2,919 matches
-
care elefantul trece prin urechile acului. O voce strigă într-un imens gol din care ecoul nu-i mai răspunde singurătatea-i o liniște, doare înlăuntru ca pe o pasărea lipsa de aripi, ca pe un om lipsa de inimă. Nimicul se strânge-n mine ca o pată de culoare, ies în afara lui desculț, nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă cheamă, doar eu mă agăț cu funii de viață, o spânzur de creanga cea mai de sus a timpului și
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
la Košice în Cehoslovacia și mai are o săptămână de stat pe litoralul nostru, fiind cazată la camping, în cortul personal. Celelalte fete erau colegele ei și una chiar stătea cu ea în cort. Am discutat în timpul dansului despre multe nimicuri, despre vreme, despre frumusețea litoralului și dacă i-a plăcut la Mamaia, stabilind ca și dansul următor să-l facem împreună. Era mirată că mă descurc destul de bine în limba cehă. Era normal pentru mine, pentru că vara nu aveam altă
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > FORMĂ ȘI FOND Autor: Sofia Raduinea Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului De-i dai o formă plină Unui imens nimic, Toți vin și se închină Ca-n pungă cu fistic. Dar, dacă, conținutul Nu-i bine în format, Îl ignori că pe Sfanțul Pe Barabula dat. Toți acuzam pe altul Că râul ne-nconjoara, Uităm că aluatul Da pâinea de
FORMA SI FOND de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349899_a_351228]
-
ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]
-
și la continuitatea ei? Acestea erau gândurile ce mă tulburau în timp ce aranjam fiecare lucru în portbagaj. O vedeam pe Miruna, că nici ea nu era în clipele cele mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VOX CLAMANTIS Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscul - decor sepulcral. Nimicul cuprinde cu brațe noduroase spaima, revolta, declinul, nevroza și febra viscerală laolaltă. Din călimară, poeții pot coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite au
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
lanuri vii de grâu și aur Cu cai de foc venind din puste Și cu hangițe strânse-n fuste Răpite noaptea de-un balaur Cu lăutari cântând în strună Și cimpoieri doinind cu jale Azi plânge vântul în lagună Toate nimicurile tale Un arsenal de amăgiri Oh, dinastie! Iluzoriu Castelul vostru de ivoriu Și decupat din amintiri! Referință Bibliografică: Hanul amintirilor / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion
HANUL AMINTIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348064_a_349393]
-
ar simți pe pământ, fără sprijinul lui Bolta cerului s-ar nărui. Mihai Eminescu în poezia Mortua Est ilustrează fantastic această imagine a boltii cerului într-o strofa celebra: “ Se poate ca bolta de sus să se spargă, / Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. Să văd cerul negru că lumile-si cerne / Că prazi TRECĂTOARE a morții ETERNE.. .” Iată de ce cred că Pământul are din ce in ce mai multă nevoie de această nouă Cupola locuită de oameni. Oamenii, locuind în această Cupola, vor
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
Tu, suflete prin chinuri care decântă Durerea și iubirea-n trei hotare Suindul zbor din cel căzut, de-o sfântă, Cunoaștere vei învia-L-vei, oare? NOBEL DINAMITH -Șapte antipoeme- Ieșirea din facere „Isuse, tu ești întregul meu Eu sunt nimicul tău Ia acest nimic care este și al tău Dă-mi întregul tău Și voi fi în întregime al tău, Maranatha!” (Părintele Ernetti, Stato Vaticano) 1. Din os subțiat, din obsidian rece stelar fulgerat solz stins nu departe de curgere
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
liniștite. Au întins prosoapele, s-au uns din nou cu soluții antisolare și s-au întins una lângă cealaltă, astfel încât să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea și să se încarce cu cei ce
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
inimioare de pluș, podoabe, zorzoane, jucării, statuete din ipsos, cristale, flori din mătase, chinezării, felicitări. Cine poate să treacă indiferent pe lângă ele? Copii, adolescenți, tineri, oameni de toate vârstele se opresc preț de o clipă la mesele cu mărțișoare și nimicuri prețioase. Cântăresc din priviri marfa, aleg, întreabă de cost. Unii se tocmesc cu vânzătorul, alții scot banii și cumpără pe loc. Iar alții pleacă mai departe, în căutare de ceva mai bun, mai atrăgător. Și poate, mai convenabil. Zi de
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
sa micuță așezată în poală. Superbă și senzuală imagine ofereau aceste picioare. Era încântat de cum arăta invitata lui. Încerca să-și imagineze cam ce vor spune prietenii când vor apare în salonul de protocol al barului. Pe drum au discutat nimicuri, încercând să încălzească atmosfera de cunoaștere, știind că vor fi parteneri de dans în această noapte. Acest parteneriat de fapt nu angaja pe nimeni cu nimic. Era doar dorința lui Cris de a cunoaște prietena surorii sale în lipsa altei fete
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu degere, a nins de-a picat carnea de pe tălpile picioarelor, iar un adică, un nimic... se poate aranja între noi, că oameni suntem. - Oameni, oameni, dar să spună odrazla ta, Lenuța, cu cine s-a culcat? - Mă omule, tu vrei ca în loc de nuntă să avem îmormântare? - ... Nu prea aș vrea, dar dacă ai căta tu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
e tot mai murdar între noi, Singurul de care avem trebuință. Nerăbdători suntem unul cu altul, Fiecare e geniu în felul său, Dacă am putea amanetăm și Înaltul Și așa de suflet nu ne pare rău! Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste Obercăind într-o direcție dată, Unii aleargă după metafore, alții după fuste În care nu locuiește nimeni, niciodată. Dintre stele doar mintea ta luminează, Tot întunericul e sub fruntea lui, Bârna din ochiul tău nu contează, Numai paiul din
ŞI AERUL E TOT MAI MURDAR ÎNTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361779_a_363108]
-
secundei să-nghită doar ceața... ...în cer prea ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură urlă lunii iubirea și ura, și fuga... și... nimicul se-ntâmplă sau e scris să se-nfrupte, din palmele timpului arse și rupte. curbura cuvântului ridică și cerne-ntre lumi, iluzii, ispite și luminile certe... în vârful securei se află pământul- rostogolită materie între pace și fulger... viața unui
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
depun literele pe un cadran albastru și anotimpurile le fură creațiile, reinventând poemele timpului. unele aleg începutul. altele miezul dogoritor al așteptărilor. altele le conturează roadele în mii de lumini... linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
binelui, decădere, mârșăvie, imoralitate fără dimensiuni de apreciere, un râs al râsului de ceea ce numim uman. Și a continuat: Am căzut în acel abis al morții egoului datorită lipsei mele de susținere morală, ajutat și împins de cei pe care nimicul și nimicnicia mi adusese aproape de fiindul meu. Ora șaptesprezece și șaptesprezece minute. Telefonul, aflat pe o măsuță joasă, alăturată unui taburet acoperit cu o husă grena din mătase groasă, începu să sune, un zbârnăit care îmi făcu să-mi tresalte
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
lumea, s-a întors de pe Coastele Canadiene cu cutia în cioc - cu cutia din lemn cioplit în care e închisă Ziua și Noaptea. Ia priviți-l cum zboară chiar acum cu gherele-n Sus, ca să sprijine Bolta cerului, să nu cadă nimicul peste noi cu Noaptea lui largă...Se poate că Bolta de Sus să se spargă...Să văd cerul negru ca lumile-și cerne, că prăzi TRECĂTOARE a morții ETERNE! Iată-l ajuns deja de pe Platoul înălțimilor Golan din Cercul uriașilor
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
culeg, încep să țeasă... sunt, te ascult, calm sau furtună. mă împresoară zidul. mă înghite mulțimea. las totul să treacă. întuneric și frică. lumina e-n palmă. strâng pumnii las să urce - coboare fluidul cel rău... Dumnezeu mă desparte, de nimicul absurd. îndrept trupul. alerg printre cruci. nevoile-s plasă. mă prind... dimineața respir liniștea firii. rugu-i înalt. mă aspiră. e doar o pedeapsă adusă de mintea-mi. întunericul destramă aurul vechi. raze, sfera m-absoarbe,-o absorb. alb primesc în
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
și galant cultivat de „arhitectul cuvintelor” În răstimpul a patru decenii de carieră artistică, Octavian Ursulescu a fost și este un vorbitor cu șarm, întotdeauna inepuizabil, gentil și în vervă. El a ipostaziat reprezentabilul în cultura spectacolului artistic. Încercarea activării nimicului prin cuvintele „artistul care nu mai are nevoie de nici o prezentare” nu este decât un substituent ceremonios dar injust al artei prezentării, pentru că, în acest caz, care ar mai fi rolul prezentatorului și cine sau ce nu ar avea nevoie
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
episod sculptat de palmele / tale în lemn alb și negru” (episod). Gesturi intime ale unui rotund ideatic se prefiră precum bobițele de mărgăritar pe obrazul palid, de fată. Numai celălalt știe ce gust și ce culoare au lacrimile, ce sfinte nimicuri săvârșeați împreună. Câtă vreme există întoarcere, nimic nu e pierdut. Poate rotundul să aibă un colț sfărâmat? Da, poate. Nimic nu e perfect în afară de Dumnezeu. Doar El are toate colțurile intacte. Idealul poate fi atins numai în gând, în cuvânt
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
om oarecare/ cu sentimente neclare/ și încă viu ... ”( Nedefinit). Poezia lui Teodor Barbu are ca sursă de energie inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către muzele ce se așează tiptil în rondelurile poetului. Pornind de la teoria heideggeriană a Nimicului aceste “muze “ întruchipează în real idealitatea absolută ce, practic, caracterizează cunoașterea originară: “Șterg fața visului cu mâna,/ Și-acuz cuvântul nerostit,/ Când doarme prin hățișuri luna, / De parcă timpul s-a oprit.“( Rondelul nopții). Confesia lirică e uneori tulburătoare iar scenariu
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
aceasta stranie și de neînlăturat pe care o încerc. Deocamdată mulțumesc lui Dumnezeu că (încă) este bine. Să vedem ce va urma. Oamenii continuă să alerge în jurul meu de parcă au venit să se stabilească aici pe pământ, pentru veșnicie. De parcă nimicurile de fiecare zi ale oricăruia dintre noi, ar fi cele mai importante principii din univers. Și numai când dau față în față cu realitatea morții, au un șoc asemănător cu al meu și le este greu să-și mai revină
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului B U N I C A Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
devină balsam pentru suflet, picătură ce îmbogățește înțelepciunea și îndepărtează marginile lumii. Eu una m-am visat călătorind în lumi necunoscute încă de când mă purta pe umerii lui tata, iscodind fiecare colțișor din împrejmurimile satului meu. Din păcate, pierdută în nimicurile vieții cotidiene nu am știut întotdeauna să găsesc oportunitatea de a-mi transforma visul în realitate, așa că am încercat de-a lungul anilor să îmi umplu golul din suflet adâncindu-mă în filele jurnalelor de călătorie. Unul dintre ele, apărut
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]