1,660 matches
-
poetul este un fel de arcuș de vioară care poate cânta fie și pe o singură strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri / amintindu-mi cum e / să fii arcuș pe vioară. (armonie) Inefabilul își face mereu apariția și devine o stare de fond pe care poeta își desenează propriile aripi. Iubirea, această categorie universal valabilă - face salturi
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
când ai picioare, / amintește-ți asta când vulturii te vor / îngenunchea. / cinstește-ți căderile ca pe icoane, te vor înălța dar / să nu ucizi lacrima. / să nu te desfeți cu amăgiri / să nu furi din singurătatea altuia / să nu scoți nuferi din mocirlă decât cu mâna ta / să nu poftești crucea aproapelui, pare mai / frumoasă dar poate fi mai grea și îți va fi drumul de lumini lătrat / în numele tatălui și al...” / atât a mai apucat să spună și-apoi s-
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
funcționat ca redactor-șef la revistele de limba română „Bruxelles Mission” din Belgia și „ProLitera” din Germania.” Am cunoscut-o pe internet, rețeaua Ning, „Esențe” și, mai apoi, în cursul aceluiași an, în Tabăra de creație și recreație „Esențe și nuferi” (14 - 24 mai 2009) - excelent organizată de întreprinzătoarea Georgeta Resteman -, am avut plăcerea și onoarea să facem cunoștință. Despre deprinderile sale în domeniul turismului aminteam câte ceva într-o povestire publicată pe internet în urmă cu doi ani („Efectele Parafinei”) și
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
fost înlocuiți cu alții tineri și falnici, în mijlocul căreia se află lacul, cu oglinda să ce surâde cerului printr-un singur ochi, iar cerul îi răspunde prin irizări subțiri ce se ivesc printre splendorile frunzelor și florilor de nuferi-lacul cu nuferi -a lui Eminescu din Ipoteștii Botoșanilor. „Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lână izvor Dar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum sună apa-ncetișor. Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
eu mi-l puneam S-aud cum sună apa-ncetișor. Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor” Șezut-a Eminescu copil, mai apoi adolescent îndrăgostit de lume, de viață, de cunoaștere Pe malul lacului cu nuferi galbeni, înfloriți, visând luceferi întrupați îndrăgostiți de Cătăline și Zburători dând ocol hornurilor prin care să coboare la iubitele lor. Ajungi în acest loc, lângă acest lac, străbătând o alee umbrită, iar adierea care mișca frunzele îți amintește că ești
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
meu tot ce-a fremătat spre mine, desprins din gândurile poetului pe care-l simt aproape însoțindu-ne, recunoscându-ne, răsplătindu-ne pentru drumul lung, pe noi, cei trei care suntem acum în această clipă, aici, pe malul lacului cu nuferi galbeni înfloriți. Elena Armenescu Referință Bibliografică: Ipoteștii mitici / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 894, Anul III, 12 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUBITO-NUFĂR Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, în alb nufăr, Precum o umbră-n umbră, ori ca un vis în vis, Sau ca un înger prins în trupu-i ca un cufăr, Să nu te văd ascunsă în nufăr nedeschis, Să nu te-ajung, să nu te-ating, să plâng, să
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, în alb nufăr, Precum o umbră-n umbră, ori ca un vis în vis, Sau ca un înger prins în trupu-i ca un cufăr, Să nu te văd ascunsă în nufăr nedeschis, Să nu te-ajung, să nu te-ating, să plâng, să sufăr, Să mă aștept în iadu-ți, iar eu în paradis, Să fiu în bezna lumii luciferic lufăr, Tu floare-n ochi de apă, eu scoică în abis...? De ce
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
îmi umblă ‘nainte, Rugă aninată în minte. Pășesc încet, pas după pas, Doar o clip-a mai rămas. O lacrimă O lacrimă se-așterne pe visare, Corole de lumină-nchise-n plâns de floare. Aripi de fluturi arse fără vină, Nuferi cu rădăcini în tină. Vântul oftează răvășind mesteceni, Copilul din mine îl legeni. Tâmpla mi-o mângâie tristețea, Lăcaș își caută binețea. Pacea se-așterne peste durere, Doruri se sting în tăcere. Liniștea mă-nvăluie-n uitare, Se zbuciumă ușor un val
COPILUL DIN MINE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347827_a_349156]
-
bune și rele ale ei. Comorile acestea de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile cu dropii. În ele burează aburii Dunării, vuiește marea, plesnesc peștii și lotcile, iar pescărușii și egretele rostogolesc pale și umbre, lebedele și nuferii înfloresc fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt fructul netăcutelor bucurii și nerăbdatelor doruri ale pescarilor Dobrogei
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
dorul meu cum suie Noaptea cu lună stele lăcrimând Din trupul tău am rupt acum azima Răspunsurilor care nu le-ai dat Și am închis în carnea noastră vina De îngeri prăbușiți întru păcat. (20) Georgeta RESTEMAN: CANDELE ARD, ÎN NUFERI RISIPITE Candele ard, în nuferi risipite Plutind sfioase-n liniștea-nserării Cu-atâtea vise-n noapte tălmăcite Ne-am răstignit în dorul depărtării, Ascunși în nurii florilor sfințite Ca roua munților ce-alină dorul Concertul frunzei verde-arămite Noi ascultăm în
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
cu lună stele lăcrimând Din trupul tău am rupt acum azima Răspunsurilor care nu le-ai dat Și am închis în carnea noastră vina De îngeri prăbușiți întru păcat. (20) Georgeta RESTEMAN: CANDELE ARD, ÎN NUFERI RISIPITE Candele ard, în nuferi risipite Plutind sfioase-n liniștea-nserării Cu-atâtea vise-n noapte tălmăcite Ne-am răstignit în dorul depărtării, Ascunși în nurii florilor sfințite Ca roua munților ce-alină dorul Concertul frunzei verde-arămite Noi ascultăm în trandafiri fiorul Îți mângâi gându
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
bolta cerească a literaturii românești înainte ca Soarele să se fi ivit. În zori, stihul angelicului creator a lăsat drum liber stihului Elisabetei Iosif, care să ne destăinuie poezia ei: La infinit se naște lumina din miezul cosmic, auriu, de nufăr (La marginea timpului) și tot ceea ce ne înconjoară este iubire, pe care suntem datori, măcar atât, s-o respectăm și poate de aceea poeta se întreabă: Cât de puternică-i clipa / Ce îmi supune aripa / Iubirii? (Nedumerire). Culoarea albastră este
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
-se albă si strălucitoare, de parcă răsărise peste noapte din stâncă. Bătrânii micului sat de pescari o venerau, crezând că zeii le-o trimiseseră să-i apere de rele. Aceasta este povestea cântată de moș Vasea. Uneori, pescarii făceau cununi de nuferi pe care le depuneau la picioarele zeiței din marmură albă. Mai făceau asta și în amintirea Soniei, fata cu părul bălai. În seara aceea m-am culcat devreme, pentru că mă simțeam foarte obosită. Pe la miezul nopții, razele argintii ale lunii
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
TINE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 892 din 10 iunie 2013 Toate Articolele Autorului pădurea cu pianele profunde, izvoarele cu apa vie-n unde, cerul cu- albastre crinoline, toate mi se răsfrâng în dor de tine, cu nuferii de vise în ciorchine, ce-mi cresc petalele în dor de tine, în paradisul meu pierdut, te cat, iubito, ca -n trecut, printre legende ce lutesc ulcioare, prin apa limpede de la izvoare, prin cețurile-albastre și prin mit, prin crucile lui
ÎN DOR DE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346300_a_347629]
-
Și dacă în suflet totul e alb, cum poate ieși cartea, decât înmiresmată de doruri albe? Adică neprihănite. Aidoma lui. La Vera Crăciun, albul este izvoditor a toate. Din el se nasc: fulgul mic al iernii, „nopțile albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
stea în dureri de lumină o steluță să nască. Golgota de unde dispar crucile Citesc cărțile despre castelul pe care-l păzesc Au scris despre el prietenii și sufăr. Închid cartea noaptea și mă-ngrozesc Când îmi crește pe umăr un nufăr. Voi îmbrățișa o fantomă albă și clară, O umbră în forma visată de mine, Mulțumire că ține în preajmă o vară S-o pot recunoaște când vine. Accept anotimpul ca un dat de sus, Justificare comodă în ziua cu păcate
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346480_a_347809]
-
vrabia tresărind Primăvara pune iar flori în cireși - noi tot de zăpadă Printre mlădițe bătrâna salcie - înflorind și ea Lebăda albă - cântecu-i din urmă sfâșie cerul Noapte de vară - ogorul însămânțat nins e de lună Ochi de mlaștină - potirul unui nufăr tinde spre soare Noapte adâncă- lanul de grîu doarme macii veghează Berze la lucru - Camuflaj pentru broscuțe Umede trestii Plimbare în doi - în lumin- amurgului o libelulă Copaci dezgoliți - prin crengile-ncâlcite tremură stele Din nori stoarce vântul săgeți de
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > LA MARGINEA TIMPULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului La infinit se naște lumina din miezul cosmic, auriu, de nufăr Numai ciocănitoarea vestește rana copacului. Dar nu mai sufăr. Pădurea echilibrează frecvențele. Are note codificate de împărtășit, Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348286_a_349615]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȚI-ADUCI AMINTE? Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-aduci aminte, delicații nuferi Pe sufletu-ți în gemete pluteau, Îi cuprindeam în tainice săruturi, Și lacrimi de iubire îi strângeau? Ți-aduci aminte? Capu-ncet plecam, S-ascult duios a inimi-ți bătaie, În dulci surâsuri te adulmecam, Doru-ți cerneam în caldă ploaie? Cu
ŢI-ADUCI AMINTE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348295_a_349624]
-
dorul către casă Mi-apare o imagine frumoasă Dar multe triste mai apoi. Sunt triste oare într-adevăr ? Nu pot să le evoc precis În sufletul meu plin de vise Cu gândul la poiana cu narcise Sau poate la albul nufăr. 05 februarie 1965 Referință Bibliografică: Călătorie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CĂLĂTORIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348386_a_349715]
-
frântă cu aripa mea rănită * au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi - te iubesc Anida - vântul și-a întins năframele cenușii peste glasul tău * și eu nu mai aud cum mă chemi să-ți trezesc ploaia de nuferi pe care mi-o promiți de când a răsărit amurgul peste fruntea ta * - ești frumoasă Anida - și cuvintele nu mai rodesc în stânca ce m-ai născut doar chihlimbarul va dărui în alte dimineți magia lacrimii zăpezilor veșnice *** Eu, ram ascuns
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
pădurea formată de la arbuști până la arbori seculari de toate speciile, foioase, rășinoase, quercinee. Deasupra tuturor se înalță pinii cu coroanele lor ca niște ciuperci uriașe dar și diversele specii de palmieri, eucalipți, iar mai jos descoperi camelii, orhidee, trandafiri sau nuferi ce plutesc ca niște insulițe luminoase pe suprafața lacului. Undeva, pe niște stânci năpădite de ierburi și arbuști se află Fontana del Pastore (Fântâna Păstorului) Dar iată că deodată printre stâncărie se deschide o grotă cu două ramificații. Pătrunzi în
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
în stâncă. Puțin mai la vale în fața ochilor se desfășoară un lac în mijlocul căruia se află o insuliță cu niște ruine năpădite de vegetație. De jur împrejur lacul este străjuit de arbori iar în câteva locuri sunt prezente insulițe cu nuferi înfloriți Spre aval aleile șerpuiesc printre arborii de diverse specii și diferite vârste ca într-o pădure amenajată cu grijă. Între canalul cu apă, lac și parcul Palatului Regal se desfășoară o terasă cu trandafiri ce răspândesc în jur un
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
frumusețe, norodul a renunțat la muncă; a început să acuze dureri de spate și atunci, la margini de pădure, au descoperit izvorul curat cu apă dulce, cu muzică în susur cristalin; au văzut că lacul cel albastru e plin cu nuferi galbeni, că mătasea sună sub picior, când iubita, atât de fragedă, asemeni florii de cireș, plutea ca visul de ușor; au adormit cu aleanul în brațe și de-atunci s-au îmbolnăvit, îi durea dorul de un nou început... speriat
EMINESCU N-A EXISTAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345446_a_346775]