1,788 matches
-
facă în patru labe, sub lovituri de bici. Dacă s-au purtat ca niște animale, merită acest tratament. Ordinul era în vigoare de două zile. Sacagii și gunoierii au evitat zona. Nimeni, în afară de rezidenții din acea zonă, n-a fos nevoit să înfrunte soldații. Jgheaburile și ulucile erau pline de gunoaie și excremente încinse de soarele puternic. — La naiba! exclamă unul dintre soldați. Ce faci aici? Pran realizează cu teamă că lui i se adresase. Sergentul și celălalt soldat se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tatălui său. Că ar trebui să privească semnarea tratatelor, să țină minte și să înțeleagă de ce plânge tatăl lui. Nuharoo îmi aduce aminte că ea este împărăteasa de la Răsărit, cea ale cărei cuvinte fac legea în casă, așa că mă văd nevoită să bat în retragere. Eunucul-șef Shim îl întreabă pe Majestatea Sa dacă dorește să încerce cerneala înainte de a scrie. Hsien Feng dă aprobator din cap. Îi aranjez hârtia de orez. În clipa în care vârful pensulei atinge hârtia, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun. Când este obosită, are tot soiul de crize. Se plânge de toate - zgomotul greierilor, gustul supei, un ochi scăpat în broderia ei. Insistă să o ajut să rezolve problema. Nu am cum să nu fiu afectată, și sunt nevoită să părăsesc lucrul. În cele din urmă, sunt de acord să o scutesc, însă cu o condiție - să citească informările mele și să își pună sigiliul pe toate documentele pe care le voi concepe în numele lui Tung Chih și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O.B. le aducea adesea suferințe și, în ascuns, îl disprețuiau pentru studiile neisprăvite, învățătoarele înclinau acum vădit către dînsul. Corul lor era dirijat chiar de soția lui Costică care, pînă atunci, predase obiectul meu la clasele mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze descumpănirea, îndată ce m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ieșit la pensie, am trecut de multe ori cu autobuzul prin fața școlii acesteia, dar n-am avut curajul să mă opresc, fiindcă îmi stăruia pregnant în memoria afectivă toată tevatura, toate tracasările și umilirea mea ca om. De data aceasta, nevoit fiind, am pășit sfios pragul școlii și am avut norocul să întâlnesc în persoana doamnei directoare Tamaș un extraordinar interlocutor, încât vizita - inițial în silă - proiectată doar pentru câteva minute, a durat câteva ore bune... Legat de această vizită, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu am avut foarte multe rezultate pozitive, le reaminti focul. Pentru mine cel puțin, lucrul ăsta reprezintă un inconvenient major în derularea unor proiecte și mai... ambițioase, se exprimă el diplomatic, cum este cel de astăzi. Preaonorabilul Poha se văzu nevoit să intervină încă o dată în încercarea de a aplana potențialele divergențe majore ce puteau măcina membrii Quadrantului. Cumva, trebuia să reinstaleze atmosfera de optimism ce dominase inițierea proiectului. Așa că începu să deseneze în aer o uriașă spirală luminoasă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Constantinopol și închis. Trebuia condamnat la moarte pentru înaltă trădare, dar a fost eliberat în schimbul a 15000 taleri. Alexandru Ilieș (1666 mai 211668, după noiembrie 8)<footnote Nicolae Iorga, op. cit., p. 458 footnote> nu înțelegea limba română și se vedea nevoit să administreze țara prin intermediul tălmaciului, motiv de confuzii și neînțelegeri. Cronicile păstrează despre el imaginea unui om darnic, înțelegător și drept. ,,Cu toate acestea, probabil la insistențele lui Duca, a fost mazilit și chemat la Țaringrad, unde a murit în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Am Încercat din răsputeri să mă gândesc la pași, dar nu-mi venea În minte nici măcar unul. Din nou, vedeam doar negru privind În urmă. ― Vezi? spuse Angela. Exact cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun nu. Cu asta, Îmi Închise telefonul În nas. Am rămas mută, cu ochii Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându-vă ore În șir, mă văd nevoită să refuz. În plus, am avut antrenamente la dans În după-amiaza asta. Sunt foarte obosită. ― Te rog, n-o să mori dacă petreci un sfert de oră cu noi. Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și să fumeze cu entuziasm. Poate că beau doar câte-o cană de ceai înainte de a alerga către saună? Poate. M-am așezat pe marginea unui scaun, refuzând ceașca de ceai care-mi fusese oferită. N-aveam chef să fiu nevoită să mă duc la toaletă în timpul ședinței de aromaterapie. Ochii îmi fugeau nerăbdători de la o ceașcă de ceai la alta. Haideți, i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit să fiu într-o nenorocită de vacanță. Nu eram nevoită să mă trezesc așa de devreme nici când mă duceam la serviciu! Și-mi părea rău că Eamonn mâncase toată pâinea. Nu-mi dădusem seama că aia era toată, altfel probabil că aș fi încercat să-l opresc. Toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la alt subiect. Logic, știam că era o curvă cretină și că nu era nimic în neregulă cu tine dacă aveai o viață socială sănătoasă, dar emoțional m-am simțit încolțită. Eram epuizată. Mi se părea că tot timpul eram nevoită să dau explicații sau să-mi cer scuze pentru că eram așa cum eram și pentru felul în care îmi trăiam viața. De obicei ridicam din umeri la toate replicile de la Cloisters care aveau pasămite legătură cu mine, dar în ziua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot ce spuseseră fusese adevărat. Dar, de fiecare dată când îmi aminteam cum veniseră la Cloisters ca să spună tot ce spuseseră, eram cuprinsă de o furie de necontrolat. în afară de asta, totul, în viața mea, s-a îmbunătățit. Nu mai eram nevoită să fac treburi pe care le uram. De pildă, să fur sau să împrumut bani fară a avea nici cea mai mică intenție să-i returnez, să chiulesc de la serviciu fiindcă mi-era rău sau să mă trezesc în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să nu pun mâna pe o astfel de ocazie și să nu mă lansez? Eu eram cea care trebuia să ia această decizie. — O să accept postul, Jackson, am anunțat. Poate că nu e scenariul perfect și știu că o să fiu nevoită să muncesc din greu. Dar gândesc c-o să fiu în stare să rezist un an, iar asta o să-mi accelereze cariera - și o să câștig și o experiență valoroasă. Jackson a dat din cap fără tragere de inimă, incapabil să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
E o adevărată corvoadă. Ok, iubito, te sun săptămâna viitoare. Poți să vii la prânz, la Ivy, miercuri?... Minunat. Ciao. Deci, săptămâna următoare, Vivian se întorcea în L.A. - asta era o veste grozavă. Rezolvam mult mai multe atunci când nu eram nevoită ca, din zece-n zece minute, să răspund la chemările ei. Vivian și-a încheiat convorbirea și și-a băgat telefonul în geanta Fendi. — Vivian, chiar am câteva propuneri despre care vreau să-ți vorbesc, am spus, consultându-mi carnețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a opărit cerul gurii. O să mai dureze câteva zile până când o să mă obișnuiesc cu gândul. Până în week-end, o să urmăresc cu frenezie Nunțile Marthei Stewart. O să-mi arăt inelul oricărei persoane aflate pe o rază de zece kilometri. O să fiu nevoită să mă abțin să nu spun tuturor oamenilor pe care o să-i întâlnesc că mi-am găsit Alesul și că a fost foarte romantic și, bine, dacă insistă să audă povestea cu Parisul de la început, atunci o să le-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înjură în tăcere. Avea treizeci și patru de ani și-și risipea talentele cu anul III Mecanici Auto și cu o femeie care, din punct de vedere educațional, era în mod clar subdezvoltată. Dar cel mai grav era că Henry se vedea nevoit să recunoască adevărul din criticile constante ale Evei, care-i spunea că nu e un bărbat adevărat. Dacă ai fi un bărbat cum trebuie, îi spunea ea întruna, ai avea mai multă inițiativă. Trebuie să te impui. Wilt se impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tine. întinde-te numai aici și încearcă să dormi puțin. Eva se întinse, dar de dormit îi era imposibil să doarmă. Imaginea lui Henry gol și întins în baie deasupra păpușii ăleia oribile îi rămăsese înfiptă în minte. Se văzuseră nevoiți să spargă ușa, iar dr. Scheimacher se tăiase la mână într-o sticlă încercând să-l scoată pe Henry din baie... O, fusese mult, mult prea înfiorător! De-acum înainte nu va mai fi niciodată în stare să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Acum o descoperi și aduse o pompă de picior din garaj. Cinci minute mai târziu, Judy era deja în formă. Zăcea pe pat și îi zâmbea. Wilt închise ochii pe jumătate și se uită la ea printre gene. Se văzu nevoit să accepte că, în semiântunericul din încăpere, păpușa semăna hidos de tare cu o ființă vie. O Eva de plastic cu sâni de cauciuc. Nu-i mai rămânea decât s-o îmbrace. Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pe de altă parte, dacă trebuie să țină în spinare douăzeci de tone de ciment rapid, o să-i trebuiască mult mai mult decât hainele de pe ea. Se descoperi că garderoba Evei era foarte bine aprovizionată. Până și Wilt se văzu nevoit să admită că femeia nu-și luase prea multe cu ea. — Ce purta când ați văzut-o ultima dată? întrebă inspectorul. — Niște pijamale de plajă limonii. — Ce limonii? — Pijamale, zise Wilt, suplimentând lista de dovezi acuzatoare găsite împotriva lui. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la masă și scria niște însemnări pe dosul formularului pentru declarații. Acum, când începuse să se simtă dacă nu chiar ca acasă, cel puțin mai familiarizat cu secția de poliție, mintea lui se concentra pe problema dispariției Evei. Se văzu nevoit să recunoască faptul că petele de sânge din baia soților Pringsheim îl îngrijoraseră. Ca să-și mai omoare timpul, încercase să își transpună gândurile pe hârtie și încă se mai ocupa cu asta când inspectorul Flint intră în cameră, trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială. Când ajunse în tinda bisericii, gâfâia, iar senzația de indecență îi crescuse înzecit. Dacă perspectiva de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva și cu Gaskell ar fi făcut-o în baie? Așa era mai bine. El dărâmase ușa într-un acces de gelozie. O, mult mai bine! Apoi îi înecase pe amândoi. Iar apoi Sally urcase la etaj și se văzuse nevoit să o ucidă și pe ea. Așa s-ar explica sângele. Avusese loc o luptă. Pe Sally nu voise s-o ucidă, dar căzuse și ea în baie. Până acum totul mergea strună... Dar unde îi dusese? Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Brown Thomas? La departamentul de haine bărbătești. — Sigur. Ne vedem atunci. Mă gândesc să iau mașina în oraș, dar apoi mă răzgândesc. Traficul e groaznic acum în Dublin. Așa că mă hotărăsc să iau autobuzul. Cel puțin așa nu mai sunt nevoită să mă învârt prin Stephen’s Green căutând un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se părea cea mai lungă și mai plictisitoare din lume și piciorușele mele nu făceau niciodată față. Era mereu frig, și eu dădeam mereu nas în nas cu alți copii de la școală, pe care nu-i plăceam neapărat, dar eram nevoită să vorbesc cu ei pentru că părinții noștri se cunoșteau. Singurul lucru bun era că mereu ne luau o înghețată de la Teddy’s după. Oricum, aș fi renunțat bucuroasă la înghețată dacă m-ar fi scutit de plimbarea pe acel dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]