1,044 matches
-
necinstei provocate de ocă ri le pe care Marica le stri gă în gura mare în casă, în curte, în uliță, la cârciumă, în auzul tuturor. Iată părerea preotului despre acest lucru: „totdeauna și în tot ceasul îl ocărăște cu ocări urâte care este de rușine omului de a le auzi și a le spune dă să miră toată mahalaoa. Și nu numai către dânsul îl ocă răș te, ci că tre toată mahala oa îl ocărăș te.“ Indignarea lui este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
blesteamă soțul, urându-i „să nu se aleagă ca praful de dânsul“. Toate aceste fapte urâte au determinat-o pe baba Sanda să-i alunge din casă. Limbuția femeii semanifestă printr-o colorată violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar, pe ze venghi, sodomit, foarță, mojic, varvar, prăpăditor agoniselii, de neam prost. O
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
an și jumătate, cât au fost împreună, Ruxan dra n-a contenit să-l ocă ras că, „făcându-mă mai întâi că sunt mojicu și varvar și că n-am fost deopotriva ei, ia fiind mai nea mu decât mine“. Ocările nu sunt de ajuns, când se supără Ruxandra devine violentă, îl scuipă și aruncă cu ce-i vine la îndemână, „până încât și capul să mi-l spargă cu o oglindă de nuc s-au nevoit“. ținta furiei feminine se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat, pe care îl vedem pe chipul lui când e înhămat în plină bătaie a soarelui, în țările calde, i se datorează excesului de umilințe, corvezi, ocări și lovituri. În disprețul profund din care nu-l mai scot oamenii, trebuie spus că școala noastră laică își are partea ei de responsabilitate. În secolul trecut, institutorii Republicii încă mai puneau pe capetele elevilor slabi la învățătură o "bonetă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; / Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări / Aripile-i imense l-împiedică să meargă.//66 Să nu omitem că pasărea aceasta marină apare și în poezia Patul lui Procust pe care Ladima, aflat la băi, la Movilă, o anexează într-o scrisoare expediată Emiliei. La o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
greu era achitat, dacă nu i se putea dovedi neglijența 1. Pentru eventualele prejudicii produse, era prevăzută plata unor despăgubiri, în special pentru pierderea unui organ, pentru durere, pentru îngrjiri medicale suplimentare, pentru pierderea posibilității de a munci, sau pentru ocară și umilire. Cărțile biblice cuprind și o serie de referiri la aspecte de natură medico-legală, ca, de exemplu, rănirile, omuciderile, sinuciderile, constatarea morții, perversiunile sexuale, semnele virginității, violul etc. De asemenea, pentru stabilirea unor astfel de aspecte judiciare de natură
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
de pildă, starea de anxietate crescândă a lui Zibal, în rânduri eliptice de predicat, cu nimic mai prejos decât cele ale unor contemporani ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reprezintă o prezență permanentă. La fel, opiniile privind relațiile de putere ce funcționează în însuși cadrul rețelelor globale. Dintre acești netățeni, cei a căror atitudine în cadrul forumurilor publice se dovedește egoistă iau mai mult decît dau se pot aștepta la ocări, așa cum pățesc și cei ce își fac reclamă fără a fi solicitați, spre nemulțumirea lor. Apar mereu discuții despre beneficiile accesului subvenționat de către stat sau gratuit al cetățenilor la Internet; apar propuneri (în SUA) pentru formarea unei Corporații pentru Folosirea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ne-ntinat; De ce plecai la țară! Sunt singur vinovat! 545 Lăsai în voia soartei o inimă plăpândă, Știind că Don-Juan-ii stau pururea la pândă. Mă tem că ticălosul, în graba lui murdară, N-a stat la îndoială s-o facă de ocară. Povestirea lui Agnès începe (v. 484) cu o Intrare-prefață tip, destinată să sublinieze caracterul de surpriză al povestirii care urmează: "Mărturisirea asta, pe cât îmi pare mie,/E cel puțin o probă de nevinovăție". Această Intrare-prefață este precedată chiar de un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deja douăzeci de ani de când aderase în mod perfect la Cristos. Acest fericit, originar din orașul Assisi, în al treisprezecelea an al convertirii sale, a pornit spre Siria, s-a prezentat în grabă înaintea sultanului, a fost bătut, acoperit de ocări, dar l-a vestit pe Cristos; apoi, în cele din urmă, a fost condus înapoi de către păgâni în tabăra creștinilor. Înzestrat cu simplitatea unui porumbel, a îndemnat toate creaturile să-l iubească pe Creatorul lor; obișnuia să predice păsărilor și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul. Dar nu mai putea îndura ocara și vorba lumii. A stat așa nemișcată în mijlocul pădurii așteptând să treacă, să se trezească și să plângă ca o proastă pentru că a crezut într-un vis. N-a fost să fie așa cum spera, era mai real decât a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul și ocara armatei, adăugând că comandantul diviziei a făgăduit o decorație celui ce va zdrobi batjocura rusească. ― Azi-noapte l-am încadrat, și totuși ne-a scăpat! zise Bologa furios, încheind cu o înjurătură ungurească. În doi ani n-am primit nici o observație
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să muncești, ci să lenevești. Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uneori ". {EminescuOpIV 237} DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci făr-de tine n-am de spus nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o sa zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să iee dar copiii mei în ghiară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prăsiți neamul, Oricare vită șue, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de gard, Femei rămîe-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară, Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară - Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, {EminescuOpIV 259} Tu, care ești enigma obscurei conștiinți, Cuprins-abia de-o minte, din miile de minți, Tu, stingere! Tu, chaos - tu, lipsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă, Ea n-a știut v-o dată, că ce voiește-i alta - Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe veci - Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce). VISURILE (Sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de eri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem, Non idem est și duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-am ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de răspuns Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est și duo dicunt idem. Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură, din al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-adînc dispreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți, "Că-n tine nici îți pasă măcar de-ale lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda, cu care i-incarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară". De-odată iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi place-oricărui. La ce-aș mai cere-o țară, în care nu-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară "Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară "Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gîndu-mi eu fața ta o tai, {EminescuOpIV 423} Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai că gîndu-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el cum au rămas! Vau, Vau și Chiț și toți l-au ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară, Să-și facă traiul cel sărman Cu vai și cu ocară. Și iată lucru neauzit, El într-o zi ce ne-a grăit! O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! "Cei de pe urmă pantaloni "I-am dusu-i la răcoare Și-mi zise Ițic Salomon, "Că-s rupți între picioare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-adînc despreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți; Că-n tine nici îți pasă măcar de a lor păsuri, Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri, Că lauda cu care i-ncarci e o ocară, Că tot ce e ca dânșii e vrednic ca să piară... Și-ntr-o astfel de lume credeam fără rușine, Că totuși e făcută pentru frumos și bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]