10,880 matches
-
Rorty (și de filozofi, fiindcă îi preferă pe scriitori ca Milan Kundera și Dickens, dar și de criticii literari, pentru că refuză hermeneutica - ,,o metodă ce nu va servi la nimic bun" -) are prilejul de a veni, așa zicînd live, cu nuanțe, precizări, noutăți. Circuitul apei în natură Sub acest titlu, Marta Petreu lansează în Apostroful din noiembrie 2001 un adevărat S. O. S. După ce enumeră asociațiile străine (Soros, Fund for Central and East European Book Projects) care au sprijinit revista din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega privind picioarele Aspasiei, infirmiera tânără bandajând un pacient. Picioare albe, netede, având nuanța mestecenilor, meditativă, și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se potrivește. Moartea actorului modest
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
lua de la capăt exercițiul promovării. Anul trecut, după o formulă care a fost încercată și perfecționată cîteva ediții la rînd, cei mai mulți dintre noi au convenit că festivalul a fost o reușită. Discuțiile, inevitabile, pro și contra s-au situat în jurul nuanțelor, rafinamentelor legate de selectarea a unul sau două spectacole. S-a citit însă un gînd, o unitate a selecției criticului Alice Georgescu, o direcție, o asumare a ei. Aprecierile au fost unanime în privința organizării, experiența echipei de la UNITER spunîndu-și cuvîntul
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
să-mi reprim stupoarea pe care mi-o stîrnea gîndul că omul care-i chemase pe mineri să măcelărească intelectualii Bucureștiului îi scria acum lui Cioran." Nu că autorul n-ar avea dreptate în rîndurile de mai sus, dar lipsa "nuanțelor" (ucigătoare, cum ne învață Cioran) atacă serios perenitatea oricărui text. în portretul alcătuit lui Andrei Pleșu, este pomenit și celebrul scandal izbucnit o dată cu alegerea membrilor CNSAS. Condiția principală (să nu fi fost membru al nici unui partid politic) nu era respectată
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
colaborare cu victima, un soi de complicitate. Repetînd la infinit listele de "compromiși", Gheorghe Grigurcu și-a cîștigat un statut de "anticorp". El este omul care îi denunță neobosit pe acei oameni, fără alte argumente în plus, cu prea puține nuanțe din '90 încoace. Numai că aceste liste și acuze au avut efecte prea mici. Nu s-a întîmplat nimic. Mai mult, cei acuzați sînt acum în poziții-cheie. Măcar această stare de lucruri ar fi trebuit să schimbe atitudinea criticului. Apoi
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
a întîmplat nimic. Mai mult, cei acuzați sînt acum în poziții-cheie. Măcar această stare de lucruri ar fi trebuit să schimbe atitudinea criticului. Apoi, modul în care este făcută revizuirea lasă de dorit. în aceeași "listă" apar nume extrem de diferite. Nuanțele sînt infinite de la un Călinescu la Păunescu, să zicem. Este adevărat, criticul însuși subliniază diferența, numai că această diferență nu poate fi simțită în text. Una e ce ar dori să spună și alta e ce spune, propriu-zis. Noua sa
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept și Morală. Semnele fiind, desigur, schimbate... Altă nuanță, filosofică: Gnoseauton, Cunoaște-te pe tine însuți, sentința lui Socrate adresată ucenicilor săi cu secole înainte de apariția creștinismului. Sentință neavând un scop religios, nici moral, întâi și întâi; ci strict uman-cetățenesc, ca o structură esențială în alcătuirea existenței, și în lipsa
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
materie care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
nu crea personaje pur pozitive și net negative, de a nu răpi nici unui personaj ceea ce este al său, în complexitatea atât a firii omenești, cât și a împrejurărilor, fraza prozatorului se alcătuiește în larg cuprinzătoare volute, procedând analitic, cu respectul nuanței și curajul amănuntului. Aceeași celeritate cu care și-a dejucat urmăritorii prezidează un text dens, probă a unei prodigioase memorii și trădând un vechi și avizat condeier. Același care, în anii de beznă, ne-a ținut sus moralul la postul
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
provincie. La atît se cade a fi evaluată o "operă întreagă", o viață întreagă? Nădăjduiesc că nu-mi va fi luată în nume de rău notificarea umbrei care însoțește, pentru mine, Premiul "pentru opera omnia", o umbră bătînd în două nuanțe, una de tristețe, alta de indiferență.
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte ocazii, în multe din spectacolele prezentate la Casandra cu absolvenții domniei sale, Secția actorie. Am crezut că și-l va exploata mai ales aici, în sensul unor subtilități regizorale sau nuanțe în jocul actorilor. Mi s-a părut că va fi una din mizele abordării textului, oricum, un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat la poarta
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
compromisului". Pare o sintagmă fără sens pentru un marginal. Autorii tineri erau din ce în ce mai greu publicați. Textele apăreau cu foarte mari întîrzieri. între marginalizare forțată și marginalitate asumată ar putea exista o sinonimie. Bodiu proclamă mult prea răspicat (deși enumeră toate nuanțele pomenite aici) subversiunea politică a optzeciștilor. Cel puțin acum, lucrurile nu se mai văd așa de clar. Pe cît de răspicat era protestul (și sînt, slavă domnului, multe texte care să-l confirme), pe atît de problematic era impactul acelor
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
de ea, vocea criticului devine indistinctă. Cum spuneam, Bodiu poate fi "ghicit" din sumarul cărții - acolo se vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel spus, indiscutabilă). Cel puțin o nuanță se impune. Șaizeciștii se întorceau la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
fost, față de celelalte popoare - chiar comerciale - mai specializați în ocupațiile comerciale". Și mai departe: ""Specificul" acesta: prioritatea acordată activităților intelectuale față de cele fizice - îl au evreii în comun cu toate popoarele ridicate la nivelul culturii adevărate. Proporțiile, "diferențele de grad", nuanțele - nu știrbesc cîtuși de puțin adevărul acesta general". Apoi polemizează, cu argumente valabile, cu opiniile știute ale lui Werner Sombart despre evrei și spiritul lor comercial. După care se oprește analitic asupra ipostazei antisemitismului religios, stăruind asupra faptului că religia
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
pe drumul profesioniștilor sînt performanțe pe care, la nici un palier, nu le-am întîlnit, în acest spectacol de absolvență al clasei Eusebiu Ștefănescu-Rodica Mandache, din cadrul Universității Hyperion. Regia pare mai degrabă o ilustrare ad litteram a ceea ce se spune, fără nuanțe și idei, iar pentru actori, un exercițiu de anul doi. S-au încălzit greu, și-au tratat personajele fără evoluție, plat, n-au construit relații între ei decît exterior și superficial. Un merit poate fi doar acela al adaptabilității de
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
și cu Egist, și cu Casandra, cu Agamemnon sau cu Bătrîna. (Irina Bîrlădeanu, o pată de culoare într-o masă de gri-uri, cu atît mai meritoriu, cu cît rolul său este mai mult decît secundar): exterior, patetic supralicitat, fără nuanțe și diferențieri pe care relațiile total diferite cu fiecare în parte le-ar fi cerut neapărat. Vasile Toma nu se simte prea confortabil în pielea lui Agamemnon, pe care o poartă fără să-i descopere ceva din natura ei, din
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
esența orgoliului și neputințelor unui bărbat atins în vanitate. Singura care încearcă cîte ceva, cu mici izbînde, este Silvia Codreanu în Casandra. Pare că toată lumea a poposit mai mult lîngă acest personaj, de la costum și machiaj, pînă la cele cîteva nuanțe ale disperării, ale culpelor, ale unei iubiri contorsioante. Din păcate, și aici o prea mare agitație manifestată aproape de fiecare dată la fel ar fi trebuit epurată de surplusuri, de creste prea mari. Senzația, la sfîrșitul reprezentației, mi-era destul de limpede
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
aliată cu elanul camerei portabile, dă un sens compoziției, luminii și cadrului. Desigur, între opulentul spectacol cinematografic din "Vatel" al lui Roland Joffé și austerul "Mifune" - această "dogma-light" propusă de Søren Kragh-Jacobsen - programul Festivalului European de la București a inclus nenumărate "nuanțe". Ele se numesc: "Cartierul din nord" (al austriecei - de origine română - Barbara Albert; "Rosetta" semnat de faimoșii frați belgieni Luc și Jean-Pierre Dardenne, "Singuraticii" - în regia cehului David Ondricek, "Bagaj abandonat" al olandezului Jeroen Krabbé, actor convertit la regia de
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
nu venea cel de al II-lea Război Mondial, cu urmările sale dezastruoase pentru noi, românii, dar și cu anii premergători care au tulburat totul, lumea noastră caragialian-minulesciană ar fi devenit și tudor-mușatesciană, trecînd în beatitudinea unei nevinovății cu alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît te îndeamnă să cercetezi, cu orice preț, unde
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
pe pedeseriști și pe cederiști, fără să țină seama de deosebirea de situare istorică dintre ei. Cu aceeași furie oarbă îi aneantizează pe intelectualii care îi vin întâmplător în minte, în momentele lui de negativism dezlănțuit. Riscul acestei asprimi fără nuanțe este de ordin moral și constă în săvârșirea unor nedreptăți, greu de reparat într-o viață de om. Din punctul de vedere al lui Mircea Mihăieș, Petru Popescu este "un nimeni", "un prozator de doi bani", Cristian Țopescu - "un stimabil
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
de retor desăvîrșit. În ultimul timp mi se pare că s-a creat o distanță între intenție și, mai ales felul în care ea este prezentată, și concretizarea ei. Alexander Hausvater teoretizează, glosează minunat pe marginea propriului spectacol, încărcîndu-l cu nuanțe și semne pe care nu întotdeauna le regăsești pe scenă. Am avut o experiență similară la Avignon, în '96, cu doi regizori bulgari, Margarita Mladenova și Ivan Dobtchev. Seara am văzut Livada de vișini, iar a doua zi am ascultat
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei "lovituri". Etapa încercărilor, a acumulărilor a luat sfîrșit. Așteptăm acel pas făcut pe o altă treaptă valorică. Dacă Perimplin are o nuanță să-i spunem romantică, Machinal este tumultos, "furios", frenetic posedat de muzică! Compozițiile, aranjamentele, interpretarea live a micii orchestre îndrumată de compozitorul Gabriel Bassarabescu, acompaniamentul saxofonului lui Marius Gârbea, instrument încărcat de patima și știința actorului, toate acestea sînt un
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
ne dă, întrebare referitoare atât la partide și personalități politice naționale, cât și la străini. Or, întrebarea trădează o mentalitate care în mod cert menține țara în impasul în care se află și pregătește terenul pentru reinstaurarea unei despoții de nuanță asiatică de care, din păcate, am avut prea mult timp parte. Observând toate acestea mi-am pus întrebarea: oare această mentalitate instaurată timp de aproape o jumătate de secol nu constituie una din explicațiile - pe lângă greșelile guvernării, disensiunile din rândurile
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
au o fluență care nu este dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]