57,942 matches
-
respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii oaspete, înseamnă să te lași pradă unei disoluții a eului, ceea ce Derrida notează în legătură cu ospitalitatea absolută sau incondițională. Între logica darului și a contra-darului și cea a sacrificiului, există o legătură de complementaritate paradoxală. Derrida crede că ospitalitatea absolută sau incondițională "presupune o ruptură cu ospitalitatea în sensul curent, cu ospitalitatea condițională, cu
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
să avem un donator. Am făcut prima electroencefalogramă și avem consimțămîntul familiei. E un bărbat de 38 de ani, grupa 0 și are o greutate în jur de șaptezeci de kilograme. C. La Centrul Național de Transplanturi, o tînără femeie notează informațiile pe care Manuela i le dă la telefon. Apoi consultă listele clasate în dosare, cu nume de spitale și de organe: inimă, rinichi, plămîn etc...Caută un bolnav compatibil cu informațiile pe care i le-a dat Manuela și
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
în sfert de oră, să-i oblige pe pionierii respectivi să caște gura, "mare, mare", pentru a le pulveriza o soluție (de import) dezinfectantă (atenție! îi vor săruta pe cei doi pretinși... iubitori de copii!). Ce calvar! În schimb, după cum notează Mihai Ghițulescu, 16 ani, Craiova), folosind exclusiv majusculele, ÎN ROMÂNIA ACELOR ANI NU EXISTA CIOCOLATĂ și asta nu pentru că nu se inventase. Același băiat a încasat o palmă maternă, fiindcă a comunicat cu glas tare că "Partidu'zice că "Dumnezeu
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
adevăr această privire, sau în ce măsură îi e livrată de-a gata de scenariul construit de privirea insider-ului Iepan... e o întrebare la care nu vom putea răspunde niciodată în procente dar pe care cred că merită glosat. În primul rînd, notînd "deficitul de imagine pozitivă" pe care s-a construit proiectul serialului în discuție: o Românie săracă, deprimată și obsedată de "imaginea" (concretă) în care a fost înghețată în cursul ultimului deceniu atît de privirea "din interior" cît și de cea
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
temporare a privirii unui străin "tipic", privire îndreptată către niște români nu mai puțin "tipici", adică..."simpli". A doua problemă menționată mai sus era aceea a relației stabilite între persoanele aflate de cele două părți ale obiectivului camerei de filmat. Notam, în cazul primului film, absența programatică a acesteia. Remarc, în cazul de față, cultivarea spiritului ludic, deschiderea la improvizație, gradele de libertate acordate "personajelor" - fie acestea prestabilite sau descoperite pe parcurs. Dincolo de îmbrățișările, sărutările, entuziasmele, puerilitățile "ghidului" - care trebuie să
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
ea, se adresează direct celor din spatele ei, improvizează adesea inocent-seducător: lucru rar dacă nu inexistent în spațiul documentar românesc. Vezi, spre exemplu, secvența "Peștera Urșilor", cu săteanul-paznic care explică ceva legat de vechimea peșterii și sonoritatea specială a stalactitelor, notînd interdicția atingerii acestora... grăbindu-se apoi s-o facă de cîteva ori, "pentru dumneavoastră, că filmați". La acest nivel, calitățile demersului lui Iepan sunt de aflat deep inside, sub epiderma gregară, ele țin de introducerea în spațiul documentarului local osificat
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
nostru metaroman, străbunicul Martorilor de Mircea Ciobanu, și totodată primul nostru roman parodic". Sublinierea, de două ori, a lui nostru îmi aparține, iar sensul ei va rezulta la vreme. Cu privire la a doua parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar putea fi numită pretextualistă, într-atît seamănă cu unele din experimentele actuale." Și, mai departe: Această complexitate narativă (oricît de precară ar fi realizarea artistică) este fără termen de comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
românilor că, totuși, finalmente, vor veni americanii). Totul Dar să revin la cartea informată a d-lui Ioan Lăcustă, care, repet, prin citate din presă, decupate și grupate lunar, voiește să transmită ceva din dramatismul acelor trei ani tragici. Să notez, mai întîi, că imediat după 23 august 1944, toate partidele, prin ziarele lor, cereau imediate epurări din presă și aparatul de stat ale celor care au colaborat cu regimul antonescian și, prin aceasta, s-au făcut vinovați de dezastrul țării
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
Z. Ornea Dl Sorin Alexandrescu a fost, în anii șaizeci-optzeci un partizan hotărît al noilor metodologii de investigație literară (vezi cartea d-sale despre Faulkner), structuralism, naratologie, semiotică. Astăzi, cînd vremea acestor metodologii a apus definitiv, el notează într-un loc: "Nu-mi pot ascunde tristețea că proiectul semiotic nu a reușit, dar nici nu pot pretinde că nu știu nimic despre eșecul lui". Și cu o pagină mai înainte, observă: "Privesc cu un zîmbet tot ce ține
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
abia în 1881. Celelalte grupuri de funcțiuni ale Junimii, enumerate de dl Alexandrescu, mi se par mai puțin importante. Ideea despre cele trei cercuri interioare ale Junimii (conducători, guvernanți și executanți) e interesantă în sine. Două observații ar fi de notat aici. Prima că pe lîngă Maiorescu și Carp, Th. Rosetti ar fi făcut parte din primul cerc, al conducătorilor. În realitate, Th. Rosetti, chiar dacă în martie 1888 (deci după peste două decenii de la întemeierea Junimii), a fost premierul primului guvern
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
directorul Românului), deși nu se știa și nu se știe dacă și el era de acord cu proiectul lui I. C. Brătianu și al lui Vodă Carol. Că Eminescu, gazetar, a polemizat neîmpăcat cu Românul, e un lucru știut și, aș nota, că, chiar dacă în unele cazuri punctuale avea dreptate, sub raportul perspectivei istorice dreptatea a fost de partea guvernului I.C. Brătianu care, în lunga sa guvernare, din iulie 1876 - martie 1888, (cea mai îndelungată guvernare din istoria politică a țării) a
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
presei e că persoane care au fost contactate de anonimi, telefonic, și sfătuite să-și retragă banii de la BCR au anunțat mass media, nu poliția. Deși mai firesc ar fi fost să se întâmple invers. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu notează următoarele: "De data aceasta e vorba de un atac asupra sistemului financiar românesc și toată operațiunea are o cheie. Nu mai este doar rodul întâmplării sau al unor speculații mărunte. În toate aceste zile de derută, cu reacții întârziate, apariția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt probabil dovada cea mai solidă a virtuozității de romancieră a autoarei, pentru că a le transcrie, astăzi, după ce a apărut (și apus) o literatură a onirismului nu e ușor. Pleijel notează aceste coșmaruri, în ceea ce deducem că reprezintă jurnalul eroinei, foarte direct și simplu, în propoziții care împînzesc, transferîndu-le într-un spațiu verbal logic și structural, frisonul de irațional și totuși semnificativ al oniricului. Prin aceste vise femeia își descoperă o
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
dacă mai vreau să ies din partid... Brusc, îmi căzuse fisa. Știa! Titus îi spusese, ca ardelean. Iar Lăncrănjan, mă simpatiza, - de-aia îmi propusese el să fim prieteni! Nu mai țin minte precis anul și data. De frică, nu notasem nimic. În jurul lui '60, începusem să mă duc la întîlnirile cu Noica, introdus de I. Negoițescu. Am fost o dată, cel mult de două ori. În orice caz, cînd avusese loc discuția incriminată - cu apelul ce trebuia trimis peste hotare, lipsisem
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
pentru scris. Scriu cu tot corpul, altfel spus orice indispoziție sau bucurie se transmite bietei hîrtii care le rabdă pe toate. Am ajuns la un fel de intimitate cu mine însumi datorită... jurnalului: niciodată nu încep un poem înainte de a nota ceva (orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi textul! M.V.: Îmi amintesc, ați debutat în literatură cu trei puncte. La propriu: așa începe primul poem din prima dvs. carte: cu trei puncte... E.G.P.: E adevărat
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
în C. A. Rosetti cu pantalonii uzi, m-am dezbrăcat repede și am intrat în pat cu Molière. Multă claritate și frumusețe în gestul demonstrativ: Je ne demande point de plus grande - clarté. Plasticitatea pe care-o dă frazei pauza notată de mine. Molière nu se joacă, ci se citește, actorul trebuie să lase o impresie (ușoară) de a nu ști prea bine textul și de a-l recita cu cartea în față, nu să-i dea drumul repede, furînd atenția
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Nicolae Manolescu Nu, nu e vorba despre cărțile de călătorie, în care notezi ce ți se întîmplă sau ce vezi pe drum. E vorba de cărțile pe care le iei cu tine într-o călătorie, ca să-ți treci timpul în mod plăcut, atunci cînd, din diverse motive, nu ți se întîmplă sau nu
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
să se confeseze, care se destăinuie cu franchețe din toate ale sale alcătuiri și preocupări, menționînd, de la început, că s-a înscris la Facultatea de Medicină chiar pentru chirurgie. Uluitoare destăinuire, care echivalează cu sentimentul unei vocații bine intuită. Să notez bunele pagini de început care reconstituie farmecul indicibil al unui bucureștean interbelic, locuind pe o stradă în preajma Bd. 1 Mai, ce poartă azi numele scriitorului Gala Galaction, și el avînd o căscioară pe acea stradelă. Aprovizionarea curentă, pe atunci, ne
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
să șteargă praful în baracă. Era un om bătrîn. Apoi uda florile și arbuștii pe care-i sădise Madeleine înainte de a se spînzura. Apoi aprindea focul și încălzea laptele . Scotea o farfurie adîncă de faianță în care-și pregătea terciul", notează egal, spre sfîrșitul povestirii sale, Pascal Quignard; și nu ne putem împiedica să remarcăm că în această înșiruire, voit monotonă, de fapte cotidiene, umile și prozaice, se ascunde de fapt, întregul tîlc al cărții. Discrepanța dintre amărăciunea existenței de zi
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
pînă și acțiuni de importanță națională precum Recensămîntul general din 1930 s-a ivit și s-a organizat ca rezultat al dezbaterilor purtate la secția de demografie al Institutului Social Român. Să nu uit să precizez că tot ceea ce am notat pînă aici și ceea ce voi spune mai departe are ca punct inițial cartea d-lui Zoltán Rostás, O istorie orală a Școlii sociologice de la București. Titlul provine din modalitatea de lucru a autorului. Acesta, în anii optzeci, a realizat interviuri
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
japonez". La sfârșitul lui octombrie va avea loc o grevă de avertisment, apoi una generală. Nu știu dacă ele vor impresiona guvernul, deja bătucit în luptele cotidiene cu greviști mai hotărâți (și mai violenți) decât famelicii universitari. Însă e de notat că avem de-a face cu prima mișcare de amploare a profesorilor de facultate, după doisprezece ani de batjocură și insultă din partea foștilor colegi ajunși mari politicieni - de la Petre Roman la Radu Vasile și de la Mugur Isărescu la Adrian Năstase
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
denumit-o "de hibernare", cu o durată de 12 ani, în decursul căreia glasul muzei a fost aproape redus la tăcere: "Nu am realizat decît unele traduceri din poeți englezi (rămase manuscrise pînă de curînd) și am început să-mi notez, foarte rar și pe furiș, pagini dintr-un roman. Lucram pe șantier cincisprezece ore la rînd, restul timpului rătăceam căutînd un loc de muncă. Viața interioară a avut o firească continuitate, fiind totuși întunecată - desigur, fără a-și pierde identitatea
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
că, săptămînal, la o oră de vîrf, pe un post popular, care trăiește 60% din publicitate, acest lucru n-ar fi atras decît cîteva mii de telespectatori și ar fi compromis emisiunile. Și vine cu cîteva precizări extrem de importante. "Telespectatorul, notează el, nu are în vedere la drept vorbind cartea, ci propriul său interes de a o cumpăra și citi. Televiziunea reprezintă un formidabil joc de capete, de chipuri, de ochi, de guri, toate discursurile, inclusiv discursul literar, trec prin acest
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se reaprindă aproape peste două veacuri disputa dintre alți
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]