ― N-are importanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vălul nebuniei și morții care se lasă asupra lor. Evocarea serilor cu jazz și martini, a muzicii și a iubirii nu mai poate înlătura sentimentul thanatic al sfârșitului. Locotenentul Stella, cel care ucide spre a cuceri comoara ce îi va netezi drumul către inima hipnoticei Adrienne, ignoră costul uman al fericirii ce posedă inconsistența reveriilor băutorilor de hașiș. Ucis de Cush, Stella lăsa ca unică moștenire lui Koinski umbra din fotografii a soției din îndepărtata Italie. Posedat al muzicii de operă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
afiș ironic: "Orice izbândă e suspectă". Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că dincolo de aerul ei nepăsător, administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu e asta, aș vrea să mă întorc în tabără. RIEUX S-A MIRAT: ― M-ați înțeles greșit. Mi s-a spus că există voluntari în administrația de acolo. Judecătorul își rostogolea puțin ochii săi rotunzi și încerca să-și netezească unul din smocurile lui de păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu putință ca în acești ochi duri și banali să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Est, Australia și Asia de Sud-Est sunt incluse în topul ierarhizării, conform acestui raport. Provocarea cu care se confruntă cele două lumi: globalizarea sustenabilă Provocarea cu care se confruntă cele două lumi este problema centrală care fie va condamna, fie va netezi viitorul globalizării. Prognoza mea se referă la o nouă paradigmă care va veni în întâmpinarea acestei provocări, creând o punte de legătură între provocarea la care sunt supuse cele două lumi: globalizarea sustenabilă. Această abordare caută să se folosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Însă, În loc să intre În cabină, s-a prăbușit În genunchi și a vomitat. — Bună!!! Unde sunteți? s-a auzit vocea lui Banu din camera de la stradă. E cineva acasă? Zeliha s-a ridicat În picioare și a Încercat să-și netezească hainele. Totul se Întâmplase atât de repede, poate că reușea să se convingă că nu se Întâmplase deloc. Însă chipul pe care l-a zărit În oglindă dezvăluia o poveste diferită. Acolo, În imaginea ei din oglindă, ochiul stâng era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe șeful nu prea era genul meu! Să fiu pavăză tinerei mele soții: din partea unui specialist În ale căsătoriei, era cam puțin. Să mă simt singur și obsedat? Obsedat de tata? Ce oroare! Scosesem pagina aceea din buzunar și o netezisem Înainte de a i-o Întinde doctorului Zscharnack, care nu-și pierduse totuși cumpătul. Se ridicase În picioare ca s-o pună pe birou și Îmi spusese: — Adu-mi cartea completă. O să mă intereseze. Probabil că pacienții fii de cîrnățari Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aceea a considerat din totdeaua că fumează din motive raționale și chiar profesionale. Închise tabachera smălțuită de culoare deschisă cu un păcăit ușor și o puse în buzunarul jachetei. Un număr al Periodicului era deschis pe birou în fața sa. Porfiri netezi paginile, într-un gest ce părea a mângâia cuvintele care așteptau să fie citite. Era un articol cu titlul ' De ce o fac?' Rândul introducător promitea ' O discuție asupra motivației celor educați, titrați și talentați pentru crimă și injustiție'. Autorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cipriano Algor, E normal să le citești, nu să le copiezi, și tot ce nu e normal e cel puțin suspect de anormalitate. Marta, care până atunci nu participase la discuție, îi ceru tatălui, Citește ce-ai scris. Cipriano Algor netezi hârtia pe masă și începu să citească, Fiți îndrăzneți, visați. Își privi fiica și ginerele, și cum ei nu păreau dispuși să comenteze, continuă, Trăiți cutezanța de a visa, asta e o variantă a primeia, și acum vin altele, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
afiș ironic: „Orice izbândă e suspectă”. Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că dincolo de aerul ei nepăsător, administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wakefield. Opriți-vă imediat! Și ca o divinitate gata să intervină, Doris apare pe scenă și spune cu voce calmă: — Oamenii de ordine! Dați-i drumul doamnei Wakefield. Prieteni, Întoarceți-vă la locurile voastre. Polițiștii se supun și Mariana Își netezește bluza, Își aranjează părul și aruncîndu-și brațele În lături spune: — Așa Îi tratează America pe cei născuți În afara ei! În adunare se aude un tunet de ceartă, iar Wakefield face apel la Mariana: — Nu putem vorbi mai tîrziu, tigroaica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul Jungian/ cu părinți de vîrsta lor“. Emoția Îi cuprinde pe amîndoi și Margot sfîrșește prin a-și trage nasul. Wakefield o cuprinde cu brațul pe după umeri și Îi netezește părul șaten cu o mîngîiere. Poate că doar avem nevoie să petrecem ceva timp Împreună, spune ea, ștergîndu-și ochii. Wakefield se simte ca cel mai abject ticălos din lume. — Niciodată nu am avut prea mult timp, dar ai dreptate, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tip care Încearcă să respecte termenii eliberării condiționate, dar care pîndește orice ocazie pentru un șmen. Wakefield l-a văzut aducînd pe șest curve pentru clienții hotelului, plătind pariorii și vînzînd droguri. La apropierea lui Wakefield, paznicul zîmbește și Își netezește pantalonii kaki. Wakefield trece direct la subiect. — Ce-ai zice de, să zicem, cîteva mii de dolari? — Glumești, omule. M-aș spînzura singur pentru atîta purcoi de bănet. Păi, atunci nu te-ai mai putea bucura de el. — Ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a dreptul nepoliticos să nu le cumpăr. — Tu și Richard sînteți incorigibili cînd vine vorba de bani, oftează Linda. — Da, mami, Încuviințează Emma, dîndu-și ochii peste cap. De unde ziceai că ai luat colierul ăla? Linda Își ridică mîna și-și netezește cu degetele colierul Bvlgari. Asta e altceva, precizează ea. SÎnt mult mai În vîrstă decît tine și Îmi pot permite. — Adică, tata Își poate permite, protestează Emma. — Adică, noi ne permitem. De cînd cîștigi tu atît de bine Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
condimentele cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea astfel proeminent și ațâțător. Într-adevăr, se obișnuiește ca în ziua nunții să se taie părul miresei până la gât și să i se pună o legătură menită să comprime și să netezească sânii. Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu, Gumbert, care nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi fost expusă celor mai banale lovituri ale vieții. Poate că e mai comod să ai o jumătate de amant decât un soț sau o soție Întreagă. Profesorul conducea Încet, atent. Avea o față de adolescent, nematurizat. Obrajii Îi erau netezi, moi, bucălați. Poate se mai gândea la ceasul elvețian de pe bancheta din spate, care măsura Încă timpul pierdut, poate se gândea la petrecerea Întreruptă - sau Încă neîncepută. — La ora asta probabil că au dat deja masa noastră, constată cu neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]