1,690 matches
-
voi mai fi Decat o adunătură de condei Vopsită în călimara frunzelor de castan Sau o sculptură în gerurile troienite De primele zăpezi ale planetei Ooo, tu, chemare degeaba mă strigi Caravanele mele au ajuns de mult în pustiul Unde oazele au secat sub apăsarea buzelor Ultimilor însetați de libertate Și totuși ele mai vor alergare de urme În stepele copilăriei Cu tunete dezlănțuite de furtuna naivitații Să simtă iar carnea crudă Cum ascultă povești cu năzbatii Scrise de înțelepții templelor
EXTRAS DIN MEMORIA REMINIŞCENŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379732_a_381061]
-
la o dispariție iminentă și viitoare a rasei umane, la o dispariție a speciilor animale și vegetale din ecosistemul propriu, cel terestru. Ce va urma ? Răspunsul este cât se poate de simplu. Transformarea Terrei într-o uriașă Sahară cosmică ... Fără oaze verzi, firește ! Referință Bibliografică: A DOUA PLANETĂ - ( IUBIȚI PLANETA PĂMÂNT ! ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
( IUBIŢI PLANETA PĂMÂNT ! ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379769_a_381098]
-
autorilor din această minunată carte. Autoarea pune accent pe Pătimirea Domnului, pe durerea Maicii Sfinte. În ansamblu, Antologia „Pe o cruce de lumină” este nu numai o lectură plăcută, dar și un ghid de terapie spirituală în care găsești o oază de lumină unde poți să-ți odihnești trupul, ochii și sufletul. ----------------------------------- CEZARINA ADAMESCU 29 Gustar 2016 Solemnitatea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - ÎNTRE SUFLET ȘI CUVÂNT - O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
triști în senin m-aș preface, să îmbrac al tau suflet în lumina și pace. Pentru ochii tăi triști aș plantă în grădini -doar de suflet știute, iriși, roșe și crini- mângâieri de lumini și de tandre cântări într-o oază cu flori și o mie de sori... Să privim răsărituri! Ți-aș pictă fericiri, ți-aș așterne visări peste pleoape. Fugar, al meu înger rebel ți-ar uită drept răvaș un sărut pătimaș și-o bucată de cer- pentru ochii
PENTRU OCHII TĂI TRIȘTI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374727_a_376056]
-
stelele în noapte, Pe bolta de catifea, Și pulsează trupul Lunii, După a norilor perdea... Pulsează fremătând pădurea, În trunchii copacilor, Și foșnind pulsează "viața", Prin părul frunzelor... Pulsează-n marea înspumată, Comorile din adâncuri, Și în deșert pulsează o oază, Biruitoare peste timpuri... Pulsează, unduind câmpia, Sub greutatea ierbilor, Pulsează roua dimineții, Sub căldura razelor... Pulsează inimile-n trupuri, Suferință, fericire, Lacrimi, zâmbete și dor, Pulsuri de iubire! STEJARUL A răsărit în primăvară, Două frunze fremătânde, Agățate de-o tulpină
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
-a fi eroare -/ Când fericirea se destramă-n clipă.//” (Minunea clipei). În poezia Horoscop, vorbește despre miracolul vieții. Portret - este o dedicație făcută poetei Ligya Diaconescu în viziunea căreia este „Ca o sfântă, care se roagă pentru lumea întreagă”... iar Oaza de tristeți, este închinată Doinei și lui Ion Aldea-Teodorovici. Remarcabile sunt și poeziile de critică socială sau a scăderilor omenești: Algoritmul succesului, Zâmbetul fals, În timp, Întrebări (celor ce muncesc în străinătate). Întâlnim și poezii care au împrumutat câte ceva din
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil Ciucă, acesta e un „veac aberant” unde „Încerci temător să trăiești / Și-aduni amintiri de prin oaze / Clădindu-ți castele cerești” (Mă mir). Dacă ai răbdarea și bunăvoința să citești până la capăt, dincolo de revolta și mânia sfântă care-l cuprind pe poet de câte ori vorbește despre cei care fac rău țării și neamului său, descoperi un om romantic
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
de care avem nevoie într-o lume îmbâcsită de vulg, de prostie, de sete de putere, de corupție și de minciună. Ele sunt șervețelul parfumat care-ți umezește fruntea când alergi pe nisip pe o arșiță insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-și întindă mădularele și să-și răcorească obrajii. Depinde doar de noi să sorbim din apa fântânii răsărită-n pustiu după ce am îngenuncheat de foame, sete și oboseală. Zor de primenire continuă. Acestea
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
Timp, din mine, Poezia sfâșia Te-am găsit când împăcat, așteptai apocalipsa Toate cele Nouă ceruri vor spre tine-a mă 'nălța Dar mai am puterea, oare, Nemuririi să-i simt lipsa? Vreau să mă ascund cu tine într-o oază de Tristețe Și să populăm planeta cu mici Zei, sorbind Prozac Mai degrabă decât lapte...noi, orbiți de frumusețe Ne iubim paleozoic, două pietre care-și tac... Ne trezim din câte-o transă, cu-n sărut carbonifer, Ce ne inversează
NICIO TEAMĂ NU MAI AM de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375784_a_377113]
-
eterate, compunându-se din nostalgia unei lumi abia tangibile, dincolo de grosierul materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor,fiecare gând fiind ” despărțit de umbre transmisibile,/ împărțit de lumini lacome,/ ... Iată câteva expresii reverberante: ”o oază mă căuta-n privire”; ”ploua frumos / cu gânduri, cu vocale / rostogolite-n frunzele de cos/; ”brăzdată de cute albastre”/ ; ”de-atâtea iluzii îmbujorate”/; ”vocea ta/ ca o fântână/ cu ochii rotunzi,/ limpezi,/ cu ochii albaștri...”; ”sentimentele vorbesc în șoaptă,/ uneori
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
lirică. Oare când în luptă dreaptă provocăm descătușați, deodată, toate forțele naturii, se cheamă că suntem învingători? Se cheamă oare că am învins? Poate n-am știut să cred, dar credință vie este gândul meu care alunecă spre pustietate și oază luminoasă, în joc continuu cu viața.” Cântecul lebedei ). Scriere de introspecție, alunecând, deseori, în abisul întrebărilor existențiale, duce la o ardere a sufletului care se mistuie între fericire și disperare. Dar timpul s-a scurs la fel, fără înoarcere... mereu
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ULTIMA VOCE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Trec viețile noastre, A mea și a ta, Origini prin aștri Avem, nu uita. Poesifer naște În oază trecută, Ea vine din moaște, Cu rugi absolute. Biblic, rîvnim Iubire supusă, Venim să iubim O viață apusă. Din germeni florali Ne cresc rădăcini Și viețile noi Înfloresc între spini. Pătrunde viața În tine și-n mine Păstrăm o povață
ULTIMA VOCE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374235_a_375564]
-
Acasă > Poeme > Meditație > NE PLIMBĂM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ne plimbăm de mână ,prin pustiu, căutând apă din oază ,ce n-o știu ?... Nisipuri mișcătoare,se-ntorc în val ,spre cer, spre marea îndepărtată ,pierdută în mister! Căutăm dreptatea,ascunsă în nicăieri, de la începutul lumii și până în zi de ieri! batem la porți înalte ,uitate printre dune, un soare
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
indiană, este și un fel de reședință a sufletelor răposaților, iar, din acest punct de vedere, nunta celor doi poate fi interpretată ca o aluzie la viața transcedentă într-o împărăție a morților. Insula mai este: „loc al însingurării și oază în mijlocul apelor, evocare a paradisului și spațiu fără ieșire, insula reunește simbolurile vieții ce se naște și totodată sensurile morții, căci la Eliade, «apa reprezintă în foarte multe tradiții haosul primordial de dinainte de creație», pe când «insula simbolizează manifestarea, Creației»“14
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un țăran de la Dunăre, aproape barbar, în sfîrșit, un moldovean și cu asta am spus totul!" Și continuă: "Doamnă, țara mea este frumoasă, bogată, pitorească, atît prin culoarea sa primitivă cît și prin lipsa unei civilizații necesare. Este o mică oază, cu atît mai necunoscută cu cît este pierdută între cele trei deșerturi: Imperiul austriac, despotismul musulman și absolutismul moscovit. Națiunea mea numără aproape 10 milioane de locuitori care încă se află, în întregime, în barbaria moravurilor patriarhale". Tema necunoașterii Moldovei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în acea oază de libertate metalogică, care era Dumnezeu însuși, Dumnezeul lui Abraham, din Ierusalim, prin opoziție cu acel Dumnezeu din Atena, care nu era unul [...] Se înțelege, fără îndoială, că eram cel mai tulburător adversar al său. Iar violența discuțiilor noastre, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
identificator al fiecăruia dintre noi. Căminul este un spațiu concentrat, un loc al forjării ființei. Așa cum afirmă cu multă inspirație N. Steinhardt, căminul e deopotrivă rădăcină, sevă și mediu ambiant, loc de odihnă, reflecție, reculegere și Împrospătare a energiei; e oază binefăcătoare și binevoitoare, receptacol de pioșenie, duioșie și Încredere În sine; e tărâmul dragostei conjugale și părintești. CITAT RETRAS!!! Din punctul de vedere al puterii evocatoare, căminul conduce direct la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit și de scris, o viață cvasimonahală, o operă de teoretician al artei adunată În peste 30 de volume. Un imens succes de public și venerația lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu partenerii s...i, o adreseaz... În vederea reconstrucției, reformei agrare și democratiz...rîi instituțiilor a avut (...) o rezonant... deosebit... În aceste ț...ri devastate și total dezorientate”. Chiar dac... presiunea comuniștilor și a Uniunii Sovietice crește, r...min Inc... suficiente oaze de libertate pentru a crede În experiența ce se deruleaz... atunci. Democratizarea instrucției publice și a culturii, concretizat... prin Înmulțirea școlilor, bibliotecilor, centrelor culturale și prin reorganizarea Universit...ților populare (aproximativ cincizeci În Polonia), este un element de satisfacție și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe o ilară iluzie), nimerește într-un castel-ospiciu
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
unei sărmane profesoare de franceză când o anunță că deocamdată nu îi poate plăti lecțiile. Personajul rătăcește printr-un labirint („Sunt propriul meu Minotaur”), unde se va lovi de o sârmă electrică și va muri, probabil, scufundat în pământ. Ultima oază este numai un purgatoriu. Motivele fundamentale ale literaturii științifico-fantastice fiind identice cu ale textelor mitic-arhetipale, prozatorul scrie despre ieșirea din spațiul perceptibil și din timpul istoric, despre corespondența cu spațiul-timp al prototipurilor, despre pluralitatea universurilor, despre conștiința de sine a
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Un pește invizibil și 20 de povestiri fantastice, București, 1970; Povești de buzunar, București, 1971; Capcanele timpului, București, 1972; Dinții lui Cronos, București, 1975; Grifonul lui Ulise, București, 1976; Babel, București, 1978; Timp cu călăreț și corb, București, 1979; Imposibila oază, București, 1984; Xele, motanul din stele. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete, București, 1984; Șase brățări pentru gleznă, București, 1987. Antologii: Les Meilleurs histoires de science-fiction roumaine, Bruxelles, 1975. Traduceri: Vladimir Maiakovski, Poemul lui Octombrie, București
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
și corb”, RL, 1979, 23; Vasile Andru, Sensuri ale retrăirii duratei, VR, 1979, 10; Adrian Rogoz, Un senior al fantasticului, RL, 1981, 21; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 259-267; Dumitru Toma, „Xele, motanul din stele”, O, 1984, 15; Ion Bogdan Lefter, „Imposibila oază”, RL, 1984, 33; Florin Mugur, „Imposibila oază”, FLC, 1984, 36; Florența Albu, „Imposibila oază”, VR, 1985, 12; Dicț. scriit. rom., I, 626-629; Cosma, Romanul, II, 227-229; Opriță, Anticipația, 203-213, 487-490, passim; Dicț. analitic, IV, 451-455. R.S.
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Sensuri ale retrăirii duratei, VR, 1979, 10; Adrian Rogoz, Un senior al fantasticului, RL, 1981, 21; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 259-267; Dumitru Toma, „Xele, motanul din stele”, O, 1984, 15; Ion Bogdan Lefter, „Imposibila oază”, RL, 1984, 33; Florin Mugur, „Imposibila oază”, FLC, 1984, 36; Florența Albu, „Imposibila oază”, VR, 1985, 12; Dicț. scriit. rom., I, 626-629; Cosma, Romanul, II, 227-229; Opriță, Anticipația, 203-213, 487-490, passim; Dicț. analitic, IV, 451-455. R.S.
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Adrian Rogoz, Un senior al fantasticului, RL, 1981, 21; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 259-267; Dumitru Toma, „Xele, motanul din stele”, O, 1984, 15; Ion Bogdan Lefter, „Imposibila oază”, RL, 1984, 33; Florin Mugur, „Imposibila oază”, FLC, 1984, 36; Florența Albu, „Imposibila oază”, VR, 1985, 12; Dicț. scriit. rom., I, 626-629; Cosma, Romanul, II, 227-229; Opriță, Anticipația, 203-213, 487-490, passim; Dicț. analitic, IV, 451-455. R.S.
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]