1,105 matches
-
lesnește” stihul și-l face curgător. În acest limbaj, azi pitoresc, impracticabil, se manifestă o mare grijă pentru a surprinde secretul unei arte dificile. Conachi elimină cuvintele care lovesc auzul (grija lui cea mai mare este muzicalitatea versului!) și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt nu trebuie, apoi, prea adesea pomenit, pentru că „sluțește” stihul și acest
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-și descopere, astfel, personalitatea) și, totodată, să trezească În el dorința de a se exprima prin poezie. „Dragostea - observă Denis de Rougemont - este cel mai bun conductor și totodată, cel mai bun excitant al expresiei”. 2. „A-și cuprinde noima” este preocuparea cea mai importantă a lui C. Conachi. Însă drumul spre noimă trece prin teritoriul Amorului. Amorul cuprinde totul, exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a se exprima prin poezie. „Dragostea - observă Denis de Rougemont - este cel mai bun conductor și totodată, cel mai bun excitant al expresiei”. 2. „A-și cuprinde noima” este preocuparea cea mai importantă a lui C. Conachi. Însă drumul spre noimă trece prin teritoriul Amorului. Amorul cuprinde totul, exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lume pregătită s-o primească. Nici o idee mai profundă nu putem afla la acest prim nivel al poeziei. Conachi n-are imaginația necesară pentru a Însufleți liric niște concepte convenționalizate de poezia neoclasică. Rămîne, repet, numai efortul de a cuprinde noima unui concept ce ajunge la el călare pe mituri facile. Anton Pann ține și el amorul În sfera „urgiei”. Mai ales cînd amorul se instituționalizează În familie. Acolo, apare, fatal, chipul, demonic al nevestei mincinoase. Romanticii minori de după 1840 nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă și-i amintea cu obrajii încinși ca o roșie. I se păruse ciudat și lipsit de orice noimă acest fel de a-l ancheta, avusese îndrăzneala să întrebe motivul și răspunsul fusese la fel de înțepat precum ancheta, având în plus o vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de studiile de medicină de azi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
smuls din ghearele morții de piaza bună din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să ne minunăm ce bine arată sau ca să stârnească fantezia poeților. Creatorul a dispus lucrurile în chip armonios și necesar, iar dacă mulțimea stelelor scânteiază pe bolta cerească, va să însemne totuși că oamenii sunt legați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul se răsti la el, în timp ce mulți se amuzau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin strigăte exaltate și subtile raționamente. Nicio intervenție a lui nu se supunea vreunei reguli, nimic din ceea ce făcea nu era menită să-i facă pe ceilalți să-i înțeleagă starea sufletească. Alături de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din Grecia, pentru a-și rezolva problemele, au inventat miturile. E nevoie ca și eu să născocesc o poveste în care să pot transfera dorința mea de viață, altfel fiecare zi ce trece va fi nesfârșită și un gol fără noimă. Se terminase de curând distribuirea mâncării de prânz și nu se mai auzeau murmure și nici comentarii. Stagna aerul și stagnau și deținuții, sau mulțimea de nebuni, cum le zicea Tommaso. Cu un fluierat ușor îl făcu atent pe Carlo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
citise vreme îndelungată voința aștrilor și cercetase comportamentele: și de altfel Ficino nu era un literat oarecare, gata să se dedice unui text oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse asta dintotdeauna, aveau o înrâurire directă asupra oamenilor, era vorba de a estima proporțiile și mecanismele relației. Se afundă în lectură până ce simți că amintirea acelui ciudat căpitan bețiv devenea tot mai stăruitoare: Spune-mi și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
născut, în Calabria, și să-i spuneți că sămânța lui Dumnezeu crește la fel pretutindeni. Spuneți-i și că sufletu-mi este fără patrie, dar trupul meu aparține solului unde am văzut lumina zilei. Studenții n-au înțeles prea bine noima cuvintelor lui Tommaso, dar acceptară ludovicul de aur pentru expedierea scrisorii, asigurându-l că îi vor îndeplini negreșit dorința. A murit la câteva zile după acel episod, pe neașteptate. Era 21 mai 1639. Slujba a fost oficiată de Richelieu; niciodată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poarta se deschisese aproape singură, acum trebui să se opintească din răsputeri s-o închidă, de parcă cineva se împotrivea dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de sărbătoare, mai degrabă sugerând o sărbătoare ratată, la care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În artistică a lui Eliade, hermeneutica Își păstrează acest caracter existențial, fiind erijată, după cum aprecia I.P. Culianu, În tehnică principală de subzistență și de eliberare” (/256). „Hermeneutica În sine e salvatoare, nu sensul descifrat care e, sau poate fi, fără noimă” (/282). „Singurul sens al existenței e de a-i găsi un sens” (). „Sensul” Îi este propriu omului, care nu poate trăi dacă nu are unul. „A se elibera” Înseamnă a fi găsit un sens. Trebuie ca fiecare să-și caute
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
război. I se Împlinește, astfel, marea dorință de a conduce, dar funcția Îi dă numai putere, nu și pricepere. Incapabil să distingă lucrurile importante de cele banale, să Înțeleagă motivațiile umane, se Încurcă În tot felul de ordine lipsite de noimă, nu știe când să fie dur și când flexibil și În final provoacă o revoltă din cauza obsesiei lui de a descoperi cine a mâncat un borcan de căpșuni sustras din cala vasului. A găsi măsura exactă a ceea ce suntem sau
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ar fi stat mai mult de două ore la lucru. CORNWALL: Dar spune, cum ajunserăți la ceartă? OSWALD: Mojicul ast bătrîn, șir, cărui viața i-am cruțat-o pentru barba-i sura... KENT: Tu X, fecior de tîrfa, litera fără de noima! Milord, dacă-mi dați voie,-am să-l calc în picioare pe ticălosul into mortar and daub the wall of a jakes with hîm. Spare my gray beard, you wagtail CORNWALL: Peace, sirrah! You beastly knave, know you no reverence
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în treabă și a da impresia că totuși fac ceva. Nimeni nu-l privise cu luare aminte și poate pentru prima oară își dădu seama că fiecare individ luat în parte din mulțimea ceea mergând, sau alergând aparent fără nici o noimă, este mic și neînsemnat, ca un grăunte de nisip pe o plajă, pendularea frenetică a mulțimii fiind poate condiția sa principală de a exista. Încercă după mai multe ezitări să-i îndrepte spatele, scoțându-și în evidență pieptul pipernicit, scuipă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Sigur. Cum spuneam mai sus, astfel neam fi putut reaminti legăturile și tradițiile noastre europene, mult mai vechi decât secolul XIX, "formele fără fond" și logica generală a imitației programatice. În acest context, E. Lovinescu ar fi avut mai multă noimă. V. N.: Așa este. Lovinescu, către sfârșitul vieții, a ieșit cu cărțile pe față, scriind despre junimism, despre generațiile maioresciene și postmaioresciene acolo e el foarte interesant. Cărțile astea nu sunt citite cu destulă atenție; el sublinia figuri foarte interesante
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cum a ajuns acolo? E somnambul? Face lucruri fără să-și aducă aminte de ele? * Starea mintală Înainte de internare bolnavul era excitat și de când? Bolnavul era excitat noaptea sau ziua? Era violent momentan sau întruna? Bătea? Vorbea mult? Avea vreo noimă în ceea ce vorbea? Avea momente când înțelegea și răspundea la întrebări? Bolnavul era deprimat? Fugea de lume? Refuza să mănânce pentru ce? Credea că ar fi comis ceva fapte? Avea idei de sinucidere? Pentru ce motiv zicea că are să se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
2 februarie, generalul Ignatiev făcea presiuni diplomatice asupra Vienei de a-și preciza poziția în legătură cu intrarea în război a Rusiei 48. Între timp însă Serbia și Muntenegru negociau cu Turcia, prin intermediul Vienei, apropiindu-se de o înțelegere, încât insistențele lui Ignatiev aveau noimă, fiindcă tocmai slavii sud-dunăreni puteau strica planurile Sankt-Petersburgului. Diplomația, spune Eminescu, la 6 februarie, e cuprinsă "de cutremur nervos"49. O telegramă a agenției Havas anunță, pe 12/24 februarie, că pacea între Serbia și Turcia e aproape încheiată: "Serbii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein îi reținuse atenția o butadă pe care o întâlnise în cunoscuta revistă satirică Simplicissimus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]