1,776 matches
-
cale-afară de mofluz, așteptând să mi se dea drumul la ușă. După cel puțin o oră în care am bătut în ușă fără niciun rezultat, m-am dus la fereastră, am dat într-o parte draperia grea, am deschis larg oblonul și am văzut că piața se umplea de lume. Erau cel puțin patruzeci de soldați, înarmați regulamentar, care îi împingeau pe oameni cu sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luptători înarmați. Băgat înăuntru, am fost lăsat singur. Două jilțuri, o masă și rafturi pline de hârțoage erau singurele lucruri ce apăreau în lumina venită prin fereastră. M-am apropiat de o debara, camuflată de o perdea. De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi. Perdeaua era atât de fină, încât lăsa să se vadă prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți stătea alături de o persoană îngenuncheată în fața unei icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
casei, după care am făcut focul într-o groapă săpată în podeaua de pământ. Nu erau nici mobilă, nici așternuturi, dar podeaua era uscată, și acoperișul nu avea găuri; ceea ce ni s-a părut extraordinar. Fereastra era închisă cu un oblon care se manevra dinăuntru. Ne-am dezbrăcat și ne-am pus la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne uscată de capră. Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii mei au adormit imediat, și, când tocmai era să ațipesc și eu, mi-am dat seama că lăsasem fereastra deschisă. În timp ce trăgeam la loc oblonul, m-am uitat afară. La zece pași de mine, sub ploaie, se afla o figură palidă, sprijinită într-un toiag lung. Glasul i se distingea cu greu în rumoarea făcută de ploaie, și n-am înțeles dacă era bărbat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi petrecut. Dimineața nu am fost treziți de razele roșii ale zorilor, ci de urlete care ne-au făcut să sărim în picioare. Gundo a înșfăcat pumnalele, unul în fiecare mână. M-am repezit la fereastră și, trăgând oleacă oblonul, m-am uitat afară. Am văzut doi bărbați călare, sulițași, și alți doi pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Toscana și acum se străduia să o transforme într-o locuință de vis. Darcey cunoștea orașul San Pietro, pe care îl vizitase în călătoriile ei cu Nieve, și își aducea aminte de străzile înguste și sinuoase, de casele înalte cu obloane verzi, cocoțate pe un deal deasupra unor câmpii întinse. De ce fac asta? se întreba, privind cum familia respectivă, stabilită temporar într-o dubiță în fața clădirii în ruină, se confrunta cu faptul că era deja a treia zi și zidarii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar, minimalizând cu dibăcie starea jalnică a locului. Dar e o proprietate superbă. Și de la etaj are vedere spre lac. Ei bine, își spuse Darcey, are potențial. Dar nu era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
grădina lui Toth, care o punea repede În celofan și o scotea dimineața pe tejghea. la ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungu- rești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chili- piruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din colțul verandei casei principale. Ghici Înăuntru chipul lui Kahei. — Dumneavoastră erați, stăpâne. Bând sake cu mesagerul, care ținea la băutură, Kahei Întrecuse măsura. Acum, aproape trezit din beție, Întrebă cu glas obosit: — Se-apropie zorile? Dispăru de la fereastră, deschise obloanele de ploaie ale verandei și privi luna care era În descreștere. — Cocoșul Încă n-a cântat, așa că mai e puțin până-n zori. — Negustorule de ace - ba nu, te vom numi Maimuța - de ce mături grădina În toiul nopții? — N-aveam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
găsească o colibă cu acoperiș de stuf și uluci rupte, dar acum se pomeniră mergând către un zid obișnuit din pământ, care Închidea o incintă spațioasă. Apropiindu-se, văzură trei, patru felinare arzând Înăuntru. În locul unei porți adevărate, doar un oblon de bambus se legăna alene În vânt. „Ce mare e,“ Își spuse Hideyoshi pe când intra, tăcut. Înăuntru se afla un desiș de brazi. O potecă strâmtă ducea de la intrare, printre brazi și, cu excepția acelor căzute care acopereau pământul, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dincolo de ușă, de parcă cineva ar fi atins vechiul gard de bambus. Oyu ascultă cu atenție. Auzi afară șușoteli. — Văd lumină. Stai o clipă. Trebuie să se fi trezit cineva. Glasurile se apropiau, treptat, de casă. Apoi, cineva bătu Încetișor În oblonul de ploaie. — Cine e? Întrebă Oyu. — Dumneavoastră sunteți, Doamnă Oyu? Sunt Kumataro din Kurihara. Tocmai am venit de la Itami. — E Kumataro! Îi strigă ea emoționată lui Hanbei. Deschise ușa bucătăriei și văzu trei oameni stând În lumina stelelor. Kumataro Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. — Am Înțeles, stăpâne. Omul se Împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se Încolăceau prin intrarea scării. Nobumori Împinse Înăuntru obloanele altei ferestre și cătă În jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, În mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau Încontinuu, Învăluite În aureolele ceții nocturne. Dacă În lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot din direcția coridorului de miazănoapte. Părea al unui oblon de fereastră care se deschidea repede. Crezând că era Nobunaga, se opriră, privind spre dormitorul Întunecat. Singura persoană din cameră, Însă, era o femeie Îmbrăcată Într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
opriră, privind spre dormitorul Întunecat. Singura persoană din cameră, Însă, era o femeie Îmbrăcată Într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia Înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până În locul unde se opriseră pajii. — Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zgâlțâia. Femeile alergau În dezordine, dintr-o cameră În alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja Într-un colț al verandei și trăgea cu arcul În dușmani. În jurul lui se Înfigeau săgețile care urmăreau să Îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul Înfricoșător de a lupta, nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
străpunse cu lancea dintr-o parte În alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi Își Încordă micul arc În umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata Îl lovi pe Nobunaga În cot. Clătinându-se Înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla În vecinătatea Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gogoașa unui vierme de mătase, Îmbrăcată Într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei În timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea Încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, Încă Îi mai era Înfășurat În glugă. Nene veni din spatele soțului Îi și-i vorbi Încet: — Mama ta ți-a ieșit În Întâmpinare. Hideyoshi se duse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
măreț edificiu, pe care-l examinăm de departe, făcându-ne din afara o idee totală despre posițiunea lui, despre întindere, înălțime, direcțiune, stilul arhitectonic, ba până și despre câte ceva din interior, intru cât se poate zări pe ici pe colea printre obloanele ferestrelor. Apropiindu-ne însă de grandioasă clădire, noi constatăm din capul locului, că ea nu formează un singur corp, precum o credeam de la distanță, ci se compune din două dependințe: Linguistica pură și Linguistica aplicată [1]. Ambii termeni nu șanț
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Să-l omor! dar cum, de vreme ce nu-l pot atinge?". Confecționarea de zăbrele la ferestrele casei nu pare o soluție de apărare eficientă (21 august): Am adus un lăcătuș de la Rouen și i-am comandat să facă la camera mea obloane de fier". Brusc, jurnalul, care, în pofida intermitențelor și a sincopelor descriptive, continuase într-un ritm destul de susținut pe parcursul câtorva luni, se curmă. Explicațiile suplimentare lipsesc, dar tensiunea narativă este susținută, spuneam, tocmai grație omisiunilor descriptive. Ultima însemnare este înregistrată, trei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor ș...ț acompaniază concertul prin fără fir”, „scrâșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții”, „sângele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e o legătură de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
văzut, tema închiderii (“în mucegaiul birourilor”) și a pierderii gustului pentru aventură într-un „veac al mediocrității”, continuarea se sprijină tocmai pe o astfel de tematică a deschiderii, a căutării, a multiplicării punctelor de contact cu universul caleidoscopic: „Precupeții ridică obloanele somnului”, „se desfășoară ca o cale ferată privirile glasurile”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „ochii se desfac ca șantiere cu lacuri”, „se deschid parcurile ca oglinzi de răcoare”, „oceanele țările se ating în sălile de concerte”, „se deplasează pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel încât traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri în fața unor spectacole mereu reînnoite. Și iată: „agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vânzătorii de fructe își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grânele bumbacurile ca amulete” - sunt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara nopților ele nu sunt mai puțin prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de anchetă oglindește perfect dorința cadrelor de a semăna groaza. Transportul de la celulă la locul anchetei afectează psihicul învinuitului și-i slăbește puterea. Camerele de anchetă sunt amplasate de cele mai multe ori în subteran. Eventualele ferestre sunt dotate cu gratii și obloane pentru a împiedica strigătele să iasă, dar și pentru a induce teroarea închisorii. Fiecare anchetator conduce interogatoriile după pricepere și pregătire, dar metoda cea mai folosită în vederea obținerii declarațiilor dorite este tortura fizică și psihică. Bătăi, șocuri electrice, traume fizice
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]