1,781 matches
-
Acestea sunt dispuse în compartimentele Poezii religioase, Poezii morale, Poezii patriotice, Poezii doritoare de pace în lume, Poezii cu referire la integritatea României, Poezii de dor pentru patria străbună, Poezii cu dor de acasă, Poezii cu iubire de natură, Poezii nostalgice, versurile fiind uneori prefațate de arhimandritul D. Felix. Foarte rar se recenzează în G. și a. cărți. În schimb, la aniversări sunt creionate profiluri de scriitori (Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu). Un loc aparte îl ocupă încercarea de prezentare a filosofiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
a comunităților sunt cele puternice, înțelegem inconsistența unor asemenea idei. Dar și asupra acestor considerații vom reveni. Alții au sugerat că dominarea vieții sociale moderne de către stat precum și confruntarea esențială dintre clasele societății capitaliste au făcut comunitatea un concept anacronic, nostalgic și burghez. Iar enumerarea ar putea continua. Așa cum arată Peter Hamilton, în "Cuvântul înainte" al editorului la lucrarea lui Cohen, este interesant să observi încercările făcute la mijlocul anilor '80 în cadrul unor școli occidentale de a anunța "sfârșitul" comunității. Era acesta
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Intellectual Potential”, The Journal of Nutrition, supliment, nr. 127, 1995, pp. 1111-1118. 2 Memoria „Amintiri, amintiri...” Primele amintiri și rememorarea copilăriei „Amintiri, amintiri...”, așa cânta Johnny Halliday într-unul dintre primele sale cântece, chiar dacă nu evocă, cu un aer puțin nostalgic, amintirile din tinerețe sau chiar amintirile din copilărie, care sunt mult mai îndepărtate. De foarte multe ori, cu cât ne întoarcem mai mult spre copilărie, cu atât mai rare sunt amintirile, până când ajungem la o adevărată gaură neagră a memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Îți mai aduci aminte, Doamnă?, cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Deși cu o circulație restrânsă, cartea s-a bucurat de succes în exilul românesc, punând în valoare un spirit stenic, plin de vervă, dublat de un autentic timbru nostalgic, capabil să refacă atmosfera și să restituie evocator personalități literare și boema artistică bucureșteană a perioadei interbelice. Același succes l-a înregistrat și caietul cu zece melodii „de inimă albastră” intitulat Nostalgie (1952). Reîntors în Europa la sfârșitul anilor ’50
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
altminteri, claritatea se dovedește a fi calitatea cea mai prețuită de poet. O mărturisesc deopotrivă figurile de stil și sistemul prozodic de factură clasică. Uneori această preocupare pentru accesibilitate conduce la o exprimare convențională, de care nu scapă nici retrăirea nostalgică a copilăriei, una din temele predilecte. Poetului nu i se poate contesta, însă, sinceritatea cu care aspiră la clădirea frumuseții făpturii umane, la un echilibru deplin între idealul moral și cel estetic. Traducerile - îndeosebi cele din limba franceză - au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
a sarmalelor. Sarmale pregătite după toate regulile artei, se poate vedea chiar și capacul vasului de lut etanșeizat cu mămăligă, așa cum eu am văzut că făcea pe vremuri bunicul meu când fabrica țuică la „cazan”, produse cu o puternică încărcătură nostalgică, cam ceea ce francezii denumesc produit du terroir. Când începe distribuția efectivă a sarmalelor, jandarmul care are în grijă acest sector al rândului îi spune preotului coordonator „să fiți atent, Părinte, să nu iasă cu scandal sau dezordine. Avem încredere în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adâncește și la nivelul percepției mentale individuale. Iată de ce, mai ales la indivizii care au trăit o mare parte a vieții lor în regimul Ceaușescu, asistăm la o contestare puternică a societății în ansamblul ei și la o revalorizare puternică, nostalgică chiar, a diferitelor forme ale „communitas-ului” egalitaro-comunist de altădată. Iar pelerinajul, călătoria în grup, le prilejuiește acestor persoane momente de socializare puternică, relațiile dintre ei nu sunt impuse de cineva, ci sunt uniți de ideea transcendentă de miracol, rugăciune, iertare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și din orașul provincial, personaje în fond tipice, cum sunt și moravurile politice surprinse. Corupția morală și politică este tratată în maniera lui I.L. Caragiale, dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînțeles de lumea meschină în care trăiește. Uneori apar ecouri din proza urmuziană, cum ar fi în Alegeri libere, unde există un savuros portret absurd al unui primar. M. a mai scris cărți de versuri pentru copii, a îngrijit o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
limba română: Pete de lumină (1980), Coasta soarelui (1982), În creștetul luminii (1984), și o carte de poeme în limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
că această cultură sau acest real, de la care ei se reclamă atît de puternic, nu au încetat niciodată să fie artefacte sau categorii tehnice, condiționate de către instrumentele disponibile"13. Mediologia nu se vrea în nici un caz a fi un proiect nostalgic și paseist, ci ea intenționează să prezinte o mai bună înțelegere a dimensiunii tehnice, a relevanței mutațiilor tehnice și a mijloacelor de transport/intermediere asupra modificării regimurilor de memorie, de autoritate, de credință. Pentru mediolog, a explica, de exemplu, rezistența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu mă raliez deloc cu înțelepciunea comodă, pragmatică și alunecoasă a lui Ciucă (Valentin n. red.). Am apelat la acea toleranță intelectuală, amîndoi, ca să nu conflictualizăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mihaela și Adriana, și împreună cu fratele meu Costel, cu șoșonii prin zăpadă, mergeam la cinematograf. Filme ca Miracolul lupilor și Cavalerul Pardaillan cu Jean Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
-o Eliade, și în opera sa de cercetător, și în cea de scriitor, omul trece adesea, în mod tragic, pe lîngă sacru, fără să-i recunoască urmele, aidoma eroului din Nuntă în cer, măcinat de îndoieli și de un iz nostalgic al irosirii: (Nuntă în cer, București, Garamond, p.10) Atipic prin informație, poezie și mister, „un Parsifal rătăcit” prin cultura occidentală, cum frumos îl numește Noica, preluînd formula din înseși textele lui Eliade, prozatorul încearcă și prin ficțiune, la scara
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
despre care habar nu are) și pare a-mi face unele completări. Victor, care este o persoană pragmatică, medic și militar, situat pe treptele supreme ale ambelor ipostaze, este foarte ocupat și în nici un caz nu cred că suferă de nostalgice regrete care să-l facă un analist al sentimentului timpului pierdut. Cu atât mai surprinzător conținutul scrisorii sale care reprezintă un răspuns la o scrisoare neprimită. Din plic a căzut o fotografie foarte veche, făcută în ultima zi de clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în toată Strada Zorelelor, nici o vilă, nici un Mercedes, nici un deputat, nici un senator, nici măcar un consilier municipal, nici pavaj, nici canalizare. De unde activist de partid? După ce am colindat toată strada, tocmai mă oprisem fermecat la o fereastră de unde se auzea o nostalgică romanță cântată de Zavaidoc. "Ce timpuri"... meditam, când m-am întâlnit cu o veche cunoștință, n-are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desigur, țin la persoana mea, aceasta fiind înțeles de la sine). O stare specială, "de ce m-ați dus de lângă voi"..., nu îmi este însă străină. De altfel, cred că este firesc să te visezi în altfel de viață, să simți chemarea nostalgică a unei existențe pe care nu ai avut-o sau ai pierdut-o... Mă închipui uneori că sunt un "om simplu"; dacă aș scrie o autobiografie, aș vrea să o intitulez "despre mine ca un om simplu", dar nu aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Aceasta este o mostră de bun simț modern. M-am oprit la exemplele care provin în special din situațiile rutiere pentru că expansiunea automobilului mi se pare un eveniment social care ne caracterizează. Dar acest bun simț modern, în accepțiunea sa "nostalgică", dar și ca demonstrare faptică, începe să devină generalizat. Suntem în plin avânt al bunului simț modern și ne putem referi la cele mai diferite împrejurări cotidiene și, de asemenea, la zonele cele mai diferite ale acestei vieți în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâmplă cu bătrânele animale când se despart de familia în care și-au trăit viața. Rămâne în urma lor o lipsă Îmi pare rău; dar trebuie să recunosc faptul că, în prezent, cartea începe să fie un lucru anacronic, un obiect nostalgic, melancolic. Mă simt ca un magistrat silit să anunțe o pedeapsă prea grea. Îmi imaginez "cartea" ca pe o zi de toamnă târzie, ca pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un singur slogan: „Trăiască Nicolae Breban, în frunte cu Nicolae Breban”. Numai că, o personalitate de calibrul dlui Breban, purtând în frunte un hematom de mărimea dlui Breban, ar fi un soi de struțo-cămilă care ar putea descuraja pe toată lumea - nostalgici ai protocronismului, campioni ai „defenestrării”, pionieri ai postmodernismului politic, trupeți și generali ai corectitudinii politice. Din motive bine-cunoscute, antisemitismul este o etichetă de care mai tot omul se teme. Eșuând în lupta cu antisemiți viguroși, un grup de cercetași care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
La capăt îl văd pe Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante. Și din nostalgicul oval mă va privi, furându-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
preluându-le pe ale celor mai mari, dacă fuseseră, desigur, bine păstrate. Era atunci acolo, la întretăierea străzii Regale cu bulevardul Cuza, mare îmbulzeală și larmă, un spectacol pitoresc. Mihail Crama îl evocă într-o frumoasă poezie mai degrabă melancolică, nostalgică, intitulată „Liceu“, pe care mi-a făcut cândva bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii, pe malul mării: soare, apă, valuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asta e să te sinucizi în arestul Securității. și uite că Mihai a do vedit că este posibil! Preocupată de îndatoririle ei de „choeforă“ tenace, Alice se mai liniștise puțin și puteam sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în continuare și pentru a ne încuraja... Alice îmi povestea visurile în legătură cu Dânsul, cărora le acorda
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]