949 matches
-
o succesiune de sunete articulate este sau nu integrabilă limbii sale. Dar, dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele de limbă, cu modul în care este folosită limba în vorbire, numai specialistul în știința limbii, lingvistul, obiectivează în mod programatic aceste fapte, le observă metodic, le analizează, le clasifică și, în cazul limbii literare, le orientează și le modifică în perspec-tiva unor scopuri determinate. În calitatea sa de cercetător al limbii, atunci cînd este vorbitor al ei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice condiționare temporală, spațială, socială sau de altă natură, în virtutea științei, conștiinței și competenței sale lingvistice. Partea a doua : DETERMINĂRILE ȘI RELAȚIILE LIMBII Știința lingvistică Fiecare vorbitor posedă o cunoaștere a limbii, a sistemu-lui și a normei ei, care se obiectivează în faptul de a ști anumite elemente ale limbii și de a ști cum se folosește limba pentru a realiza activitatea lingvistică ce se concretizează în actele de vorbire. Cunoașterea, știința despre ceva, reprezintă rezultatul unei învățări sau al unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și realități cu manifestare simultană și corelată, istoria și funcționarea limbii fiind un permanent act de construcție a indivizilor și de reconstrucție a societății și a realității. Valoarea reprezintă, în principiu, concretizarea unor scopuri, dorințe și intenții prin care se obiectivează activita-tea creatoare a omului și, de aceea, se apreciază că natura nu are valori, căci "numai în obiectualizarea reală a existenței pentru noi pot să apară în mod real valori"305. Privită ad litteram, această perspectivă ar scoate din discuție
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate. În acest mod, prin limbă, eul, psihicul și rațiunea (entități subiective) se manifestă în afara sinelui individual, iar individul se obiectivează prin deschiderea către alții (față de care se relevă și pe care îi receptează), adică ființează prin conștiința existenței sale ca entitate distinctă și, în același timp, integrată. Ca atare, limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spiritul vorbitorului între granițe de netrecut. De aceea, deși se exercită în mod esențial prin limba maternă, facultatea limbajului nu exclude capacitatea de a învăța și de a folosi și alte limbi pe lîngă aceasta, încît conștiința umană o poate obiectiva și analiza ca o limbă între altele sau poate face transferuri din alte limbi în limba sa ori din limba sa în alte limbi. Din acest motiv, Paul R i c o e u r poate afirma cu îndreptățire că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propune să falsifice realitatea (lucru, de altfel, imposibil), ci să-i găsească temeiurile și să o interpreteze. Filozofia adevărată este o reflecție rațională asupra realității (considerată în totalitate sau numai în anumite aspecte ale ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
50% dintre pacienții diabetici evaluați cardiologic în servicii specializate prezintă semne de boală cardiovasculară constituită. Atât în DZ tip 2 clinic manifest, cât și în stadiul prediabetic, reprezentat de alterarea toleranței la glucoză și/sau glicemie bazală modificată, s-a obiectivat un risc crescut pentru boala cardiovasculară. Aproximativ 70% din mortalitatea generală a populației diabetice se datorează afectării cardiovasculare. În plus, deși se constată o scădere incidenței bolilor cardiovasculare în populația generală în țările neindustrializate, rata de scădere este mult mai
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
diastolică rapidă. Subiecții care prezentau deja complicații microvasculare au asociat și o scădere a diametrului telediastolic și a volumului bătaie față de lotul de control. Anomalii ale funcției sistolice au fost detectate la tineri cu T1DM asimptomatici la care s-a obiectivat o creștere a diametrelor telesitolic și telediastolic ale VS precum și scăderea contractilității miocardului septal, comparativ cu subiecții nediabetici. Răspunsul VS la efort este un mijloc prin care se poate decela o disfuncție cardiacă latentă, manifestată prin scăderea volumului bătaie la
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Astfel, cooperarea organizată este un proces prin care actorii atribuie un sens spațiului interacțiunilor sociale, valorizând anumite resurse/relații În dauna altora; este un proces de capitalizare culturală a anumitor practici și strategii de acțiune. Cooperarea dezvăluie o Întemeiere relațională obiectivă similară unui proces de capitalizare socială: relațiile sociale produc Încredere și reciprocitate ce fac posibilă stabilirea de Înțelesuri și așteptări comune. Piața, În concepția neoclasică, presupune relaționări temporare ghidate de interes și utilitate și ordonate doar de mecanismul prețurilor. Interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de apariție a HTA crește odată cu înaintarea in vârsta. Pacienții cu ADPKD pot dezvolta HTA secundară foarte frecvent la vârste tinere (1) și chiar în copilărie. Monitorizarea ambulatorie a presiunii arteriale pe 24 ore a copiilor asimptomatici cu ADPKD a obiectivat HTA la 25-30% dintre aceștia (2). HTA secundară ADPKD se agravează odată cu înaintarea în vârstă. Mulți dintre pacienții cu ADPKD declanșează însă HTA la vârste mai înaintate. Există diferențe nu numai în ceea ce privește vârsta de debut, ci și în ceea ce privește dimensiunile rinichilor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și la noi ... să facă ceva să aducă mai mulți oameni și la ei, or fi puțini. [CASE#29 SUBIECTI:Resp publici.Variable:TEXTE Paragraphs:140 Sentence:1] S.R.: Vin în vizită de monitorizare, relația a fost cât se poate de obiectiva cu ei, verifică documentele financiar-contabile și documentele pentru justificarea derulării tehnice a proiectului, de cele mai multe ori vor să le vadă și în original, vor să le vadă în original, de fapt de aceea vin la fața locului, mai ales documentele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Cealaltă ambiție fundamentală a jurnalului - pretenția de a surprinde clipa -, de a nemuri un prezent strict delimitat este și ea contrazisă de complicațiile practice ale relației scriere - lectură. Jurnalul se vede mereu proiectat spre un viitor incert, singurul capabil să obiectiveze ceea ce, În complicatele decupaje din prezent, se relevă a fi, de fapt, atemporal. Deschiderea jurnalului către viitor este, fără Îndoială, perfect exemplificată de situația autoportretului. Dacă jurnalul rămâne fatalmente un gen ce refuză Închiderea imediată, cu atât mai mult autoportretul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se lovește de două baraje succesive: de preluarea unor clișee, În primă instanță și de imprecizia terminologică și psihologică a autoportretului-ca-entitate-literară); pe de altă parte, scriitorul este supus presiunii scrisului ca atare, precum și instinctivei tendințe a acestuia de a se obiectiva. Autoportretul scriitorului de jurnale intime va fi, așadar, marcat Întotdeauna de Îndoita realitate a unui prea-plin și a unui prea-gol. Obstacolele psihologice Nu trebuie dedus din cele spuse că autoportretul pare din ce În ce mai imposibil, cu cât știm mai multe lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează, de asemenea, singularitatea autoportretului literar prin comparație cu oricare altă formă decurgând din strategiile biograficului. Chiar dacă „genul proxim” (așa cum spuneam mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În interiorul textului confesiv răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei frustrări: experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze și trebuie să-și asume experiența confesiunii. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii narcisice 76 care dă soluția activității creatoare. Arta, manifestare triumfătoare a eului, a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și valoarea cunoștințelor noastre despre lucruri. Ceea ce numim experiență, ceea ce ni se impune simțurilor noastre: culoare, sunet, parfum, gust, cald, rece etc. sunt stări, sunt forme de gândire ale subiectului, a căror funcție este de a „ordona”, deci de a „obiectiva” stările sensibile (senzațiile). În final, „ordinea naturală” este oglinda, reflectarea „ordinii gândirii”. Prin urmare atât conținutul (materia) cunoștinței (experiența) cât și forma (ordinea) ei exprimă natura și puterea spiritului nostru. Noi nu cunoaștem realitatea în sine „lucrul în sine”, cum
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Gândirea și limbajul se constituie simultan. C. Păunescu arată că în perspectivă sistemică .. În mod convențional orice sistem substanțial cum este individul uman, poate fi reprezentat ca o totalitate de fenomene consecutive, funcționale, corelative. În concluzie, dezvoltarea „marelui sistem” se obiectivează și se finalizează perfecționându-se permanent. Prevenirea și terapia depresiei Depresia este starea morbidă caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate psihică și motorie, însoțită de o dispoziție astenică, de deprimare, fatigabilitate sporită și de anxietate. În formă gravă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de fapt): biofizice (înroșire, tahicardie, creșterea temperaturii, transpirație etc.); biochimice (modificări umorale, creșterea adrenalinei din sînge, eliberarea de hormoni etc.); psihologice (nervozitate, teama de a nu fi descoperit, emoție, tremurul vocii) etc. O parte dintre aceste semne sînt posibil de obiectivat direct prin simțuri, altele presupun procedee și instrumente speciale medicale sau/și tehnologice (cum ar fi, de exemplu, "detectorul de minciuni"). O analiză mai subtilă o presupune analiza semnelor relaționale (respectiv a semnificațiilor lor), printre care se numără semnele: (epistemo
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
raportare la funcția sa eminamente socială, aceea de integrare-identitate, să identific modul în care ideologia proiectează acel tip de realitate în care ea se poate manifesta. Epistemologic, putem admite, desigur, existența a două tipuri de realitate: cea fizică adeseori considerată "obiectivă", adică independentă de prezența umană și cea socială consacrată primordial drept spațiu al intersubiectivității individuale și de grup. În mod evident, este ultimul tip de realitate cel care mă interesează, întrucât la nivelul configurării acestuia prezența ideologiei poate fi evidențiată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mega-, hiper-, superetc.), interjecții propriu-zise și onomatopee etc.; (d) la nivel sintactic: * predilecția, în stilul științific și în cel juridico-administrativ, pentru construcții enunțiative neexclamative, structuri clare, concise, fără elipse, preponderența raportului de coordonare (alături de cel de subordonare în funcție de context), topică obiectivă etc. vs. valorificarea, în stilul beletristic și în cel publicistic, a construcțiilor interogative și enunțiative exclamative, a topicii subiective în alternanță cu cea obiectivă, a unor structuri cu raporturi de subordonare (uneori, fraze ample), cu raport mixt, explicativ, de incidență
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
definește riscul ca o ecuație: RISC = AMENINȚARE - CAPABILITATE (Snow, 2007, p. 168). Intensitatea unei amenințări depinde de aspectele reale sau percepute asupra securității (vezi figura 2.2.). Așadar, termenul de risc este dependent de cele două dimensiuni ale securității, cea obiectivă și cea subiectivă. De aici, interpretările diferite ale europenilor și americanilor asupra terorismului internațional ca risc de securitate. La nivelul politicii de securitate este treaba decidenților politici să aleagă acele amenințări care vor fi combătute și anulate sau să propună
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sau de „farfurie” (lărgit în sens orizontal), cu secreție abundentă prin care bariul trece sub formă de „fulgi de zăpadă”, depunându-se la fund. (fig.8). Conținutul stomacului nu se mai evacuează sau evacuarea se face extrem de greu. 2. Endoscopia - obiectivează calibrul mărit al lumenului stomacului, lichidul de secreție, stază și alimentele restante; permite și tratarea stenozei prin dilatare pneumatică (fig. 9). 3. Sondajul gastric, efectuat dimineața pe nemâncate, pune în evidență staza, cu recoltarea unei cantități de suc gastric ce
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
prezintă următoarele simptome: - Semne de obstrucție intestinală joasă: grețuri, vărsături, constipație, distensie abdominală. - Tabloul clinic în absența obstrucției este mai nespecific, neputând fi corelat cu intestinul gros. Pacientul prezintă anemie (severă), scădere ponderală, rar scaune moi, uneori melenă. Examenul fizic obiectivează anemia și identifică în fosa iliacă dreaptă o formațiune, de dimensiuni considerabile. Tumorile localizate la nivelul colonului stâng prezintă următoarea simptomatologie:Prezentare clinică cu obstrucție. Circa o treime din cazuri prezintă un tablou sugestiv pentru urgență chirurgicală indicând un abces
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
viziunea mea despre cibernetică. Am fost la SNECMA timp de opt ani și am creat acolo un departament de cibernetică. Acolo i-am întîlnit pe inginerii germani care mi-au atras atenția că, de fapt, conceptul de cibernetică a fost obiectivat de un inginer german care se nu-mea Otto Schmitt. Am făcut cercetări și am constatat că era adevărat. B.C. Cibernetica înseamnă pentru dumneavoastră efect retroactiv? J.S. E anti-hazardul. E tot ceea ce face ca lucrurile să se desfășoare în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]