1,227 matches
-
pe ansamblu modalitatea bizantină de filosofare. Dacă capado-cienii au reușit să găsească o formulare ce a depășit insuficiența expresiilor anterioare modalității creștine de rezolvare a felului în care Unul și Trei pot fi înțelese ca fiind la fel de proprii Realității ultime, nuanțările aduse de afirmațiile lor nu au suspendat necesitatea unor reluări ulterioare a temei. Pot fi aduse multe dovezi în acest sens. In veacul al VlII-lea, Ioan Damaschin scrie în Dogmatica sa: „Credem într-o singură ființă, într-o singură
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însemnat pentru evaluarea bizantină a înțelegerii UniTreimii, și a dialecticii unu-multiplicitate, o continuă provocare și nevoie de reprecizare ce a dus la un evident salt al limbajului pe care filosofia l-a pus în funcțiune, cu tot mai adânci nuanțări și resemnificări a termenilor, dar și la apariția unor înțelesuri inedite ale filosofiei. 7. Calea cunoașterii. /V Intre catafatic și apofatic Cristalizarea filo sofiei bizantine a fost chiar de la început marcată de paradox. Afirmarea existenței la modul Persoanei a divinității
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ambientului cultural al elenismului târziu și al începuturilor spiritualității bizantine este cea care ne oferă dimensiunea ineditului sub care stătea dimensiunea creștină a divinității. Două atitudini prinseseră contur până atunci. Prima ținea de o înțelegere panteistă a divinității, cu toate nuanțările sub care poate sta o asemenea paradigmă. Această poziție este prezentă încă de la primele orizonturi ale reflecției filosofice grecești. Cealaltă atitudine însemna o înțelegere a divinului ca transcendență, cu toate că era afirmată putința cunoașterii Unului grație unirii lui nous cu acesta
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
niciodată despărțită de aceasta, nici împotriva ei. Autorii care pot fi invocați în sprijinul unei asemenea interpretări, dincolo de textele dionisiene, sunt Grigorie de Nyssa și Maxim Mărturisitorul. Însă și scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog oferă argumente de mare valoare, prin nuanțările aduse, în legătură cu pozitivitatea ultimă a actului de cunoaștere înțeles ca unire cu divinul, căci Simeon vorbește de o „lumină” ce cuprinde pe cel care cunoaște, lumină ce este semnul dimensiunii personale a întâlnirii cu Dumnezeu. La fel de mult, și Grigorie Palama
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cultural era o reluare a lecturii clasicilor cu filtre exegetice de alt gen. Exegeza clasicilor era un exercițiu absolut obligatoriu pentru oricine dorea să devină un om cu adevărat instruit, însă în acest exercițiu bizantinul își găsea un teren pentru nuanțarea problemelor care îl chinuiau. In acest mediu intelectual și spiritual are loc o confruntare a două înțelegeri ale „vederii”, pornite în ultimă instanță din lectura aceleiași surse, textele areopagitice. Valaam, un calabrez care venise în Bizanț și care era la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ci cuprinde întreaga ființă. Scrierile palamite evidențiază această dificultate, lucru dovedit de situația că ultima confruntare, cea cu Gregoras, s-a stins în momentul în care Palama a fost de acord că trebuie folosit cu o mai mare atenție și nuanțare termenul „dumnezeire”. Formația filosofică cristalizată în jurul studiului lui Aristotel l-a ajutat însă pe Palama să găsească o cale de expresie a specificului experienței hesychaste ce a satisfăcut necesitățile discursive ale momentului, așa cum erau ele impuse de controversă, mai cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
poate vorbi de cosmos. În mod paradoxal, cu cât transmiterea ierarhic participativă a Adevărului trece prin mai multe „relee”, prin mai multe experiențe personale de mediere, ceea ce se înfățișează este de o bogăție mai mare de înțelesuri și de o nuanțare personală mult mai bogată. Cu cât intermedierea este mai complexă, se petrece în schema ce urmează modelul dionisian un fapt invers modelului neoplatonician: îndepărtarea de Unu nu înseamnă o împuținare, o diminuare a ființei, ci o dezvăluire a unor adâncuri
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Pe măsura trecerii timpului, rolul jucat de administrație sporește, chiar în condițiile în care teritoriul imperiului scădea dramatic, însă glisarea acestei importanțe se făcea tot mai evident către simbolic. Rangurile și eticheta diferiților membri ai administrației cunosc repetate precizări și nuanțări, ori o asemenea situație indică mai degrabă grija pentru simbolul înfățișat de un funcționar, mai cu seamă când acesta reprezenta puterea împăratului în vreuna din theme. Insă elementul cel mai semnificativ în această descriere a administrației este că, asemenea instituției
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ierarhiei administrative sunt mai ales nivele de participare la Bine, și în același timp manifestări ale acestuia către cei ce se găsesc într-un plan inferior (se găsesc în fapt aici elemente ale lecturii creștine a Polisului ideal platonician, prin nuanțările expresiei dionisiene). Însă este de precizat că diferența între trepte nu este o diferență între ceva mai bun și ceva mai rău, ci de fapt o diferită capacitate de participare. În acest fel ierarhia nu se stabilește la modul voluntar
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
definitiv pentru simplitatea comunicării, în numele unei cât mai mari accesibilități a mesajului generos-umanist al poeziei. La fel ca la majoritatea avangardiștilor (la noi, un Stephan Roll, un Geo Bogza), are loc în scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, în fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social câștigă teren în defavoarea celui estetic. Descins în „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrându-și neliniștea interogativă, el își reorientează totuși interesul, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rândul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. Sunt caracterizări valabile în esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse în genere cu justețe de critica momentului, crede că acest volum ar trebui citit în primul rând ca o amplă ars poetica. Deoarece, dacă în cărțile anterioare problema raporturilor eu-univers, a „definirii” poeziei sub semnul implicării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definiție „completă” a avangardei. Luând act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, în ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizând cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atât cât este, intră în aliajul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cursul aplicării unei metode, procedeele pot să varieze, unele pot să lipsească sau să-și schimbe locul, fără să afecteze Îndeplinirea, În final, a scopului urmărit prin metoda respectivă. Reactualizarea, redistribuirea sau adecvarea lor, pot să aducă cel mult unele nuanțări, sublinieri sau Întăriri În realizarea sarcinilor concrete; nicidecum nu vor putea să greveze asupra acțiunii În ansamblul ei. Este adevărat, fiecare procedeu eficient sporește valoarea metodei În care se integrează, după cum fiecare procedeu lipsit de eficiență poate aduce prejudicii acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ce caracterizează personalitatea profesorului. Procesul de Învățământ intercalează În contextul desfășurării sale nenumărate elemente de artă sau de măiestrie pedagogică, și nici nu poate fi altfel, fiindcă numai omul, cu gândirea și sensibilitatea lui poate interveni creator, cu subtilitate și nuanțare În actul educativ, răspunzând adecvat sensibilității și efervescenței gândirii fiecărui elev În parte. c) Metoda nu este atotputernică. Valoarea ei este Întotdeauna condiționată, amplificată sau diminuată În raport cu restul componentelor subiective și obiective ale contextului structural În care este aplicată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
considerente, pedagogia modernă a optat cu toată convingerea pentru o metodologie de o cât mai mare diversitate și flexibilitate, care săopereze cu un registru din ce În ce mai larg de metode, de procedee și mijloace de predare/Învățare, În neîntreruptă Îmbogățire și diferențiere, nuanțare și particularizare. Cu toată inerția și rezistența, Încă, a multora dintre slujitorii școlii, inovația pedagogică contemporană, izvorâtă din Îmbinarea experienței practice cu cercetarea științifică, va lărgi și va diversifica cu și mai mare subtilitate și finețe acest repertoriu. Dovadă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
situațiile de Învățare, cu toată autenticitatea și unicitatea lor, prezintă și numeroase asemănări și trăsături comune, ceea ce lasă loc unei anumite tipizări metodologice. O tipologizare, mai bine zis, care, cu toate limitele ei inerente, lasă suficient câmp liber diversificărilor, particularizărilor, nuanțărilor etc. În adecvarea tehnicilor concrete de acțiune. Numai o asemenea diversificare a procedurilor de acțiune didactică poate facilita, de exemplu, alternarea activităților teoretice cu cele practice, Îmbinarea lor efectivă, deziderat primordial al Învățământului modern. Aplicarea diversificată a metodelor ușurează trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Nobel și s-a focalizat pe caracterul discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și profesoral scrupuloasă de acum"369. Eugen Simion expune problematica lecturii și a lectorului jurnalului intim și din perspectiva autorului, propriul lector, motivat de rememorarea unor evenimente, de justificarea continuării jurnalului sau de verificarea estetică. Relectura presupune în acest caz nuanțarea, evaluarea, eliminarea sau completarea textelor și prilej al autocenzurii. Eugen Simion punctează că "intervine, în acest caz, un alt punct de vedere asupra micii istorii: nu putem spune că discursul se obiectivizează, dar, în mod sigur, putem spune că discursul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ar fi: o împrejurare de excepție, preocuparea apologetică, nevoia justificării. În imediata secțiune a lucrării noastre, când vom aborda în parte pe fiecare dintre cei trei convertiți avuți în vedere, vom putea lesne observa corectitudinea observațiilor lui Nancy Gauthier. Câteva nuanțări referitoare la acestea se cer obligatoriu făcute, însă. Cea mai importantă dintre acestea e aceea că ai noștri convertiți și mărturiile lor aparțin modernității, epocă în care punerea în valoare a individualității nu numai ca nu e îngrădită, ba chiar
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acest experiment, un alt argument al literarității cărții lui Steinhardt și încă un semn ce ne îndreptățește să credem că acesta avea conștiința intenționalității literare a cărții sale. Numai că în cazul lui Steinhardt conceptul de literatură e supus unor nuanțări subtile. Spre exemplu, putem oferi răspunsul dat de acesta unei întrebări adresate de Zaharia Sângeorzan. Astfel, la întrebarea: "Critica dumneavoastră acordă un rol fundamental valorilor morale ale operei interogate. Ce importanță acordați valorii estetice?", Steinhardt răspunde: "Refuz să mă las
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
deja în Occident) în urma publicării numelor lor în cartea sa. Ei bine, pentru cel ce a urmărit cu atenție structura cărții, nu acesta e motivul exclusiv pentru întrebuințarea unor "nume fictive". Se cuvine a recurge și de această dată la nuanțări. Felul în care Wurmbrand își structurează cartea, împărțind-o în nouă părți, care la rândul lor se împart în mici capitole numerotate, dă narațiunii un echilibru ce nu este cu siguranță o consecință a hazardului, cunoscută fiind pasiunea pentru literatură
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
franceze. Dintre aceste teme amintim: Dumnezeu, credința, libertatea, iubirea, suferința, bioetica, totalitarismele etc. Deși s-ar putea crede că întreaga carte e constituită dintr-un lung șir de răspunsuri la întrebările adresate de către tineri, în realitate se cuvin făcute niște nuanțări. Am spus mai sus că întrebările sunt grupate într-o relativă ordine tematică și într-adevăr așa este. Ba, mai mult decât atât, rigurozitatea redactării răspunsului îl transformă pe acesta într-un adevărat eseu. Întrebările devin astfel titluri ale unor
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
natural. El descrie istoria unei dispersări cel mai adesea individuale..."1 spune Traian Ungureanu în cartea sa Despre securitate. Cel puțin dintr-o anumită perspectivă, aceea a lipsei caracterului "colectiv și natural" al anticomunismului românesc, discuția rămâne deschisă, supusă eventualelor nuanțări. Când vine însă vorba de "eroi și de martiri" ai luptei anticomuniste, lucrurile sunt clare. Ei există și sunt, probabil, printre puținele străfulgerări de lumină și sublim într-o istorie recentă destul de întunecată a națiunii române. L-am abordat pe
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
comune. Nici nu e greu de înțeles de ce e așa. În primul rând toți cei trei autori sunt evrei, care în urma unor frământări intelectuale și spirituale, mai mult sau mai puțin îndelungate, s-au convertit la creștinism. Prin urmare, dincolo de nuanțările date de apartenența acestora la una sau alta din marile confesiuni creștine, discursurile lor sunt variațiuni pe diferite teme. În plus, biografiile lor au multe lucruri în comun. Sunt contemporani, trăiesc drama celor două războaie mondiale și a nefericitelor consecințe
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dintre cei patru băieți ai unei familii de evrei. Și soția sa, Sabrina, a fost tot evreică, pierzându-și părinții, două surori și un frate în lagărele naziste. Convertirea "Convertiții sunt incomozi". (Bernanos) În ceea ce privește convertirea celor trei se impun unele nuanțări. Procesul însuși de convertire al fiecăruia dintre ei e diferit de al celorlalți doi. Spre exemplu, procesul convertirii lui Steinhardt este unul de lungă durată, în vreme ce la Frossard e de o spontaneitate care ar putea fi "inacceptabilă pentru spiritele contemporane
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]