6,653 matches
-
din același aluat ca și ei. Trebuia citit de urgență, Machiavelli. Bunică-mea avea o vorbă: Până zici câne, zici și jupâne. Pe cât de simplă, pe atât de înțeleaptă. Luasem, paralel cu repetițiile la piesă, hotărârea definitivă să nu mai ocolesc acest termen: jupâne. Așa trebuia lucrat cu de-alde tovarășul Sima și cu alții de mai sus, în acest semioraș infect, uitat de Dumnezeu la extremă de județ, în sensul că aproape toate trenurile noii orânduiri trecuseră pe lângă el, pentru că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
didactic al orășelului nostru și viitorul supervizor blindat din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-a, după ce toate capitolele din jurnal le scriseseși narând la persoana I. Da, într-un fel e bine. Înțeleg că, prin relatarea la persoana a III-a, te-ai apărat, dar pe de altă parte te ai depărtat de tine ocolind sinceritatea atât de necesară. Adică cum? Povestești la persoana a III-a tot ceea ce nu-ți convine să povestești la persoana întâi? Povestești eșecurile. Ei, mai vedem. Noroc că n-o să citească nici dracu’ paginile astea în care vorbești despre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alta, dar nu-i de nasul lui așa ceva. El ar fi în stare să mă puie și pe mine la șmotru, dar numai că nu am eu față pentru așa o trebușoară - a răspuns Pâcu. Moș Dumitru n-a mai ocolit adevărul: Apoi băieții pot fără noi, dar noi nu prea putem fără ei! Acum priceput-ai, Costache? Am priceput eu de când v-am văzut, dar căutam și eu sămânță de vorbă. Mai degrabă vroiam să-l zgândăr pe Pâcu. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face, că se cam îngroașă gluma. De nins o cam uitat Dumnezeu măsura. Iar cât despre vânt, o scăpat Belzebut din cușcă și uite ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca o sălbăticiune prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată În singura ușă pe care ar fi trebuit s-o ocolească, cea a cârciumii, iar aceasta a sărit ca o carte de joc, risipindu-i pe toți grangurii strânși În spatele ei Într-o ședință având, teoretic, ca scop „Coordonarea conjugată a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit grijuliu pe la bordură. Nu departe, se afla poarta masivă, din lemn, a clădirii. Am apăsat pe clanță și am deschis-o. Înăuntru, În ciuda tuturor dovezilor pe care bunul-simț mi le fluturase zile În șir În fața ochilor, nu se afla o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unei autocenzuri preventive pe care, în diverse grade, o practica exegetul (exemplu, eseul Spre alt Istrati, al lui Mircea Iorgulescu, publicat în sumbrul an 1986). în excelenta-i cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu pudibonderie, așa cum se mai întîmplă și în prezent, chestiunile delicate ale subiectului, ci, dimpotrivă, le aduce la suprafață, cu un aer constant de naturalețe. Fără o intonație polemică pronunțată, criticul le tratează cu o apreciabilă probitate, sine ira et
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
prin ascită, cu circulație venoasă cu edeme ale membrelor inferioare. ECOGRAFIE ABDOMINALĂ Ficat micro-nodular cu dimensiuni greu de apreciat, vezica biliară cudată mediocorporeal cu sludge, vena portă cu material hiperecogen în lumen fără semnal Doppler, multiple vase cu traiect ce ocolesc zona trombusului cu aspect de cavernom, splina=17 mm ax lung, vena splenică=15 mm cu circulație anastomotică prezentă, lichid de ascită în marea cavitate peritoneală, perihepatic, perisplenic. EXAMEN CT ABDOMINO-PELVIN S-a efectuat examen CT pelviabdominal la care se
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92036_a_92531]
-
cronicari ce aproape că jubilează în momentele "execuției", Antonio Patraș se investește afectiv în paginile sale critice, scriind preponderent despre cărți și oameni care i-au plăcut. Tonul e de o civilitate absolută, iar punctele nevralgice ale unei opere sunt ocolite cu grație perifrastică. Textul ia mai degrabă forma prefeței sau a studiului ce-și propune să susțină, nu să dinamiteze un autor. Și cu cât autorul este mai valoros, cu atât receptarea lui critică e mai bogată în intuiții și
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
rînduri, orice cuget lucid e îndreptățit să se întrebe: cum să facem din centenarul autorului altceva decît o "răfuială"? (Sebastian folosește termenul în sensul lui vechi, de "reglare de conturi".) Cum să evităm transformarea momentului într-o "lichidare"? Cum să ocolim "ciopîrțirea" operei? Cum să infirmăm spusele lui Sebastian, potrivit cărora, dintre sărbători, centenarul este "cea mai mortuară" și "cea mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
să văd cine era comandant și care a fost motivul să fiu eu cerut cu atâta insistență la Huși, nu pentru că eram cine știe ce, dar doream să merg și eu într-un oraș mai mare. Pentru a-mi atinge scopurile am ocolit sentimentele de dragoste, deși mi-au ieșit în cale multe oferte destul de avantajoase, dar am zis că trebuie mai întâi să mă văd și eu cu o situație aranjată și apoi să mă ocup și de viața particulară. Când am
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
altul nu și-a identificat atît de rapid și de exact universul și stilistica, după cum nici unul nu și-a urmărit proiectul cu atîta rigoare. Deși este în mod vădit un cioplitor, cu o specială sensibilitate pentru lemn, el nu a ocolit nici metalul, nici bronzul și nici variantele lor industriale, un fel de semipreparate, cum ar fi tabla de exemplu. Și paradoxul lui începe tocmai aici, pentru că, deși este un artist robust, din specia celor care visează monumental și meditează frust
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
de câștig și arată silă de o Românie care, singură, nu le poate facilita îmbogățirea rapidă. Lui Edi "îi era silă să dea pe aici. Umbla prin Franța și Germania și prin toată Europa cu afacerile lui, dar România o ocolea" (p. 28). Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcții: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții de cartier în București (viața la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii și chinuitoare, familii
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
cele trei forme consacrate ale sale; forma rudimentară când spui ,,da” în loc de ,,nu” și invers, forma exagerării când spui că ai prins un peștișor și-l ridici la rang de crap mare și ultima formă cea a eludării când se ocolește adevărul. Această ultimă formă este cea mai rafinată. Aș menționa faptul că această formă a minciunii, eludarea i-a scos din încurcătură pe foarte mulți subiecți umani care sub o apăsare psihică poate induce în eroare orice interlocutori, uneori chiar
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
ea poate plănui o nouă sarcină și poate anticipa dificultățile care ar putea apărea. CONCLUZII Experiența clinică practică arată că suferința se vindecă mai repede și mai bine dacă mama se confruntă cu această suferință, mai degrabă decât să o ocolească, să o amâne, să nu se gândească la ea sau să pretindă că pruncul nici nu a existat. Durerea nu se vindecă imediat și poate niciodată în totalitate, dar cu siguranță se diminuează în timp. Acceptarea suferinței și a doliului
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
datoria. În spații oricît de largi sau pe alei Înguste, veneau spre ea ca hipnotizați - probabil Îi atrăgea ca un magnet tocmai frica ei. CÎnd ajungeau În apropiere, deveneau nesiguri, Își pierdeau echilibrul, nu știau pe care parte s-o ocolească... Într-o zi, după ce i-a relatat lui Vic o asemenea Întîmplare ridicolă și umilitoare, el i-a profețit că va muri Într-un accident de bicicletă. Într-adevăr, atunci s-au certat. În timp ce-și căuta cuvintele, privirea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În mod tradițional, cu scrierea poeziilor se ocupă bărbații, ei sunt, cum s-ar spune, mai competenți În materia respectivă. Femeia care scrie poezii nu poate fi decît o nefericită și complexată, avidă de bărbați, dar pe care aceștia o ocolesc cu prudență, poate și din cauză că-i cam urîtă. Din același motiv, astfel de femei sunt deștepte, dar și foarte periculoase. Convingerea secretă a Christinei era că o femeie serioasă n-ar fi niciodată În stare de așa ceva, Însă nu Îndrăznea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
suficient pentru a-l accepta ca pe o evidență. Discuția cu Christina și cu Vic Îi mai dăduse doctorului și alte idei, aproape la fel de clare și distincte. Iar una din afirmațiile care Îi plăceau cel mai mult, provenind pe căi ocolite de la Descartes, era că: În măsura În care ideile noastre sunt clare și distincte, ele coincid cu ale lui Dumnezeu. Desigur, pentru a face pe grozavul, doctorul era oricînd În stare să flecărească vrute și nevrute despre Dumnezeu, clonare, eugenie, telepatie și orice altceva, idei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu ar fi. Un exemplu cît se poate de sugestiv În această privință Îl oferă celebrul fotbalist Beckham, care lovește mingea ca și cum ar trimite-o În altă parte, totuși ea se duce unde trebuie. La fel și cisternele. Traseul lor ocolea capitala pe șoseaua de centură și se Îndrepta apoi spre vest, pe drumul către zona montană medie. Ținta finală era situată probabil tot În munți, dar undeva mai la sud. Împrejurarea că Își depusese recent demisia constituia mai degrabă un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pe roata bicicletei lui era impredictibilă pur și simplu din motivul că, pentru a-și menține echilibrul, maiorul făcea instinctiv o serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau mișca ghidonul, ocolind o pietricică apărută În cale, sau se Întorcea pentru a privi peisajul, sau urmărea cu gîndul un raționament complicat, În timp ce bicicleta cobora o pantă lină, și abia Într-un tîrziu observa că trebuie să frîneze. Însăși ținta călătoriei sale, inițial
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un trecut mai Îndepărtat, ori poate dintr-un vechi vis, Între timp uitat. Ca atunci cînd privești către un obiect fără să-l vezi propriu-zis, căci privirea se duce dincolo de el, mult mai departe, și vede o mulțime lucruri inexistente, ocolind obiectul care-i stă În cale fără contur, lipsit de culoare, transparent, dizolvat În fantomele reveriei. Era un fel de amețeală plăcută, asemănătoare Întrucîtva senzației de plutire sau de zbor, adică implicînd pericolul permanent al căderii. Nu se mai temea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adevărul, nu trebuie să se mai Îngrijească dacă e crezut sau nu. Iar el, firește, era convins că spune adevărul. Ca să evităm traficul aglomerat din centru, căruia bătrîna mea Dacie cu greu i-ar fi făcut față, am preferat să ocolim prin cartierele de blocuri, pe străzi Înguste, unde Bucureștii seamănă cu orice alt oraș de provincie, singura deosebire fiind că e mai murdar, Întîlnești mai multe gropi, iar oamenii par mai obosiți - mergeau zgribuliți, tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]