6,179 matches
-
proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar și dintre oamenii care lucrează la noi ori cu noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment, de o presimțire. Nici măcar nu ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar prințul Șerban Pangratty. Dar cum iarna era lungă, cum șederea prințului nu dădea nici un fel de bătaie de cap, din punctul său de vedere, se apucase așa, în distracție, să strîngă informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale și una dintre ele era infailibilă, ușa din spate. Intrarea servitorilor. Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de hidroavioane pentru că, spunea el, "pămîntul este acoperit de ape într-o proporție covîrșitoare, iar Italia trebuie să se afle peste tot, deci și deasupra apelor". Cu încăpățînare, cu bani, cu crize de personalitate, cu escrocherii, cu fapte văzute și nevăzute, cu jertfe cei mai mulți dintre morții aerului după încheierea războiului erau italieni -, cu improvizație și cu muncă reușise. Prima flotă aeriană de hidroavioane a lumii era aceea pe care o făcuse Balbo. Și cu ea Balbo cutreiera Europa, mai bine spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
firele într-o clipă și în aceeași mînă era imposibil. Mai ales că în jur era o zumzăială și o foșgăială de zile mari, se schimbau ocheade, se înfulecau tartine și chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite către soldatul care cu greu s-ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă vie poate fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va găsi pe cineva care să-l asculte și să vrea să înțeleagă ce primejdie uriașă pentru țară stă să iasă în lume la Vladia, afacerea va fi probabil încheiată. Două ore, hai, trei de la frontiera cealaltă, avionul va ateriza nevăzut și neștiut sus, pe aerodromul lui Pangratty și după aceea, ah, după aceea... Ușa era deschisă, putea crede că domnișoara K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui și a lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni de magicieni cu firele lor nevăzute, Minunea era un dat al creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temându‑se de nălucire, căci ce altceva putea fi decât o nălucire a simțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și‑a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfâșietoare ale mulțimii, și‑atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul venea spre pământ ca un pietroi ce se Învârtea În jurul axei sale. Magul dădea din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar despre noaptea aceea. Idioții ăia, săracii, au dat vrabia din mână. Cu toții am văzut anunțul, dar în feluri diferite. Pe diferite panouri din oraș, anunțul spunea: TABĂRĂ DE SCRIITORI ABANDONAȚI-VĂ VIAȚA OBIȘNUITĂ TIMP DE TREI LUNI Faceți-vă nevăzuți. Lăsați în urmă tot ce vă împiedică să vă scrieți capodopera. Slujba, familia, căminul, toate obligațiile și distragerile - puneți-le în paranteze timp de trei luni. Trăiți printre oameni care au aceleași năzuințe, într-un cadru care vă va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale, a răspuns Cora. Cumpărând ceva atât de scump pe nevăzute. Crezuse că face o afacere. Acum agenția avea să rămână cu vechile păpuși de cârpe pentru încă un an. Agenția n-avea ce face, și păpușile astea trebuiau distruse. Și directoarea Sedlak i-a zis: — Nu fi prostuță. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o istorie secretă a insulelor indoneziene din sud-est, tot ce e la răsărit de Bali. Mie, insulele acelea mi se Înfățișează ca o lume pierdută, unde totul a rămas ca la Începutul Începuturilor, departe de orice privire străină, o lume nevăzută. Ce idee tâmpită! — De ce tâmpită? — Oh, a zâmbit el, dintr-odată iarăși timid, e un subiect prea vast, prea cuprinzător pentru mine. — Eu găsesc că-i o idee minunată. N-ar trebui să renunți. Nu, pentru unul ca mine nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și noaptea. — Margaret! a auzit ea o voce. Era tot Bill Schneider. Te-am văzut plecând și mi-am zis că nu se poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]