50,269 matches
-
simte mirosul tuturor regizorilor mari cu care a lucrat. Și a lucrat cu toți", spune regizorul Alexandru Dabija. Ei apar în film, cu comentariile lor: Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Radu Penciulescu. Obsesiv apar la fiecare următoarele observații: era special, inedit, insolit, mare bijutier, bufon, calitatea lui - senzualitatea, era un taifun, a schimbat sintaxa, plastica cuvîntului. Privindu-l pe George Constantin, iarăși și iarăși, ajungi să spui ca Ștefan Iordache: "scuipam în sîn și-mi făceam cruci că
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
dar nu ne place cum arata cea pe care o fac domniile-lor. Ideea ar fi că am procedat că Săptămîna lui E. Barbu pe vremuri cînd a publicat "jurnalul" lui Caraion. Cum ar fi să-i retorchez dlui Breban cu observația că povestea cu centrul străin de influență pare scoasă din paginile aceleiași Săptămîna? Prefer să-i atrag neatenta luare aminte că noi n-am publicat dosarul de securitate al lui Caraion, ci două note informative, scrise caligrafic de mînușița poetului
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
în minte ține de păcatul originar al criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost cuvîntul, ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic diminutivele romanticilor), critică lui a rămas ideologică, abstractă, sprijinită pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea textului. Așadar, nici a verbalității. Frigiditatea această pare a se fi
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
Constantă, si Adrian Popescu, Octavian Soviany, Ion Lascu, Ion Buzera, Marină Cap-Bun și Laszlo Alexandru. Cel din urmă (înrudit cu "subiectul" sau, prin spirit polemic și modul tranșant de a-și expune opiniile) alege modalitatea "notelor răzlețe", alternînd citatele cu observații și evaluări critice. Astfel, Laszlo Alexandru se îndoiește că Gh. Grigurcu va intra în istoria literară că poet: "După toate aparențele, criticul Grigurcu va fi acela care se va impune în atenția celor ce vor veni. Stranie revanșa a soartei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
sale în ochii posterității literare." * Menționînd și el numerele în care scriitori din generații diferite îl omagiau pe exilatul de la Tg. Jiu - L.A. crede totuși că se vorbește prea puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să dai cu piciorul propriei tale cariere, să pățești că el însuși, să fii marginalizat, în schimb, dacă-l combați cu insulte, riști să-ți atragi disprețul breslei, căreia îi este mult prea clar că Grigurcu, de cele mai multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne amintim de observațiile similare ale lui Ion Vianu, care decela în oniric originile metaforei, altfel zicînd sorgintea operei de artă. Dar - fapt remarcabil - Simona Popescu înțelege a-și traduce teoria în producție poetica, nu subordonînd-o, nici supraordonînd-o acesteia, ci aliniindu-le într-o
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
sub titlul încărcat Escursiuni în Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Opul I. N-a mai urmat, desigur, un al doilea volum pentru bunul motiv că aproape epuizase materia narata. Harul de prozator se vădește din capul locului, simțul observației și al surprinderii scenelor pe hîrtie constituind interesul acestui memorial (vezi scenele cu rușii și grecii de pe vaporul care îl duce la Budapesta). După ce scrie, după vreun Boedecker, orașul Budapesta (autorul îl numește Pesta și Buda), închipuie o scenă memorabilă
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
și ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu cea instituită de poemul eminescian: dramă vine din incapacitatea femeii de a gîndi
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
Cărtărescu este tratată, la un moment dat, cu ajutorul Dicționarului simbolurilor (coordonat de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant) și al cărții La Transparence du Mal de Baudrillard. Citatele șunt frumoase, incitante, bineînțeles, însă cu ce ne ajută în înțelegerea Nostalgiei eternele observații asupra "metastazei" valorilor actuale etc.? Concluziile" cuprind și mult-asteptata întrebare: "/ cine-i mai frumoasă din țară?". În basm răspunsul oglinzii-oracol era precis și Corina Ciocârlie pariază pe această putere speculara fabuloasă într-o problemă atît de complexă cum e evoluția
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
anumită arhaicitate a lumii pe care au luat-o în posesiune, pentru formele ei ceremoniale și aparent încremenite. De separat îi separă, evident, în primul rînd limbajul, tehnicile și materialele. Îi mai separă apoi, într-un plan care scapă iarăși observației nemijlocite, o foarte particulară înțelegere a spiritului pe care formă artistică încearcă să-l surprindă și să-l comunice. Sculptorul contemplă o realitate imuabila, o suită de semne care au atins varianta absolută a manifestării lor, în vreme ce artistul fotograf se
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
științifice, exclusiv legată de practică. E socotit incult cel ce nu i-a citit pe mării scriitori ai lumii (inclusiv ai noștri), pe cînd cel ignorant total în ale științei e considerat că îi lipsesc unele cunoștințe. E probabil că observația d-lui Flonta e dreapta. Nu cred însă că atrăgînd atenția asupra-i, dl. M. Flonta va clinti măcar cu un fir această idee (prejudecată?) îndatinata. Totul e, aici, bine consolidat pentru multă vreme încă. Dar, cine știe?, poate că
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
În fond, precizează dl. M. Flonta, Nae Ionescu a transportat chestiuni complexe și dificile ale filosofiei teoretice din mediul lor propriu, pe tărîmul filosofiei ușoare și populare. Cursurile sale erau, desigur, seducătoare, creînd în mintea auditoriului impresia că gîndurile și observațiile atunci se nasc, ca o improvizație inspirată. Primejdiile erau inevitabile. Întrebarea e "dacă prima obligație a profesorului nu este totuși de a exersă gîndirea analitică și critica a celor ce-l asculta și nu de a cîștiga adeziunea acestora la
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
în evidență faptul că trei gînditori, situați pe postamente filosofice atît de deosebite, Lucian Blaga, Constantin Noica și Mircea Florian au ambiționat să-și închidă cugetarea într-un sistem. Evident, se prezintă, în originalitatea lor funciară, cele trei sisteme, reținînd observația judicioasa că sistemul lui Noica, spre care a aspirat ardent, a rămas neîncheiat. Blaga, spirit eminamente artistic, a fost atras de sistem și datorită prestigiului de care se bucură în ochii săi, simetria propusă de estetic. Iar Noica știa bine
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
putin tehnicizat în analiza unor lucrări de acest tip, e notabil că binecunoscută Introducere în literatura fantastică a lui Tzvetan Todorov e foarte rar citată. Dacă am numărat bine, pe baza notelor de subsol, ea e citată de două ori. Observația poate înșela dacă o plasăm în planul strict al unei contabilități a referințelor. De fapt, toata terminologia analizelor compune o paradigmă care decurge din cea propusă de Todorov: ezitare, nehotărîre, ambiguitate, breșă, dubiu, ruptură, transgresiune, deviere a reperelor spațio-temporale. Dacă
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
care-l ascultase în anii de liceu. Septimiu Albini a fost mai ales un dascăl. Alcătuind o monografie a Școlii de fete a Asociatiunii o recomandă pentru condițiile civilizate de studiu și pentru calitatea prestației didactice a profesorilor. Unele dintre observațiile sale, nu puține, pot interesa și învățământul actual. Întrebându-se în ce limbă facem instrucțiunea copiilor noștri, Septimiu Albini este de acord cu studiul unor limbi de cultură și civilizație pentru lărgirea orizontului de pregătire umanista; dar, ca și Eminescu
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de oprobiu de Călinescu pentru "eminescologii" vremii sale) nu e, totuși, de acceptat. Cea dinții mare observație a lui Petru Creția în materie de poezie eminesciana este carenta, nejustificată azi, a distincției dintre opera antuma și cea postuma. Și cheltuiește, pentru a-și demonstra punctul de vedere, o largă, copleșitoare armatura de argumente. Se știe ce bătălie
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
vorbi în formule liturgice: "luceafărul poeziei românești, arhanghelul, arheul, martirul, sfîntul, pînă și Cristul nostru, suflet din sufletul neamului, trecerea lui în eternitate, rostirea poeziilor nu doar că poezii, ci rugăciuni și, nu arareori, mai rău decît atît." Să adaug observația: Nimeni nu spune că Eminescu nu trebuie sărbătorit, fie și fără vreun soroc anume. Dar nu așa. Relația cu el nu se cade să se transforme în acte de cult... Eminescu nu trebuie sacralizat din afară, nici cu obstinația oarbă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Rosetti "nu a învățat nimic din criticile care i s-au adus. El a continuat să acorde o atenție cu totul exagerată studiului limbii române vechi" (p. 89). Confuzia fatală dintre lucrarea de popularizare și cercetarea științifică transpare chiar în observațiile și obiecțiile de detaliu: "Numai un om cu pregătire specială putea să se orienteze în mulțimea de prescurtări, trimiteri, care împînzesc Dicționarul" (p. 75). în domeniul limbii se manifestă deja puternic pudibonderia regimului, care va împiedica în mod constant dezvoltarea
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
în poezia românească actuala. Volumul sau de debut - Bărbați și femei. 29 în ordine alfabetică, apărut în 1993 la Editură Phoenix - a atras imediat atenția, fiind conceput că o originală galerie de portrete ale unor "eroi ai timpului nostru". Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
răbdare și coeficientul sporit de resemnare sînt la femei adevărate arme albe care le asigura sau nu reușită, supraviețuirea. În Va ninge oare de Crăciun? , în atmosferă neorealista incredibil captata de debutanta Sandrine Veysset care și-a fixat locul de observație la o modestă fermă legumicola, eroina - mama a șapte copii ce muncesc cot la cot cu ea - este și soție iubitoare, desi știe că bărbatul mai are o familie, undeva pe drumul zarzavaturilor spre oraș. Obedientei îi va pune capăt
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
parfumuri", pentru a învinge "sarea de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de lumină care fisurează incomensurabila întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care să-și exerseze observația și să-și ordoneze formele, o plasează pe artistă în vecinătatea creatorilor de arhitecturi cromatice din categoria lui Teodor Moraru. Dar spre deosebire de acesta, care lucrează cu materie grea și cu derivatele unor erupții telurice, Vasilica Chifu rămîne permanent în orizontul
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
cîteva ori, în plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. Însă nici aceste secvențe, vag antropomorfe, nu deviază către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenua de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
cadrele "provinciale" și de a participa la un circuit intelectual internațional. "Romanian Cultural Studies" reînnoiește o tradiție, rupând polemic cu o imagine a culturii române dominată autoritar de un centru omnipotent, București, supremă instanță de validare a valorilor culturale. Singură observație ce poate fi făcută se referă la o carenta a construcției de imagine a revistei - coperta trădează mai degrabă atașamentul față de un cod cultural clișeizat: ortografierea titlului în culorile drapelului național și alegerea drept marca iconica a Ateneului Român, dominat
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]