1,688 matches
-
aritmomania, onomatomania, evocarea obsedantă, idei contrastante în totală opoziție cu sentimentele, concepțiile și atitudinile bolnavului, îndoiala obsedantă sau la folie du doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv sunt multiple. Se consideră că în geneza acestuia, anxietatea ocupă un loc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau idei obsesive legate de sănătate, tulburări neurovegetative, cenestopatii. Sindromul asteno-ipohondriac poate apare în cursul evoluției neurasteniei, a bolilor somatice cărora li se dă o „interpretare exagerată” sau „eronată”, în schizofrenia incipientă etc. b) Sindromul obsesiv-ipohondriac se manifestă prin temeri obsedante sau fobii diferite, în special „frica de boală” (nosofobia). Ei poate apare în cursul delirului psihasteniform al schizofreniei. c) Sindromul depresiv-ipohondriac apare sub forma delirului ipohondriac în cursul fazelor depresive ale PMD, melancolia de involuție, depresia vârstei înaintate, în PGP
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aflăm în fața unei categorii particulare de „suferințe psihogene”, centrate tematic pe propriu corp. O patologie în care „imaginea corporală” este permanent amenințată de „pericole” reale, dar mai ales imaginate de persoana respectivă. Aceste „pericole” invocate și prelucrate într-o manieră obsedantă de bolnav, veritabile „fobii latente”, se vor constitui, în final, în „tablouri clinice”. Această stare de permanentă tensiune psihică, legată de un „pericol” care preocupă bolnavul, va duce în final la o dezvoltare nevrotiformă, exprimată de acesta, prin convingerea că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Elementele psihopatologice centrale care schimbă persoana și viața acestora sunt fobiile și stările obsesive. Preocupați de a nu greși, acești indivizi se „încarcă” emoțional și ideativ cu elemente parazitare. Controlează, revin asupra faptelor, gândesc în permanență la acestea. Această preocupare obsedantă îi obosește, dar nu se pot desprinde de ea. Viața începe să capete un aspect de „ordine ritualizată”. Bolnavii se comportă, gândesc, acționează, în așa fel încât să fie permanent în siguranță. Orice abatere de la această „ordine” îi tulbură profund
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
voluntară, caracterizat prin episoade psihomotorii de stupoare, imobilism, negativism motor, stereotipii, flexibilitate ceroasă etc. Cenestopatie: halucinații sau pseudohalucinații cenestezice diferite, localizate la organele interne. Ciclotimie: psihoză afectivă bipolară, maniaco-depresivă, cu evoluție periodică. Claustrofobie: frica patologică de spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite obiecte. Furt patologic al unor obiecte adesea fără utilitate practică pentru bolnav. Colecționarism: căutarea și conservarea, în mod neselectiv, de diferite obiecte fără valoare practică, ca expresie a unei pulsiuni posesive absurde. Comă: sindrom caracterizat printr-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice de către bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de aspectul fizic al unei persoane. Este o tulburare de schemă corporală sau a imaginii de sine. Disociația: sau „ataxia intrapsihică” este echivalentul discordanței, desemnând ruptura psihopatologică a unității vieții psihice, a sistemului personalității. Dispoziție: virtualitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un delir tematic sistematizat, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni; dimpotrivă, ceea ce desemnează ele ne inundă viața de zi cu zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la ceea ce ele caută să contrazică: realitatea obiectivă și gândirea modernă riguroasă a veacurilor care s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui nou mod de a filosofa; se pot găsi, într-adevăr, „semințe” ale gândirii curriculare postmoderne în aceste opere. Dar temele postmodernismului pedagogic se circumscriu obsedant problematicii educaționale de profunzime: construirea identității personale; deconstrucția unității în feminism, masculinism și homosexualism; dorința de „a fi” la educator și la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
produse alimentare se mai găseau, și nu numai pe piața neagră. Comerțul de stat le punea în vânzare, periodic - avea această obligație, căci se reintroduseseră cartelele alimentare1. Dar cumpărarea presupunea ore întregi de coadă, acceptate cu resemnare pe fondul preocupării obsedante de a avea ce pune în farfurie. Evident că familiile cu copii mici, bătrâni sau persoane suferinde erau cu atât mai marcate de această preocupare. Căci de obicei era mai simplu când te puteai mulțumi cu ceea ce găseai și nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al vieții cotidiene. Hrana și căldura răspund unor trebuințe umane fundamentale, de natură biologică. Este deci firesc să fie tratate cu cea mai mare importanță. Dificultatea găsirii produselor necesare satisfacerii lor nu putea să aibă alt efect decât preocuparea permanentă, obsedantă uneori, pentru a le procura. În pofida coeziunii care exista în familii, între prieteni și colegi de serviciu pentru rezolvarea acestui tip de problemă, nimeni nu avea „siguranța zilei de mâine”. De fapt, toată lumea se confrunta cu o anumită doză de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un asemenea caz avem de-a face cu un colaborator involuntar, creat de ofițer prin „exploatare în orb”, adică prin una dintre cele mai uzitate metode ale muncii operative. O altă situație foarte des întâlnită, în mod greșit restrânsă la „obsedantul deceniu”, este cea a informatorului recrutat prin șantaj. Diferența dintre șantajul practicat în anii de debut ai Securității și cel din epoca sa „profesionistă” este doar de natură scriptică: în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
numind această tendință a regimului „de expropriere a specificității câmpului”2. Riscul cel mai mare este de destructurare a câmpului, trecând prin faza alterării activității specifice. În literatură se produce o criză de proporții în producerea valorilor estetice (vezi perioada „obsedantului deceniu”) și chiar o criză a funcției propagandistice cu care este învestită oficial literatura (vezi discuțiile asupra „schematismului în literatură”). În economie, consecințele sunt mult mai directe și mai grave - scăderea producției, penuria etc. -, drept pentru care se iau mult
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
România se modificase prea puțin sau deloc față de așa-zisul stil stalinist care fusese criticat în anii de liberalizare (1965-1970). Dimpotrivă, torționarii din 1987 erau frații - dacă nu cumva gemenii - celor care practicaseră schingiuiri și agresiuni pe deținuți politici în timpul obsedantului deceniu: „Pe vremea aceea, la miliție, în orice birou din miliția română, la înălțimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legați infractorii cu ajutorul cătușelor. Nu te
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fiind poza retușată pe care Ceaușescu pedala pentru a-și autoglorifica imaginea. Destul de fragilizate în urma anchetei dure, victimele și-au asumat culpele, interpretând rolul care le fusese repartizat. De menționat că avocații nu s-au comportat precum cei din anii obsedantului deceniu, care reclamau ei înșiși pedepsirea victimelor, ci i-au apărat pe protestatarii apelând la diferite forme de captatio benevolentiae în proces, invocând, de pildă, tinerețea inculpaților, lipsa lor de experiență ori căința acestora. Procesul a fost înregistrat, filmat și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formă, evenimentul poate fi păstrat literal, astfel că un segment tragic al trecutului individului sau al grupului din care face parte este păstrat în literalitatea sa. Este, desigur, o sarcină doliul, însă cel care nu reușește să scape de comemorarea obsedantă a unui trecut dureros refuză trăirea prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a doua formă, durerea marginalizată, amintirea îmblânzită a faptului dureros din trecut devine un exemplu de viață
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
epocii și lipsite de simțul limbii. În schimb, în poeziile dedicate copilăriei autorul găsește o tonalitate oarecum proprie, rezultată din simplitatea și armonia imaginilor. El are psihologia înstrăinatului, a „osânditului” și de aceea versurile de după 1880 sunt dominate de motivul obsedant al copilăriei fericite. Preferă două teme: pădurea (simbolizând prospețimea) și râul (simbol al liniștii), pe care, melancolic, le combină până la saturație. Mai realizate, basmele, în special Ileana Cosinzeana, din cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, sunt creații proprii, după
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde te duci călătorule?”, rezonanță, parcă, a versului eminescian. Fiorul existenței capătă acum o dimensiune tragică. Iubirea și moartea, pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență, noi imnuri sunt aduse existenței, imnul definind lirica scrisă de P. Unele teme, cum ar fi condiția cuvântului sau cea a tăcerii, revin obsedant. SCRIERI: Ție, București, 1994; Tărâmul dintre gânduri, pref. Dan Slușanschi, București, 1997; Cânt de iubire - Song of Love, ed. bilingvă, tr. Adrian George Sahlean, pref. Dan Slușanschi, București, 1999; Imn Existenței, București, 2000; Cânt de iubire - Pesma ljubavi, ed. bilingvă
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
poezie și critică nu este atât de pașnică pe cât ar lăsa impresia. E drept că poetul practică o formulă mereu în ton cu epoca, dovedind, de la un volum la altul, o capacitate notabilă de autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Să crești într-un an cât alții într-o zi, tot un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de turism cultural dincolo de Cortina de Fier, unde, în sfârșit conștiință estetică și nu ideologică, P. colindă avizat cetăți și muzee din Italia până în Scandinavia. Comentate ca proză de mărturisire, Porțile și Voce și val, în care lumea literară a obsedantului deceniu e deghizată sub nume fictive, sunt mai ales cărți de autojustificare a unei angajări, a opțiunii „între moartea de deportat docil și sfârșitul de luptător. Tertium non datur”. Scrise fluent, cu vătuit regret al ieșirii din avanscenă, ambele sunt
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
București, 1977, 373-404; Ion Caraion, Aceste culori coborâte din lucruri, RL, 1978, 14; Horia Bădescu, O antologie postumă, ST, 1978, 4; Georgescu, Volume, 96-99; Popa, Dicț. lit. (1977), 451-452; Manu, Eseu, 95-98; Felea, Aspecte, I, 109-112, II, 8-9; Ion Cristoiu, Obsedantul deceniu în memorialistică, SPM, 1980, 504; Al. Jebeleanu, Episolariu, O, 1987, 31; Cândroveanu, Lit. rom., 283-286; Micu, Limbaje, 170-178; Micu, Ist. lit., 345, 346, 354; Dicț. scriit. rom., III, 865-867; Popa, Ist. lit., II, 357-358; Dumitru Micu, Timpuri zbuciumate, București
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]