1,526 matches
-
ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski vorbea, erai tentat să urmărești mișcarea mecanică a acestei protuberanțe faciale, fără să-ți dai seama că mișcarea te fascina (hipnotiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din neant, răbufnea o altă scenă. Cele trei trupuri constituiau un grup statuar Înlănțuit Într-o poziție neverosimilă. Capul lui Satanovski se vedea deasupra, la mijloc și dedesubt. Dedesubt un cap mai mare, cu ochii ieșiți aproape din orbite, la mijloc un cap mai mic, iar În vârful piramidei doar un țâmburuc, cu toate trăsăturile inginerului conservate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“ Din nou dau știre despre concluziile neverosimile la care am ajuns cercetând cele câteva documente scrise sau orale ce mi-au stat la dispoziție sau mi le-am confecționat singur. În primul rând, n-am nici un semn cât de cât creditabil despre mine Însumi. Asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese Întotdeauna cel puternic, cel care Îi ajuta pe ceilalți. Cel care le salva viața. Iar acum, era doar un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar cred că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale demult și exploatat acum cu beneficii care pot fi imense. - Ce vrei să spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare o pură fantezie, pe deasupra imposibil de verificat. A doua, petrecută recent, o așa-zisă rebeliune a Cuceritorilor care nu acceptau ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea bolnav ca să vegheze asupra măriei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâini bune. Altfel ar fi murit ca un prost la Valea Albă. Ca să salveze țara? Greu de crezut. Nu e țara lui, căci copilăria și tinerețea și le-a petrecut În alte părți ale lumii. Să-l salveze pe Ștefan? Neverosimil. Aproape că nu-l cunoaște. Mă rog, cam acestea sunt presupunerile mele. Dar tu, căpitane, ce părere ai? Nu. Nu se Înșelase. Era sunetul cunoscut, deși era imposibil. Cineva se juca de-a voievodul Moldovei? Cine? De ce? Sultanul ascultă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent două filme, unul mai neverosimil decât celălalt. La un moment dat are impresia că se află în fața clasei a IX-a de acum... și discută cu elevii despre „factorii dezvoltării personalității: ereditatea, mediul, educația”. Care dintre acești factori este mai important? Ce întrebare stupidă! E
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
oră de bun augur și ceremonia s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de acei încăpățînați care stau și așteaptă și că vor pieri împreună cu teoria lor, i acea pretinsă "distanță" fără de care, vezi, dragă Doamne, nu puteau ei să scrie. Și așa cum au arătat evenimentele, dispensarea aceea a și venit, și era neverosimil și tragic să-l vezi pe Mihail Sorbul, autorul ztimei roșii și al Dezertorului, asociindu-se cu un oarecare redactor "înarmat ideologic", ca să scrie o nouă piesă: bietul Mihail Sorbul venea adică cu talentul? iar luminatul redactor venea cu orientarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ași!... ― S-a votat legea. ― Parol? ― Camerele s-a închis de sâmbăta trecută. Alteori comedia cuvântului care se joacă e mai puțin originală, în schimb stupiditatea care ni se dezvăluie la erou e atât de perfectă, încît ni se pare neverosimilă și recitim de mai multe ori bucata (Petițiune) până înțelegem că ne aflăm nu în fața unui Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și n-am auzit pe nimeni plîngîn-du-se că i-ar fi secat forța creatoare, ca să încurajez prin experiența mea pe alții. Detaliile și reflecțiile pe care aș putea să le dau în continuare pe această temă ar risca să pară neverosimile. FĂCĂTORII DE CUVINTE Ce este un scriitor făcător de cuvinte? Un astfel de scriitor este după părerea mea acel scriitor înzestrat cu talent literar care n-are nimic de spus și care face cuvinte pe toate temele date, cu predilecție
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu moș Dumitrache, vătaful boieresc înzestrat cu bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar, încălcase legea. Prozatoarea nu se sfiește să îngroașe liniile, nu face economie de negru în zugrăvirea personajelor negative. Maniera ar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din urmă, i se dăduse voie să doarmă trei ore, ieșise din celula lui la ora douăsprezece și luase un mic dejun sănătos la cantina poliției. Se întorsese în camera de anchetă tras la față, nebărbierit și cu senzația de neverosimil semnificativ sporită. — Ei, și-acum, Henry, ce-i cu sângele? zise inspectorul Flint, reducând cu o octavă oficială distanța dată de funcție, în speranța că Wilt va reacționa pozitiv. — Care sânge? întrebă Wilt, privind în jur la camera aseptică. — Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-am gândit numai că poate ar trebui să trimitem o mașină de patrulare ca să verifice, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spusese. Niciodată n-ar fi recurs la astfel de soluții! Preliminariile expoziției anuale de vinuri îl găseau totdeauna pregătit, stăpân pe toate amănuntele. Dar chiar și în acea ciudată seară, în urmă cu două săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și un Tizian. Chestiunea n-are, bineînțeles, legătură directă cu evenimentele pe care le urmăresc.“ Ba are, cum să n-aibă, de vreme ce nu mai pălăvrăgești despre Sir Neville și Sir Harley și despre Jodl și Speer, ci despre meleagurile noastre neverosimile, râsul și plânsul lor supercodificate, absente de pe harta lumii. „Anul 1940 al preliminariilor, cum știi. Degradare, corupție, demagogie. Un playboy pe tron are ceva simpatic, din perspectiva tragediei ulterioare, nu-i așa? Sunt 41 de tablouri, conform catalogului Leo Bachelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zile de-a rândul, spre urechiușa de jad a paparudei. Gina venea dintr-o comunitate veche, cu o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența, nici adevărul, nici, nici... Și-a strâns, într-un târziu, gulerul gros al hainei. Din nou, se afla departe, în iarnă. Un străin în iarnă, împotmolit într-o iarnă lungă și neverosimilă. Nu răspundea nimeni. Verificase adresa, numele, numărul de telefon. Toate erau corecte dar nu răspundea nimeni. Funcționează, dar nu răspunde. Atunci, mergem acolo, la sursă, la domiciliu. Dacă tot nu e nimeni, poate deschide nimeni ușa, cine știe. Săptămâna devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest decor familiar care face să i se pară și mai neverosimil ceea ce povestește. —De ce complici inutil? Neatenție! Se Întâmplă... Sau poate camera ta se afla În apropierea uneia mai solicitate. Firește că mi se oferise camera cea mai bună, așadar cea mai departe de baie, dacă la așa ceva te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]