8,125 matches
-
ei. Istoria și-a împrospătat respirația cu aspirațiile studenților, ale intelectualilor, ale liceenilor, ale oamenilor care au vrut să nu mai fie la fel. Care au vrut să nu se mai repete erori și orori. Care au strigat, fără să obosească, "punctul 8 de la Timișoara", cu cea mai minunată intuiție că igiena morală este imperios necesară într-o societate care abia se naște și se pune pe picioare foarte iute. Cu naturalețe vorbeam de fapt despre mult discutata și analizata Lege
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
artistic poate, în schimb, uimi din cînd în cînd prin valoarea lui simptomatică pentru sănătatea morală a grupurilor mari sau, uneori, chiar mai mult decît atît, prin calitatea sa de diagnostic al unei subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
cultivată poate, vocea ce se manifestă agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj imagistic. Pe alocuri, acest du-te vino de grave aserțiuni și descinderi în derizoriu, între conceptul cuprins și pura cădere de zar a rimei obosește / alteori, însă, dă dreptate jocului triumfător, energicei gratuități, procesul se vădește mai complicat decât la prima vedere, cu urcușurile și coborâșurile sale. Un poem precum întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului, probabil premeditate. însă
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Tudorel Urian Mulți dintre cei care îl cunosc pe Cristian Bădiliță doar din polemicile din presă în care s-a avântat berbecește sau din calificativele cu care nu obosesc să-l gratuleze unii și alții, vor fi probabil crunt dezamăgiți după lectura jurnalului său, publicat cu titlul Singurătatea păsării migratoare. Din capul locului trebuie spus că, judecat din perspectiva gândurilor sale celor mai intime (ce altceva este un jurnal
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
boala când timpul îți poate deveni dușman. Vestea că are leucemie mieloidă cronică a picat ca un trăsnet. Se întâmpla în urmă cu un deceniu când tânăra avea 24 de ani. De câteva luni nu se simțea prea bine, era obosită mai tot timpul și avea amețeli ușoare. Nu erau niște simptome care să pună mari probleme, nimic de speriat. Pentru că muncea foarte mult, a pus totul pe surmenaj și nu a acordat atenție. Cu toate acestea, a ajuns la medic
Interviu. Adriana Covaciu suferă de leucemie mieloidă cronică. "O traumă mi-a declanșat boala. Nu aveam simptome grave" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77362_a_78687]
-
integrează celor care au succes "pe distanțe scurte". Dacă e să căutăm în romanul lui Rebreanu un pandant al lui, aceasta ar fi preotul Boteanu. Întors din lagăr, preotul va refuza orice participare la luptă. Eroii sunt epuizați, eroii sunt obosiți Pădurea spînzuraților pornește, deci, de la statutul excentric al eroului. Paginile lui Hașek despre bravul soldat Svejk, ale lui Krleza despre zeul croat al războiului, ale lui Josef Roth despre ultimul Trotta pornesc de la devalorizarea statutului de cavaler. De la un tip
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
pretenție sau gând de răsplată pentru munca noastră plină de dăruire și aspirație față de Dumnezeu, fără să realizăm că am construit în jurul nostru o pușcărie, un lagăr “spiritual” dominat și guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe și mai absurde. Când oboseam, ne însuflețea gândul realizărilor excepționale, a salturilor prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care școala noastră de yoga, prin revelațiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume. Toate acestea întârzie însă să apară. Au rămas
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
proiectat pentru convorbirile noastre; și titlul lor. Mie îmi plac volumele groase, acelea care, vorba unui connaisseur, stau singure-n picioare. El prefera volumele de trei sute de pagini, nici mai mult, nici mai puțin, ca să încânte cititorul fără să-l obosească. A ieșit, vai!, cum a vrut el. Titlul, în schimb, îmi aparține. Octavian Paler voia unul autoironic: Convorbiri cu un bătrân reacționar. și nu era aici cochetărie, ci convingerea sinceră că se află în contratimp cu epoca sa, că timpurile
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
într-un spațiu în care tocmai lipsa de morală a devenit legea. În aceste condiții, nu-ți rămâne decât să-i lași pe toți acești simbriași ai neantului să piară pe propria limbă. În ce mă privește, n-am să obosesc să reamintesc cititorilor acestei rubrici marea mea obsesia politică: și anume, să ajung să trăiesc într-o țară în care parlamentarii nu vor avea dreptul la mai mult de două mandate. Altminteri, ne vom sufoca sub povara unei adunături de
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
când rostite cu glas tunător) ale președintelui. Pentru politrucii de clasă nouă aciuiați în Palatul Poporului, oricine îndrăznește să le spună că umblă cu cioara vopsită devine automat un dușman de moarte, care trebuie eliminat cu ferocitate. N-am să obosesc, cât voi mai avea unde să scriu, că, în opinia mea, formula parlamentară actuală trebuie anihilată cu fermitate. Ori scăpăm de ei, ori riscăm să ne ducem definitiv de râpă. Nu mă refer doar la introducerea de urgență a sistemului
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
când faci un rău, asta e chiar pedeapsa. TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani și 10 luni l Libertatea cu Dumnezeu e o artă, iar să fii liber fără Dumnezeu înseamnă să trăiești între prostii și răutăți până obosești. ALEXANDRU MAXIM, clasa a VIII-a, 14 ani și 10 luni l Nu auzim vorba lui Dumnezeu la urechea noastră, pentru că Dumnezeu ne vorbește prin idei pe care ni le pune în cap. De fiecare dată când avem o idee
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
mașinilor care treceau rar și Încerca să-și imagineze locurile acoperite de noaptea fără pic de lună. În spate și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica Ileana , ce oameni și cât de dragi Îi sunt, mereu! Chiar În spatele său, la două sute de metri, Rică Olaru vedea cu ochii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
negru a fost lăsat să cadă pe spate și spre marea bucurie a românului, au trăit o noapte frumoasă pe care Ștefan nu are cum s-o uite peste timp! Noaptea agitată lăsase oarece urme pe fața lui Ștefan, era obosit și mahmur, Îl durea capul și toate gândurile erau ocupate de binefacerile butonului siclame. Își aminti scopul și misiunea sa În Maroc și că el reprezenta interesele statului român. O cafea dublă Îi schimbă starea, revigorându-l pe deplin și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu tăcerea ei, nimic nu este mai intim decât tăcerea, și-și spuse că, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se bate mai departe - individual sau asociați în proiecte noi și credibile - pentru principii democratice, pentru o economie de piață reală și pentru un stat funcțional, chiar dacă activiștii progresului dau astăzi semne de resemnare și cochetează cu abandonul. Ceilalți nu obosesc, niciodată. Dle Tăpălagă, e o teză închegată, o panoramă gândită și justă. Asta dacă admitem că modelul occidental e singura civilizație posibilă și că orice este în afara ei e barbarie. Cum puneți dumneavoastră problema e exact cum gândeau romanii plecați
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
investiția în fiecare zi. Apoi, natura are oroare de vid. Când ei tac, alții vorbesc în locul lor. Locul lăsat gol de ei se umple imediat cu falși intelectuali, cu false repere, cu falsuri în general. Spre deosebire de intelectualii autentici, impostorii nu obosesc niciodată. Ticăloșia e mereu vigilentă, mereu prezentă și disponibilă. Traian Băsescu merită mai departe susținut, pentru zeci de motive. Ar fi ridicol ca meritele sale incontestabile să fie anulate, sub presiunea propagandei media, de accidente politice total nefericite. Dar cine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
echipa de miniștri. Din păcate, plătesc și cetățenii de rând. Obsedați să și salveze clientela politică, antireformiștii din Guvern au sacrificat totul: pensii, salarii, TVA crescut. Au mai primit ultimatum și prin martie. Nu l-au respectat. De ce s-ar obosi acum cu reforma? De ce mai sunt ei miniștri azi? N-ar fi singurii de pus pe lista neagră. A existat un episod pe care puțini și-l amintesc astăzi, niciodată lămurit, dar care rămâne cheia zbaterilor politice din guvernul Boc
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de jenă. Cum aș putea să-l înlătur altfel decât susținând valori și principii, nu oameni? E la fel de adevărat că unii le susțin mai puternic, alții deloc, că în final ajungem tot la nume. Dar, după atâtea momente cruciale, am obosit să cred orbește în oameni. Urmăresc cine ce susține, cât, unde greșește și de ce. Pe scurt, în marea asta de confuzie, caut repere, borne fixe. Banal spus, mă interesează, dincolo de oameni, să păstrez ceea ce ne ordonează viața. Ele, valorile, distincțiile
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și cât am înotat noi prin nămeți s-o făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cred că în timp ce el se oblojea, ea avea din ce în ce mai multă treabă la sărvici, bat-o norocul s-o bată de frumoasă! a tras concluzia moș Dumitru. Ii drept ce spui, Dumitre. De multe ori ajungea acasă chiar după miezul nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de milă nu alta. Si mototolul ce spunea? a întrebat Ion Cotman. „Săraca! Are un sărvici așa de greu!” o căina el - a sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să salte o dansatoare de ocazie, s-o ducă la un hotel de două stele din apropierea gării, s-o consoleze rapid, ca să apuce să ia trenul înapoi la timp și să doarmă câteva ore bune, cât să nu meargă lunea obosit la serviciu. Era micul lui secret și al uneia, Polichinelle. În cei cinci ani de când descoperise salonul, consolase 58 de nanteze. Sigur că un cititor mai scrupulos, dispus să înmulțească cinci ani cu douăsprezece luni, ar pune imediat întrebarea: de ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o hârtie scrisă de mână cu câteva minute mai înainte, în biroul secretarei: — Vreau să-mi iau două zile libere. — S-a-ntâmplat ceva? îl întreabă directorul îngrijorat. — Un deces în familie. — Tu n-ai familie. Decesul meu. — Lionel, sunt obosit și nu gust nici o glumă. Mai ales dacă e macabră. — E greu de înțeles, spune trist Lionel. Și pentru mine. Directorul îi semnează cererea. — Ești surmenat, muncești prea mult. Profită de zilele astea libere. Ieși și tu la aer curat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
recente, fapt constatat clinic. Își amintește ce s-a întâmplat cu o zi înainte, cum a dat totul de pomană și cum s-a hotărât să-și aștepte moartea în liniște. Liniștea e tulburată de sonerie. Lionel nu se mai obosește să întrebe cine e și deschide. La ușă e Gérard cu băieții de la tehnic, care au venit să instaleze camerele de luat vederi pentru cel mai mortal reality-show din istoria televiziunii. I-au adus și un televizor cu plasmă, să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]