1,128 matches
-
Șeherezada este un trickster călit prin tocmai probele narative de încercare la care este supusă, ca să supraviețuiască. Și, ceea ce nu este deloc de mirare, moartea este flancată în acest caz tocmai de senzualitate și eros. Șeherezada iubește un calif cam nevrotic și obstinat, pentru că iubește viața. Și doar viața o face să știe cum să păcălească moartea, prin amânare. Ea inventează poveștile (sau le culege din agora, prelucrându-le și adaptându-leă cu gingășie și măiestrie de dantelăreasă și bijutier: poveștile nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cu percepții. Când ieșea pe stradă, viața nu era goală. În acest timp oamenii chitiți, agresivi, puși pe treabă, volitivi făceau cum făcea omenirea În mod normal. Dacă mai toți umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o mânie, nici strigând de tristețe, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nimic altceva decât practică. — Practică? — Tatăl meu are X mii de dolari În casă și nu vrea să-mi spună unde sunt. E supărat pe noi. El e În lupta capitalisto-familisto-psihologică. Ai perfectă dreptate - de ce să te consumi de febră nevrotică? În viață există scopuri mai Înalte. Nu cred că astea sunt un rahat. Departe de mine. Dar vezi dumneata, Unchiule, dacă am avionul acela, pot face un venit frumușel din câteva ore de zbor. Pot să-mi petrec restul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
păstrează nici o urmă. ― Atunci de unde știți că au fost introduse? ― În urma unui raționament logic, răspunse Mașina, bazat pe date. Faptul că iluzia dumneavoastră este în legătură cu Patricia Hardie îmi apare foarte sugestiv. Gosseyn ezită, apoi formulă gândul care îl chinuia. ― Mulți nevrotici au și ei convingeri foarte ferme. De obicei aceștia se identifică fățiș marilor personalități: "Eu sunt Napoleon, eu sunt Hitler, eu sunt Tharg, eu sunt soțul Patriciei Hardie". Ideea mea nu este de aceeași natură? ― Absolut de loc. Se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nuanță ― am demonstrat-o spre satisfacția multor persoane. Între care se numără și tatăl tău. Președintele Hardie încuviință: ― Are dreptate, Pat. În mod normal, cei care s-ar crede, în mintea lui, soțul fiicei mele, n-ar fi decât un nevrotic obișnuit. Cu toate acestea, însăși apariția unui asemenea individ în acest moment trebuie cercetată. Mai mult, incapacitatea detectorului de la hotel de a-l identifica este atât de normală, încât, după cum vezi ― el făcu un gest ― chiar Thorson personal s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în prag. ― Ce-ai de gând? ― Să ajung la Mașină. ― De ce? Gosseyn șovăi. Patricia Hardie îl ajutase și prin urmare, merita să-i acorde încredere. Dar trebuia să țină seama și de faptul că avea de-a face cu o nevrotică, care ― fără îndoială ― a acționat impulsiv. Poate nici măcar nu realiza toate consecințele gestului său. O văzu surâzând ironic. ― Nu face idioția ― zise ea ― să crezi că poți salva lumea, că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
FOAME SPECIFICE.” „Omul flămând are o mentalitate chinuită și alterată, o documentează jurnalele de bord ale exploratorilor, au descris-o scriitori ca Jack London și Knut Hamsun (Foamea). Medicii secolului nostru au reprodus-o în clinică, pe voluntari: apar manifestări nevrotice și antisociale.” (V. Săhleanu, 1977, (30)). Ignoranța și lipsa de educație a oamenilor este foarte gravă. Oamenii ignoranți și needucați se distrug pe ei și distrug și viața de pe planeta pământ. Nu se vor putea salva de la dezastru nici cei
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
al unei personalități labile. — Știți, și eu mă gândeam chiar la acest lucru. Nu oricine ar fi de acord cu mine în această privință, desigur. Dar viziunile multor figuri religioase moderne - Sfântul Augustin, Luther - sunt cel mai probabil de origine nevrotică. — Chiar așa? — O, da. Ce crede doctorul Kindermann? Oh, Kindermann are niște teorii foarte puțin obișnuite. Nu sunt sigur că îi înțeleg opera, dar e un om de o inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vindeca, în particular toți doctorii spun că e greu de influențat condiția de bază. Kindemann ar trebui să știe. Cred că e pe invers el însuși. L-am auzit spunându-i unui pacient că psihoterapia ajută numai la rezolvarea reacțiilor nevrotice care pot să apară din cauza homosexualității. Asta îl ajută pe pacient să nu se mai mintă singur. — Astfel încât singurul lucru de care să trebuiască să-și facă griji să fie Secțiunea 175. — Ce e aia? Secțiunea din codul penal german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care să trebuiască să-și facă griji să fie Secțiunea 175. — Ce e aia? Secțiunea din codul penal german care stipulează că homosexualitatea este o infracțiune. Asta i s-a întâmplat lui Reinhard Lange? A fost tratat doar de reacțiile nevrotice asociate? Ea dădu aprobator din cap și se așeză pe marginea patului meu. — Povestește-mi despre Institutul Göring. Are vreo legătură cu Hermann cel Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult decât satisfacția de a găsi o soluție mult prea întârziată la o enigmă. Sunt ocazii când descoperirea are forța unei revelații. — Nemernicul, zise Lange, dând paginile propriului său dosar. — Și eu mă gândeam la același lucru. „Un efeminat nevrotic“, cită el. Eu. Cum a putut să gândească un asemenea lucru despre mine? Am trecut la sertarul următor, ascultând numai pe jumătate ceea ce zicea: — Tu să-mi spui mie, e prietenul tău. — Cum a putut să zică lucrurile astea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și condimentele erau frumos rânduite în recipiente din sticlă și inox. Firimituri, pete, ambalaje, vase nespălate — nu exista așa ceva. Frigiderul arăta de parcă fusese curățat cu aspiratorul, iar rafturile erau fără nicio pată. Dacă o încăpere ar putea să întruchipeze personalitatea nevrotică a proprietarului, atunci bucătăria și Leigh ar fi gemene. Umplu cu apă ibricul (cumpărat chiar săptămâna trecută când magazinul Bloomings a făcut vânzări la domiciliu, fiindcă cine a zis că ai dreptul să cumperi produse noi numai dacă ești client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar n-am ce face, când cineva stă prea aproape sau mă atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
audă niște chicoteli pline de entuziasm, cum fac fetele când tocmai s-au logodit, dar ea știa prea bine. Leigh nu era o tipă care să chicotească de bucurie ca oricare alta: era simpatică, era sensibilă, era loială și era nevrotică; să chicotească nu era stilul ei. Poate că Leigh se simțea și un pic cam prost să spună cum era inelul ei în condițiile în care toată lumea se așteptase ca Emmy să fie prima. Emmy își aduse aminte de cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pregătit, dar n-am vrut să se înmoaie cât am mai stat noi. Leigh, dragă, poți să te așezi să te relaxezi. La urma urmei, seara asta este seara ta specială. Ea își zise că trebuie să fii paranoic și nevrotic să interpretezi așa ceva altfel decât ca pe un compliment, dar tot nu se putu abține să nu-l perceapă ca pe un atac. — Bine, spuse ea. Mă voi relaxa special. Au discutat despre călătoria părinților ei cât au mâncat salata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa e bine, închise deschise ochii. Se tot întuneca, închise ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul și încă mai umblu. Aștept încă o sinteză a
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei prietene bovarice, care locuia prin preajmă, genul acela de femeie care știe tot și vrea să fie În centrul atenției În fiecare clipă. Era o ființă cam nevrotică, mică de statură și, cu o inteligență sfidătoare care nu-i folosise cine știe ce În viață. Avea un fel arogant de-a te face să crezi că adevărul absolut se află În posesia ei, și avea totodată o masculinitate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ciolănoase. Singurul nostru atu era părul. Al meu era lung și negru, iar al ei era lung și blond. O parte din al ei era chiar natural. Ceea ce era în favoarea noastră era faptul că majoritatea tipelor din New York erau complet nevrotice. Noi nu eram. Noi nu eram decât ușor nevrotice. îFrica patologică de capre și fobia față de cartofi, indiferent cum ar fi fost preparați, nu se putea compara cu bătaia peste față și gât cu o sticlă spartă în timpul actului sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lung și negru, iar al ei era lung și blond. O parte din al ei era chiar natural. Ceea ce era în favoarea noastră era faptul că majoritatea tipelor din New York erau complet nevrotice. Noi nu eram. Noi nu eram decât ușor nevrotice. îFrica patologică de capre și fobia față de cartofi, indiferent cum ar fi fost preparați, nu se putea compara cu bătaia peste față și gât cu o sticlă spartă în timpul actului sexual.) Oricum, în ciuda lipsei noastre de diversitate etnică, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune mie camera asta despre Rachel Walsh? în primul rând, nu ești o tipă excesiv de ordonată, nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
optimates înțeleseră că puteau conta pe el. Proiectelor tânărului Împărat le lipseau niște colaboratori puternici, „consilerii principelui“. În timp ce-și lua deciziile solitare, începea să simtă în jurul lui locurile goale ale celor pe care Tiberius îi ucisese. Păruseră procesele nevrotice ale unui tiran, însă reprezentaseră decapitarea precisă a unui segment politic. Tiberius, „așa cum arunci bucăți de carne dulăului ca să prădezi casa“, își câștigase siguranța aruncându-i la optimates, unul după altul, pe capii partidului advers. Lenta epurare fusese condusă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]