145,650 matches
-
pe aripi frânte de dor, pe căi neștiute, Privim la frumuseți negrăite prin fuga gândurilor neîmblânzite. Încălzeam cuvintele în palma ochiului trup, Pâna la coapsa din văzduh Și ne-mbrățișam până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă inima din tine acum
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
-o în lumină, Durere, de ce mă lași mult prea senină? DEZLĂNȚUIE IUBIREA DIN INIMA MEA Te văd senin, venind în umbra unui unicorn, Fantasme revărsate printre adâncimi de întuneric, O rază se desprinde dintre tărâmuri ce aștern, În oglindirea apelor, ochii tăi mari lucesc himeric, O lume se revarsă, prin care multe inimi ferecate, Găsesc din bezna vremii a Ta dreptate. Iubirea dezlănțuie în inimă un somn de veacuri, Din care izvorăsc perpetuu ape nepătate, Lumini ce luminează înainte de a se
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
care toți și toate pier, Dormind de veci, acel tainic somn stingher! MERGI MAI DEPARTE ! Pustiul inimii din tine îl vei afla într-o zi, Când dorul s-a hrănit din seva minții unei nopți pustii. Vei plânge rezemându-ți ochii între palme, Pentru a vedea mai bine marea care ne desparte. Și valurile îți vor străfulgera privirea, dar tu, nu te lăsa! Mergi mai departe! Chiar de durerea în clipa aceasta se împarte, Prin atâtea cioburi rătăcite și-n inimă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
un mare chin. Căci dor îți va fi chiar de ești plecat, Iar dacă norii grei ne-au depărtat Prin clipa ce atârnă acum ca un păcat, Trezește-mă cu glasul tău neîncetat! DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
cunoscută cândva de toți orășenii, poveste impresionantă care a atribuit zidului simbolul statorniciei în dragoste. Acum oamenii trec indiferenți pe langă zidul devenit o inutilitate și nimeni nu-și amintește dramatică poveste de dragoste a tânărului căruia i se lipiseră ochii, la propriu zicând, de acest zid privind cu dragoste neostoita la grecoica ce-l fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări că cele trăite în fața rămășițelor casei în care se desfășurase cândva profundă dramă a Caterinei, văduva de război. Proza
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
loc de muncă, Și îl cinsteau și ei, prea multumiți, Cu vin, cu ouă, țuică, și cu șuncă - Umpleau cu voci de îngeri sate-ntregi, Și voioșia lor, întreg orașul - La suflete, mai mari ca niște regi, Strigau, râzând din ochi : “Trăiasca nașul!” Ce tihnă și ce drag, de sărbători - Ce lume îngerească, de la țară, În plină iarnă, aducea ca flori Prea bucuroase inimi de povară Și tata, sau bunicul, erau moși, Și-abia acum știu - darul cel mai mare Ce
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_mos_craciun_0.html [Corola-blog/BlogPost/351402_a_352731]
-
și el ne conduce în preajma fluviului tutelar, pe strada Negroponte, într-un peisaj arhaic de pace domestică, în care soba duduie, motanul toarce și copilul bea ceai de pojarniță cu pâine neagră. Autorul vrea să eternizeze clipa când copilul „deschide ochii mari asupra lumii.” Ca o notă de specificitate, se remarcă decantarea semnificativului din întreg și din multitudinea de perspective și de trăiri complementare, care-l incită pe cititor la o atitudine participativă și chiar substitutivă în acțiune, așa cum se întâmplă
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
dialogurile închipuite ale bunicii materne cu un vecin, Stoian, convorbire nu lipsită de oarecare umor specific țărănesc, cu vorbe spuse pe șleau, în limbaj colorat, presărat cu regionalisme și cu specificul moldovenesc al zonei. Istoria familiei Corban se derulează sub ochii noștri. Filmul amintirilor continuă cu alte scene din localitatea unde părinții se stabilesc, în casa din Negroponte, apoi cea din Ghica Vodă. Arta naratorului este uluitoare, în pofida vălului greu al anilor scurși, de la acea perioadă, sau poate de aceea sunt
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
unele lucruri ți se întipăresc definitiv în minte, în cel mai mic amănunt. Un amănunt insolit este cel al descrierii turlei bisericii fortăreață Precista, de pe malul Dunării, care era înlănțuită (turla legată cu lanțuri, fiind avariată în urma cutremurului din 1940). Ochii uimiți ai copilului de atunci înregistrează fidel, ca pe o peliculă de 16 milimetri, aceste detalii neobișnuite, dându-le sens abia mai târziu, la vârsta înțelegerii multor lucruri, despre care atunci, era preferabil să se tacă. Vocea fanteziei populare inventează
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
amenajate de hramuri și sărbători, circul care susținea spectacole atractive, viața de zi cu zi a oamenilor simpli, toate acestea constituie mici fresce ale societății urbane de la mijlocul secolului XX, din orașul-port dunărean și împrejurimi. Autorul revede și azi, cu ochii amintirii de atunci, întreaga atmosferă care i-a populat copilăria: „Vede țăranii care, după ce și-au făcut cumpărături din banii obținuți cu puțin timp înainte din vânzarea produselor proprii se îndreaptă spre Dunăre, unde vor aștepta șalupa sau o barcă
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
-i ducă acasă, căruțași și camionagii cu mijlocul înfășurat în brâuri albe în care au înfipt bicele de care nu se despart o clipă, muncitori cu șepci ponosite și chipuri încruntate, vagabonzi murdari și zdrențăroși, copii ai străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi pe care să-i îmbrobodească cu năstrușnice propuneri de afaceri, vreun țigan lăutar cu vioara sub braț sau acordeonul în spinare. Securiști deghizați trăgând
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
zi de școală din clasa I, după prima lecție predată, ducându-se împreună cu ceilalți școlari la vespasiana aflată în curte, unde fusese condus până la ușa de la intrare de însăși doamna învățătoare, intrând în holul întunecos, pavat cu ciment, mijindu-și ochii ca să vadă unde trebuie să facă pipi, împins de la spate de puștimea gălăgioasă, cade, prin gura de vizitare, direct în canalizare? Eeei! Ăsta, da. Noroc! Credeți că respectabilul grup social era prevăzut cu o canalizare fără capac? Nici vorbă!” Sau
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Clipa atinsă de aripa veșniciei. Ce relevanță au pentru cititori aceste precizări amănunțite despre străzi, curți și vecinătăți, despre grădini, biserici, unde se petrece acțiunea? Pentru scriitor, sunt, desigur, foarte importante, pentru că el simte nevoia să descrie ceea ce vede cu ochii minții, ca într-un film derulat cu încetinitorul, întreg cadrul acelor întâmplări, dând naștere unor sentimente ce nu aveau să se șteargă nici după șase decenii? Fixarea cadrului împrospătează memoria, stivuind amintirile care se așează cuminți, în ordine, în spatele retinei
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
și înconjoară biserica noaptea, înfiorați de mister și de bucuria că au meșteșugit ceva singuri. Se știe că în copilărie, cei mici iau în stăpânire locurile unde se simt bine și se joacă, mai bine zis, locurile unde au deschis ochii. Un astfel de loc este și curtea fără gard a bisericii Precista, căreia copiii îi cunosc toate ungherele, chiar dacă ea este închisă pentru reparații și nu se permite accesul în ea. Dar, spune-i unui copil că nu are voie
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
se respectau, dar și când intrau în gurile mahalagioaicelor care forfecau totul, era vai și amar... O lume apusă, păstrătoare de frumuseți lăuntrice și de lumină de sine, ale cărei urme încă se mai zăresc pe ici pe colo, în ochii nepoților. Suflet românesc care nu ezită să plângă, să se emoționeze, să cânte, să dăruiască, dar și să lupte pentru adevărul lui. Aceasta e lumea Pieței Vechi, descrisă cu fidelitate de Ioan Gh. Tofan, lumea reflectată în noi înșine, cu
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
tine-n pagină. Autorul ne ia martori la periplul său bolognez, descris amănunțit, în unele locuri ne cere părerea ca și cum am fi prezenți și noi acolo cu expresii precum: „după cum vedeți...”; „acum, vedeți dumneavoastră...o să descoperiți...” ș.a. Da, vedem cu ochii naratorului și ne minunăm de frumusețea orașului cărămiziu, cu cea mai veche universitate, unde s-au perindat marile personalități: Dante, Petrarca, Boccaccio, Thomas Becket și mulți alții care și-au desăvârșit studiile aici. Romanul are și acțiune și suspans, ca
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Precista, pe strada Română. Cu acribia unui istoric, Ioan Gh. Tofan descrie străzile, casele și împrejurimile de pe malul stâng al Dunării, la Mila marină 80, unde și-a petrecut copilăria, adolescența și maturitatea, până la vârsta actuală. Privind înapoi „fără mânie”, ochiul autorului reînvie oameni și întâmplări, aducând informații foarte bine documentate despre istoria acestor locuri din portul dunărean. Limbajul bășcălios este și el un artificiu de stil uzitat de autor ca să redea atmosfera și culoarea pitorescă a orașului și îndeosebi, a
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Deasupra temniței se-nvârte un corb, El vine aici mereu de foarte departe Prin naltul văzduh se plimbă azi fante Sperante-aducand la geamul cel orb. Cu ochii lui ageri spre oameni privește Și-n mintea lui astfel socoate Eu sus înspre ceruri pandit sub de moarte Cum oamenii sunt în temnițele-aceste. La fetele trase trist el privește, Ce întuneric și câtă răcoare Vrea aripi să-și umple
ELIBERARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Eliberare.html [Corola-blog/BlogPost/350931_a_352260]
-
E . EP. 35 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Săptămâna începu cu ploaie măruntă și rece, și o ținu așa aproape toată săptămâna. Din când în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
am mai îmbătrânit și nu mai știm cum se joacă, lasă că o să ne înveți tu șmecheriile! - Of, buni, aici nu este nici o șmecherie, trebuie să știi cum să dai cu zarul, uite așa!și începu să facă demonstrații sub ochii celor două neștiutoare, care zâmbeau și îl priveau cu drag. Așa trecu aproape o săptămâna, pe nesimțite. Gabi alerga, ori de câte ori avea puțin timp liber, să-și vadă iubirile, venirea lui îmblânzind atmosfera și descrețind frunțile tuturor. Pentru Ionuț era cea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
se duce! Mi-a spus un înger odată: Poeții niciodată nu mor! Ei pleacă, sunt chemați să întrețină lumina din stele, Să ne vegheze de-acolo, de sus, unde e patria lor; Vor răul din lume, cu lacrimi de perle, ochii să-l spele. Mai fac ei pe durii, dar plâng în ascuns pe sâni de femeie. Ne ispitesc cu săruturi în miresme și rime din vers, Știu cum să umble la mierea din faguri ascunsă-n știubeie, Doar poeții în
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Mi_a_spus_un_inger_odata_george_safir_1368489104.html [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
Creatie > DANS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului dansăm tango pe nisipuri mișcătoare. vals pe falii frânte. rock pe pietrele râului de cuvinte. suntem vii și morți deopotrivă. ne ascundem ochii de gheață ai măștilor, murmurând iubirii sensurile, până la strigăt. în pumni păstrăm mototolite, poeme. timpanele ne sunt praguri, pentru sunetele imposibilelor minciuni. hai să jucăm golf pe iarba amară! ne îndulcim singurătatea... turnurile ne vor deveni rai. unul al tău
DANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Dans_anne_marie_bejliu_1330183027.html [Corola-blog/BlogPost/346328_a_347657]
-
Toate Articolele Autorului (Pentru copiii și nepoții voștri) Am șters geamul aburit Să privesc afară Să văd drum înzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea Privind spre ogradă Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Omul_de_zapada.html [Corola-blog/BlogPost/358909_a_360238]
-
aqua forte; VI. Cireșar. Lacrimi de basileu; VII: Cuptor. Ars amandi; VIII. Gustar. Fructul oprit; IX. Răpciune. Lampa lui Aladin; X. Brumărel. Orb în lumină; XI. Brumar. Evlavii; XII. Undrea. Acatistul iubirii. Precizăm că, în 1986, volumul său Privind în ochii patriei, publicat la exigenta Editură Cartea Românească, l-a avut ca redactor pe neîntrecutul editor Mircea Ciobanu, iar prezentarea de pe coperta a patra a fost semnată de Nichita Stănescu. Alături de Gheorghe Tomozei, același Nichita Stănescu a vegheat din tării, în
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]