50,043 matches
-
de consiliul de administrație al instituției de învățământ superior. Președintele comisiei de concurs este rectorul instituției. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector. 136 (6 Unitățile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităților respective, potrivit Cartei universitare. (7 Prin Carta universitară, universitatea își poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanți ai mediului economic și personalități din mediul academic
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
impune folosirea pluralului, respectiv „funcțiilor”, în loc de „funcției”; de asemenea, pentru motivele deja prezentate, se impune înlocuirea verbului „stabilește” cu „aprobă”. (3 Consiliul de administrație validează rezultatele concursului de ocupare a funcțiilor de director, respectiv director adjunct și emite decizia de numire în funcția de director, respectiv de director adjunct. Se impune înlocuirea termenului „emite decizia” cu „adoptă hotărârea”, având în vedere faptul că, în speță, consiliul de administrație nu este abilitat să emită decizii. (4 Modelul-cadru al contractului de management este
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
tineretului și sportului. (Care este „departamentul” condus de secretarul de stat? Aceeași întrebare și cu referire la directorul general. (7 Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs. (8 Numirea personalului didactic admis la concurs, în funcțiile de îndrumare și de control din inspectoratele școlare, se face de către inspectorul școlar general, cu avizul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar în funcțiile de îndrumare și control din cadrul ministerului, prin ordin
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
al Guvernului sau în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste funcții. Pe toată durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste funcții cu activitatea didactică și de cercetare. (7 Prevederile alin. (6 se aplică și cadrelor didactice titulare pe un post didactic din învățământ, care îndeplinesc funcția de prefect, subprefect, președinte și vicepreședinte al consiliului județean
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
mire Brândușă În speranța unei explicații dacă nu liniștitoare, cel puțin lămuritoare. Astăzi nu mai poți avea Încredere În nimic, domnule, decretă Petru abia stăpânindu-și plânsul. Chiar În nimic, domnule profesor? Nici măcar În...? Dădu ochii peste cap ca să evite numirea instanței supreme. Nici măcar, zise Șendrean. În glasul său răzbătea toată amărăciunea de care nu fusese nici el scutit până atunci și pe care o dezvăluia cu franchețe patronului de la „Gostat”. Își spunea că, la urma urmei, nu avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a furat scînduré și Zahăr Zaharovici, care, pe lîngé scînduré, ciment și un pliant cu fotografii, a mai furat și o goarné pioniereascé pe care o ține ascunsé În șopron dupé o bucaté de placaj furat. Așa cé vestea despre numirea În funcție nu a cumnatului lui Vasilii Gavrilovici, a lui Vasilii Gavrilovici, personal, au adus liniștea acestor oameni. Nimeni și niciodaté nu se gîndi sé-i prindé pe cei care furé, iar inimile lor au suferit degeaba. Mișcarea această eră prevézuté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de grîu, vîntul leneș care-l mișcă și nasul lui Nicolai Arsenievici se umplu de miros de iarbé și pémînt cald, iar urechile de fîsÎitul vîntului și zgomotul pésérilor care care zburau prin crengi. Chiar din ziua a doua a numirii sale În calitatea de șef de gospodérie, Vasilli Ăduardovici Începu sé umble prin gospodérie Într-un halat albastru din buzunarul céruia se vedea o jumétate de patent. Totodaté, Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic, Isi cumpéré de la compartimentul „Sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
instituții, iar în noiembrie 2002 a fost trimis de conducerea M.A.E. să redeschidă și să conducă Consulatul general al României de la Alexandria Egipt, care fusese închis cu șapte ani în urmă. Aspecte semnificative din activitatea diplomatică 1. După numirea în funcția de Director adjunct și, apoi, de Director al Direcției de Protocol a M.A.E., a considerat, ca principal obiectiv, restructurarea și încadrarea acestei direcții cu diplomați tineri, dornici de afirmare. De menționat că, într-o perioadă relativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
care are atribuția de a asigura unitatea de concepție și de execuție în activitatea tuturor unităților de protocol ale organelor centrale și de a îndeplini acțiunile de protocol care îi sunt proprii"). La aceeași dată, este semnat și decretul de "numirea tovarășului Coriolan Atanasiu în funcția de șef al Protocolului de Stat de pe lângă Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, cu rangul de ambasador." (Buletinul Oficial al R.S.R., Partea I, Nr. 56, București, 7 mai 1968, Nr. 407) Este primul diplomat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de Director al Departamentului de Afaceri Europene (N.A.T.O., Comunitatea Europeană, O.S.C.E., U.E.O., Consiliul Europei), pentru ca, 1991, să conducă delegația română la Comitetul Înalților funcționari ai O.S.C.E. Ascensiunea sa remarcabilă în cadrul Ministerului Afacerilor Externe a continuat cu numirea în funcția de Director General pentru Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Africa (1994), și apoi în aceea de Director General pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Africa (1995). În februarie 1996, la doar 37 de ani, a fost numit în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Alte participări la târguri și expoziții internaționale la Manila au fost în domeniile navelor de mic și mediu tonaj, mașinilor agricole, produselor metalurgice și de sticlărie, echipamentelor de forare și exploatare de țiței, produse chimice și farmaceutice etc. A propus numirea unui Consul general onorific la Angeles și a unui Consul onorific în Cebu, ambele aprobate de M.A.E. A inițiat vizita la București a delegației Curții Supreme din Filipine, ,condusă de președintele acesteia, Hilario Davide. A inițiat colaborări interuniversitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de colaborare între radiodifuziunile, televiziunile și cinematografiile celor două țări, iar în domeniul relațiilor interumane un acord de desființare a vizelor de intrare și ieșire pentru cetățenii români și tunisieni. Această evoluție continuu ascendentă a relațiilor bilaterale a condus la numirea, în noiembrie 1969, a unui ambasador român rezident la Tunis. Rechemat în Centrală, în octombrie 1969, este numit director de relații cu țările din Africa și Orientul Mijlociu, calitate în care rămâne până la sfârșitul anului 1972. În acest interval, i se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
depășirea impasului intervenit în raporturile cu Consiliul Europei, Uniunea Europeană și N.A.T.O., ca urmare a incidentelor de la Târgu Mureș din martie 1990 și a venirii minerilor la București, în vederea admiterii țării în aceste organizații. Admiterea României în Consiliul Europei. Prin numirea în calitate de Consul general la Strasbourg, Nicolae Micu a avut ca misiune principală pregătirea condițiilor pentru primirea României în Consiliul Europei, ca premisă pentru aderarea ulterioară la Uniunea Europeană și N.A.T.O.. Ca reprezentant permanent pe lângă Consiliul Europei, după intrarea țării în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
după sosirea la Ciudad de Mexico, a prezentat președintelui mexican Luis Echeverria Alvarez scrisorile de acreditare. Era primul trimis al statului român în această calitate, legăturile diplomatice directe anterioare fiind marcate, în ceea ce privește România, de două date 1 octombrie 1935, prin numirea lui Dimitrie Drăghicescu, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar și 1 aprilie 1937, când, în locul acestuia a fost numit ca Însărcinat cu afaceri, Vintilă Petala, rechemat la București, la data de 15 octombrie 1940. În decembrie 1941, când guvernul antonescian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
În această calitate, a participat, alături de președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale și de șeful primului guvern post-revoluționar, la primele contacte internaționale ale noii puteri, cu ocazia vizitelor membrilor unor guverne: francez, iugoslav, ungar, bulgar, libian, sovietic. În ianuarie 1990, odată cu numirea noului ministru de externe, a fost confirmat de către primul guvern post-revoluționar, în calitate de adjunct al ministrului de externe. La împlinirea vârstei de 62 ani (iulie 1990), a solicitat președintelui țării, Ion Iliescu, eliberarea din funcție în vederea pensionării. Până la numirea sa ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1990, odată cu numirea noului ministru de externe, a fost confirmat de către primul guvern post-revoluționar, în calitate de adjunct al ministrului de externe. La împlinirea vârstei de 62 ani (iulie 1990), a solicitat președintelui țării, Ion Iliescu, eliberarea din funcție în vederea pensionării. Până la numirea sa ca ambasador în Republica Federală a Germaniei, a reprezentat România la: A XII-a Conferință internațională a tinerilor diplomați cu tema "Interesul național și responsabilitatea internațională" (30 iulie 9 august 1958, Clarens, Elveția); Sesiunea Adunării generale a Organizației Națiunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
externe, George Macovescu, au constituit ocazii de schimburi de opinii în probleme politice și în alte domenii ale relațiilor bilaterale și îndeosebi de cunoaștere a aprecierii conducerii chineze față de noua politică externă a României, după Declarația politică din aprilie 1964. Numirea la post, în luna martie 1965, a diplomatului român, amânarea plecării pentru a îl însoți pe reprezentantul Chinei, premierul Ciu En Lai, la funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au creat condiții pentru relații benefice cu conducătorul chinez, în decursul celor trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
unde, pe baza telegramelor venite de la toate ambasadele noastre, întocmea buletine informative zilnice și buletine tematice săptămânale. A fost propus pentru conducerea Direcției Europa Occidentală, propunere care nu s-a concretizat, de la Partid venind indicația să nu se mai facă numiri decât după reorganizarea ministerului. Când noua schemă de organizare și de încadrare a direcțiilor a fost aprobată, a fost singurul dintre directorii propuși care nu a primit avizul Securității. A continuat activitatea la Direcția de Analiză și Sinteză, iar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Paris etc. Limbi străine: franceza, engleza, rusa. Cariera diplomatică A fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe la 1 august 1959, pe post de Referent adjunct relații în Direcția Europa Occidentală, secția Franța-Benelux. Ca urmare a unor examene, concursuri, promovări și numiri, a parcurs pe linie profesională toate gradele diplomatice, de la Atașat până la Ambasador, iar pe linie administrativă până la funcția de director. În ianuarie 1960 a fost trimis în prima misiune diplomatică la Ambasada României la Paris, cu gradul de Atașat, lucrând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1994, numit ministru al apărării, prin detașare de la M.A.E. A fost primul ministru civil al apărării de după revoluție. Experiența diplomatică și cea dobândită în dezbaterile și negocierile din domeniile dezarmării și securității internaționale au justificat în mare măsura numirea. Continuarea reformei armatei impunea: deschiderea mai convingătoare a instituției militare în principal către armatele țărilor occidentale, cu prioritate cele ale N.A.T.O.; intensificarea demersurilor politico-diplomatice și militare în susținerea procesului de admitere a României în Alianța Nord-Atlantică; organizarea participării armatei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ministerele afacerilor externe din România și cele din țările de reședință. A inițiat propunerea adresată guvernelor României și Arabiei Saudite și a făcut demersuri, până la finalizare, în cele două capitale pentru înființarea unui Consulat onorific al României la Geddah și numirea unui consul onorific în acest oraș, capitală comercială și economică, important port la Marea Roșie, reședință de vară a suveranului saudit. A inițiat și realizat schimburi de vizite între conducerile Camerelor de Comerț și Industrie din cele trei țări, semnându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
din Golful Arab, prezenți cu capital în nordul Africii, pentru realizarea de investiții în România, unii dintre ei au fost primiți de către președintele țării și primul ministru. A continuat să mențină relații cu acei oameni de afaceri saudiți și după numirea sa ca ambasador în Arabia Saudită. A făcut vizite de lucru la conducerile ministerelor de externe ale Libiei, Marocului, Tunisiei și Algeriei, informând în țară despre rezultatele convorbirilor cu privire la problemele deosebite apărute în relațiile bilaterale, prezentând în același timp propuneri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
românească, de natură să ducă la o dezvoltare fără precedent a relațiilor româno-arabe pe multiple planuri. În perioada 1974-1979: A fost numit Însărcinat cu afaceri al României la Tripoli, cu gradul de Secretar I, apoi Consilier, devenind prim-colaborator la numirea ambasadorului. De la înființarea ambasadei române, la Tripoli, aprilie 1974, fiind primul diplomat care a inaugurat activitatea de relații româno-libiene, a identificat și a prezentat propuneri concrete celor două guverne, de la București și Tripoli, privind inițierea și demararea unor acțiuni concrete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fost angajat la Ministerul Afacerilor Externe pe post de Referent ajutor relații, instituție la care a lucrat, până la 7 decembrie 1994. Pe parcursul celor peste 34 de ani de activitate în cadrul ministerului, ca urmare a mai multor examene, concursuri, promovări și numiri, a parcurs pe linie profesională toate gradele diplomatice, de la Atașat până la Ambasador, iar pe linie administrativă până la funcția de director adjunct al Direcției IV Relații. În activitatea desfășurată, a răspuns, în principal și succesiv, de relațiile României cu Coreea, India
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ale Institutului de Relații Internaționale, a fost admis în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind încadrat la sectorul politico-diplomatic ce se ocupa de relațiile României cu statele din Orientul Apropiat și Asia, sector pe care avea să îl slujească până la sfârșitul carierei. Numirea sa la primul său post din străinătate se datorează, în bună măsură, academicianului Grigore C. Moisil, ambasador al României în Turcia, între 1946 și finele anului 1948. Cu prilejul unei vizite de lucru la M.A.E., ilustrul profesor a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]