1,127 matches
-
dar n-am ce face, când cineva stă prea aproape sau mă atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
audă niște chicoteli pline de entuziasm, cum fac fetele când tocmai s-au logodit, dar ea știa prea bine. Leigh nu era o tipă care să chicotească de bucurie ca oricare alta: era simpatică, era sensibilă, era loială și era nevrotică; să chicotească nu era stilul ei. Poate că Leigh se simțea și un pic cam prost să spună cum era inelul ei în condițiile în care toată lumea se așteptase ca Emmy să fie prima. Emmy își aduse aminte de cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pregătit, dar n-am vrut să se înmoaie cât am mai stat noi. Leigh, dragă, poți să te așezi să te relaxezi. La urma urmei, seara asta este seara ta specială. Ea își zise că trebuie să fii paranoic și nevrotic să interpretezi așa ceva altfel decât ca pe un compliment, dar tot nu se putu abține să nu-l perceapă ca pe un atac. — Bine, spuse ea. Mă voi relaxa special. Au discutat despre călătoria părinților ei cât au mâncat salata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu vreau să fiu deranjată cu chestiuni domestice În timpul zilei. Dacă Avocado are febră, descurcă-te. Acoperi telefonul și i se adresă lui Ruby. — Am nevoie de asta cum am nevoie de o gaură În cap. E bona. Complet nevrotică... Apoi zise: —Marta! Nu! Nu o lăsa să vomite pe fotoliu. E Ludovic al XV-lea, pentru numele lui Dumnezeu! Știi cât m-a costat să restaureze chestia aia?... Uite, chiar nu-ți dai seama că face toate astea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sos de soia și vaza mică, albă, În care se afla garoafa În așa fel Încât să existe o zonă interzisă, impenetrabilă ca frontiera nord-coreeană. N-avea nici un motiv să creadă că Sam ar putea fi unul dintre tipii ăia nevrotici și meschini care nu-și Împart mâncarea, dar mai descoperise În trecut oameni despre care credea că și-o vor Împărți și nu și-o Împărțeau și viceversa. Când veni mâncarea, observă că Sam părea cam Încurcat și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
oamenii se încăpățânează să nu-și facă programul și să mă anunțe dacă vin sau nu în ziua cu pricina? —E de-abia luna august, am subliniat eu, încercând să fiu rezonabilă, deși sunt perfect conștientă că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar se poate întâmpla orice de-acum până-n decembrie. Vreau ca totul să fie aranjat în caz că se-ntâmplă ceva. Când își va scrie Lisa autobiografia, aceasta se va intitula În caz că... Până și părul ei blond tuns până la baza gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l și pe el la șuturi.“ Bineînțeles că nu au făcut-o. Tot pe mine mă fixau. Dă-mi măcar un singur motiv real, Jenny. O, Doamne, Lisa rațională. O ocazie foarte rară și îngrijorătoare. Când își canalizează toate energiile nevrotice transformându-le în gândire lucidă, devine un adversar redutabil. Speram că Lynn va începe să bată câmpii din nou, câștigând astfel niște timp de gândire. Dar nu, în mod evident aproba această întrebare. Toți o aprobau, inclusiv Mark. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Întâi i-am provocat un atac de cord tatălui meu, acum am făcut-o pe Lisa să piardă copilul! L-am luat de mână cu putere. —Lisa nu a avut niciodată nevoie de cineva ca să fie stresată, are un surplus nevrotic propriu de care se poate folosi. În plus, probabil că e foarte bine. Probabil reorganizează chiar acum programul prin rotație al asistentelor. Dar el nu mă asculta. Chiar mă rog în sinea mea, mă rog să nu piardă copilul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cod de computer. L-am apelat deja. — Și? — Veștile nu sunt prea grozave. Serios? zise Norman și se așeză În fața terminalului ca să tasteze „103“. Ecranul Îi răspunse: MEDIU HIPERBARIC SATURAT COMPLICAȚII MEDICALE (MAJORE-FATALE) 1.01 Embolie pulmonară 1.02 Sindrom nevrotic de Înaltă presiune 1.03 Necroză osoasă aseptică 1.04 Toxicitatea oxigenului 1.05 Sindrom de stres termic 1.06 Infecție Pseudomonas diseminată 1.07 Infarct cerebral Alegeți: — Nu alege, Îl preveni Beth. Lectura detaliilor nu va face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
al corpului foarte instabil. Poți să te supraîncălzești sau să Îngheți la fel de repede. Poate fi fatal. Se poate Întâmpla atât de rapid Încât să nu realizezi decât când e prea târziu. Și atunci, s-a zis cu tine. Iar „sindromul nevrotic de Înaltă presiune“ pare să se manifeste prin convulsii bruște, paralizie și moarte În cazul În care procentajul de CO2 din atmosferă scade prea mult. De-aia avem detectorii ăștia pentru testarea CO2-ului din aer. Ăsta-i singurul motiv. Drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și așa părea să fie - incluzând nevroze sau chiar psihoze? Majoritatea subiecților umani plasați În izolare deveniseră destul de rapid serios perturbați. Această inteligență extraterestră fusese izolată vreme de sute de ani. Ce i se Întâmplase În tot acest timp? Ajunsese nevrotică? De asta devenise acum copilăroasă și pretențioasă? NU ÎNTRERUPEȚI. ÎMI PLACE FOARTE MULT. — Pentru Dumnezeu, trebuie să ne oprim, imploră Barnes. Ted tastă: ÎNTRERUPEM ACUM PENTRU CA ENTITĂȚILE NOASTRE SĂ POATĂ DISCUTA ÎNTRE ELE. NU ESTE NECESAR SĂ ÎNTRERUPEȚI. NU VOIESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sentimentul de pierdere pe care îl simțeam era mult prea mare ca să mă lase să dorm. Iar eu voiam cu disperare să dorm. Voiam orice numai să scap de sentimentul ăla. Ce mult îmi doream să fi avut o mamă nevrotică. Una care să țină somnifere și Valium și antidepresive cu carul în dulăpiorul de medicamente din baie. Dacă îi ceream două pastile de paracetamol pentru o durere de gât/durere de stomac/un picior rupt/ulcer duodenal perforat, mama noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de germeni. Deci Adam nu m-a sunat, am meditat în timp ce-mi beam ceaiul. M-am întrebat dacă mai era supărat pe mine. Poate că nu avea să mă mai sune niciodată. După ce eu mă comportasem ca o nevrotică și-i adusesem tot felul de acuze. Iar eu nu aveam numărul lui de telefon, așa că nu puteam să-l sun. Probabil că totul se terminase. Totul, adică aventura care nici nu avusese loc. Aventura pasională care nu fusese consumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu, am închis-o doar fiindcă ne era frig, i-am explicat când tata s-a uitat la mine cu o privire rănită. Nu pentru c-aș fi vrut să te las pe tine pe-afară. Doamne, ce adunătură de nevrotici! Prin comparație cu restul familiei, eu eram așa de normală! — Așa, a declarat tata aruncând toate hainele pe masă, indiferent la feliile de pâine pe jumătate mâncate și la castroanele cu fulgi de porumb abandonate. Pe care din hainele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vastele afaceri naționale și internaționale cu o fermitate și o încăpățânare pe care unii le interpretau drept cruzime. Lumea aceea de blândețe feminină și de sentimente delicate în care plutea Tabitha îi era total străină; el o considera capricioasă, supersensibilă, nevrotică și - cu o expresie care acum poate fi socotită din păcate profetică - „cam slabă de minte“. ( Și, trebuie să recunoaștem, nu era singurul care avea această părere.) Pe scurt, cei doi se străduiau să se evite; și cât de înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Își pierduse deja vederea. Thomas percepuse întotdeauna lumea doar cu ochii: de aceea, nu simțise nici o dorință să atingă sau să fie atins de femei. Toți oamenii mari au idiosincrasiile lor, și a lui, în mod surprinzător, era o preocupare nevrotică față de calitatea vederii sale. Un dulăpior cu medicamente personal din biroul lui conținea o mare varietate de colire, umidificatori, băi și picături și timp de treizeci de ani singurul punct fix în programul lui era o vizită săptămânală la oftalmolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decât o păpușă Barbie, se cațără până pe marginea boxei, unde se clatină Îngrijorător pe tocurile Înalte. Când Începe să strige la judecător, glasul ei seamănă cu un chițăit de șoricel: —Bine, bine, chiar vreți să vă spun adevărul? Vinovată. Incredibil, nevrotic, patologic de vinovată. Uitați cum stă treaba, Îmi pare rău, dar acum trebuie să plec. Pentru numele lui Dumnezeu, ați văzut cât e ceasul?! 19tc "19" Dragoste, minciuni, sângerăritc "Dragoste, minciuni, sângerări" Oare poți simți mirosul trădării pe trupul persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că Încă ești curios, interesat de amănunte. Dar nu știu cum să fac să mă ridic la Înălțimea interesului tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut pentru mine prospețimea. Îmi sună a brand covârșitor și familiar, a produs pe care-l consum din obișnuință. Fără emoție, fără fior. Îl gust, fără să mă bucur de el. În definitiv, au trecut anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Tilda Swindon a fost răsplătită cu un Oscar pentru cea mai bună interpretă feminină într-un rol secundar. Modul în care aceasta își repetă anxios discursul și atitudinile pînă la cel mai mic detaliu construiește personajul complet inhibat afectiv, reificat, nevrotic, incapabil să transmită decît pe frecvența profesională. George Clooney face un efort considerabil de a ieși din tiparul drăgălaș de bărbat bine din Ocean 11,12,13 etc., iar tandemul pe care-l face cu Tom Wilkinson îl avantajează, dar
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
de indiferență. În momentele solemne, când, mimând reciproc apropierea, distanța dintre mine și cei 30-40 de copii rumeni, trimiși de părinții lor să deprindă tainele oboselii șase ore pe zi pe câte o bancă de placaj rașchetat, creștea până la proporții nevrotice, îmi venea să-mi smulg creierul și să dau cu el de-a dura pe coridoare. Mi-ar fi plăcut să mă văd decapitat, cu sângele desenând arteziene, ca-n Kill Bill 1, gratuit și răutăcios; și mai departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-ofereau o jumătate de profil, părul desfăcut pe umeri, un braț subțire, nevrotic, mulat într-un pulover negru, cu degetele sprijinite de catedră. Era suficient. În locul catedrei, ar fi putut fi spatele meu. Am dorit-o din primul moment. Aș fi oprit imediat seminarul, i-aș fi scos pe studenți din sală, azvârlind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți vezi liniștit de treabă: deșurubau capacele căminelor colectoare, înțepau garniturile, tăiau țevile de apă rece, demontau coturile din pivnițe, găureau hidrofoarele, înfundau canalizarea, stricau racordurile coloanelor de-alimentare. Te țineau în priză, îți dădeau permanent de lucru, ca unui nevrotic. După o săptămână de lupte cu ei, erai frânt, săritor, îmbibat cu cofeină. Cel mai rău sufereai când aruncau primăvara varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o însemnare pe-un bilet sau un colț de pagină. Nici cerul sticlos din Balcic, nici fesurile turcești ale negustorilor de cafea nu mai aveau preț, privirea căuta doar expertiza nelămuririlor sufletești, contorsiunea inexprimabilă a îndoielii și nesiguranței. Rândurile curgeau nevrotic, tăios, uneori reduse la tușele esențiale ale chinului. Altul ar fi râs; mie-mi venea să fiu serios și să las lucrurile așa cum sunt. Puneam albumul la loc, fără urme. În felul ăsta știam că sunt iubit, cercetat, ținut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bagajele prin care răscoliseră băieții. Măcar nu fusesem percheziționat, ca la Paris. Ciufuliți și demni, am coborât în Westbanhof. Viena ne aștepta tăcută și rece, cum o știam, ca după o despărțire de o sută de ani. Un frig rău, nevrotic, îți spărgea respirația în particole de gheață. Gara atârna deasupra liniilor, invadată de sârbi, ruși, români și câteva patrule mixte ale poliției și jandarmeriei. Jurai că e un sfert din Gara de Nord, acum zece ani. Unde întorceai privirea, zăreai papornițe turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]