9,947 matches
-
toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la mama lui Mituș că Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de-a binelea, Fănel Trifu își mai privi încă o dată ceasul de mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
național. De ce râzi, ginere?! se miră țăranul. Ce e de râs?!... Nimic. Mă gândeam, așa... Ia lasă, ginere, nu te mai gândi!... Socrul și ginerele se mai ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În cele din urmă, văzând că mătușa sa dădea semne de oboseală, iar copilul se arăta dornic s-o țină așa mult și bine, Mariana strigă la el să se potolească și, ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului, Ștefănel se repezi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără mari geruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează liniștea totală sau aproape... Dora a înghițit pilula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
căpătâiul suferinței. Nu îndrăznește să-și ridice pleoapele care s-au lăsat peste lumina ochilor. Îi este teamă de momentul reîntâlnirii cu Dora, de care simte că începe să îl despartă un secret, secretul vinovăției. Teama de necunoscut, așteptarea angoasantă, oboseala, reproșul ce și-l face pentru momentele petrecute în brațele altei femei pe când Dora era la bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă Victor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Teama de necunoscut, așteptarea angoasantă, oboseala, reproșul ce și-l face pentru momentele petrecute în brațele altei femei pe când Dora era la bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă Victor pentru a nu se știe câta oară. În cameră este cald, iar el nu are curajul să se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie concentrată, două-trei cești pe zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat nici măcar de vise. Este trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care mă legau aproape trei ani de studiu, se va deschide un orfelinat. Eram atât de dezorientată... Nu știam ce pot să aștept de la orânduirea cea nouă, nu știam ce voi deveni eu și copilul meu. Seara cădeam moartă de oboseală, căci burghezia roșie a cărei sclavă devenisem învățase să comande și dacă doctrina lor spunea că exploatarea omului de către om nu este admisă, nu același lucru spunea și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La prânz nu mai eram bună de nimic, eram stoarsă de vlagă. Ulitia a stăruit, și oboseala peste măsură care îmi dădea impresia că membrele îmi sunt din plumb m-a făcut să primesc, să împărțim între noi ziua de muncă. Și în sistemul ăsta se înainta încet ; în prima zi abia dacă se avansasem cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt și apoi mă simt beată. De oboseală, de timp, de frigul apus. Și de ce să nu mă împușc? Je n'égarre pas parmis les ombres de mes pensées, mais je tourne ma tête (vers les eternelles eaux de cet univers qui existe sans un bruit) vers les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cerul liber. Ascultând conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în mâini și, uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mici, dar importante plăceri ale vieții. Era însă obosit de cercuri viciate, de aceeași placă a vieții, colorată altfel, dar pe care erau înscrise toate celelalte în aceeași ordine. Obosit de durere și de zile, de nostalgie și trecut, de oboseală. În centru, se întâlni cu niște prieteni. Salutul lor sună lung în strada goală. Vuiet de mașini și de "plăcerile nopții. Glasuri nocturne. În fața blocului său, o clădire impresionantă, îngrijită și modernă, în care locuiau numai oameni avuți, se întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mult, Petru! Mersi! Dar gata, omule! Zbură pe ușă la poliție, apoi se întâlni cu cine trebuia, luară masa, apoi începu treaba cea grea. Rămase până târziu la birou toată săptămâna și munci ca nimeni altul. Zilnic, cădea mort de oboseală. De-abia supă doua săptămâni programul său deveni mai lejer, el se simți mai bine și mai cu chef de viață. Cu Amanda vorbea mai rar și totdeauna utilizând termenii cei mai politicoși, dar care să nu pară prea rigizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât cât există viață, există posibilitatea unui prezent fericit care să șteargă trecutul. Iar eu am simțit din plin viața în fiecare părticică din mine, mirosind nimic. Dar, așa cum nu poți învinge moartea, trupul moare, așa și puterea minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi și impulsul vieții e în tine în mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e la fel, un prezent implacabil din care doar moartea izbăvește. Vrei tot? Da, dar nu mi se oferă nimic. Nu vei rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Am să i-l las pe birou. —Scrie-i ceva frumos! — I-am scris deja. —Eu așa zic că este mai bine. După terminarea susținerii tuturor proceselor din acea zi, Cecilia s-a dus în sala avocaților dând semne de oboseală, însă când a zărit trandafirii în vaza de pe biroul ei, mare i-a fost mirarea. —Sunt ai mei? a întrebat ea. —Ai tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i-a spus: — Am citit într-o revistă că terapia prin râs te ajută să lupți împotriva stărilor de melancolie și depresie, mărește capacitatea de muncă și combate crizele de anxietate. Tot prin râs scapi de durerile de cap, de oboseala și-ți armonizezi relațiile cu ceilalți. Dacă nu prea ai motive de râs trebuie să ți le produci prin jocuri, glume, gâdilituri. Amintindu-și această discuție parcă vedea cum dintr odată a început să-l gâdile,el a început să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi șterse de depărtarea dintre ei. De când plecase Cecilia, pentru Matei urmase o perioadă foarte, foarte aglomerată: mai mulți bolnavi care aveau nevoie de intervenția lui chirurgicală, mai multe gărzi, mai multe responsabilități din partea conducerii spitalului. Venea acasă rupt de oboseală. Mânca și se odihnea puțin ca la orele 18,oo să fie iarăși la spital pentru vizita de seară. În timpul odihnei, rareori adormea. Întins la orizontală, gândurile-i zburau la fata lui dragă, a cărei lipsă o simțea din ce în ce mai puternic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală. Cel care a avut mai multe vești a fost Matei care i-a spus atâtea și atâtea despre ai ei, în special despre Elena, despre logodnici, despre planurile lor de căsătorie. La un moment dat, după ce-i arătase baia și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Tu, că ești mare, te plângi? — Eu nu sunt ca un copil mic. Tocmai de-aceea. Trebuie să fii sigură pe tine. —Și nici picioare sănătoase nu am. — Dar vrei să le faci sănătoase. Mai făcea câțiva pași transpirată de oboseală. Matei observa imediat când obosea și făcea pauză. Păi ne mai așezăm puțin că te trec toate apele. — Nici la săpatul în grădină n-am transpirat ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste asta. să mai încercăm să mergem. Se continua antrenamentul după pauze și Natalia, în dorința de a se pune cât mai repede pe picioare, nu voia să știe de oboseală. Mai întrerupem puțin, o sfătuia Matei. Să mai fac câțiva pași. Au! Cad, se dezechilibra Natalia. —Te-ai lovit? Nu, că m-ați prins dumneavoastră la timp. —Vezi? Ți-am zis că ești obosită. Gata pe ziua de azi. Am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]