1,010 matches
-
înregistra piesele noi a fost nevoie să ia lecții private de limba spaniolă. La un moment dat, ea a cântat la Gala Premiilor Oscar în limba franceză, pe care a învățat-o tot în privat. Vocea sa cuprinde peste trei octave. Încă de la începutul carierei cu Destiny's Child, solista s-a implicat în compunerea cântecelor realizate pentru formație. Ea a fost menționată în cadrul personalului ce s-a ocupat de scrierea majorității pieselor sale din cariera independentă sau cea de grup
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
și o serie de elemente specifice baladelor. El este scris în tonalitatea Si ♭ major, având la bază măsura de trei pătrimi. Suportul vocal este susținut integral de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, întinderea sa vocală pe durata compoziției fiind de aproximativ două octave și jumătate, interpretarea sa fiind dublată prin supraînregistrare. Spre deosebire de majoritatea cântecelor de pe album, înregistrarea iese în evidență grație caracteristicilor diferite, respectiv, abordarea unor sunete bazate pe acustică. De asemenea, în cântec nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi, ritmul melodiei vocale
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
a registrului violei, astfel încât do central cade pe linia centrală a portativului. Edițiile mai noi ale unor aranjamente pentru cvartet de coarde conțin și o știmă pentru „vioara a treia”, unde partitura violei este scrisă în cheia sol, transpusă la octavă. Scopul este de a înlocui viola cu o vioară, acolo unde instrumentul original nu este disponibil. Totuși, pentru pasajele care depășesc ambitusul și capacitățile dinamice ale viorii (în registrul grav), trebuie aduse anumite adaptări partiturii. Execuția la violă permite, în
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
film documentar și premiul BAFTA la aceeași categorie, fiind nominalizat și la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic. Amy Winehouse era recunoscută pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor, cât și pentru întinderea sa vocală ce măsura aproximativ trei octave (Re-Mi). Conform criticii de specialitate Winehouse era „colosal de talentată din punct de vedere vocal”, având „un glas cu adevărat rar, menit să îmbunătățească viețile ascultătorilor.” Oferind o recenzie albumului "Frank", editorii allmusic o comparau pe Amy cu Macy
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
Blanduziei" , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din ""Victimele legii"", Germaine din ""Banii"" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din ""Jucătorii de cărți"", de H. Lecca, Thomry din ""Martira"", de Jean Richepin, Heriette din ""Două orfeline"", ""Vijelia"", de Bernstein, și Nelly Rosier din ""Stafia bărbatului"" . În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]
-
ul (, , , , ) este cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. În partitura de orchestră, se scrie prescurtat „Cb.” sau „Kb.”. Raportat la notarea în partitură, sunetul contrabasului este cu o octavă mai jos decât cel al violoncelului. Cel mai adesea, la contrabas se cântă cu mâna stângă pe tastieră, iar mâna dreaptă trage arcușul peste corzi sau le ciupește cu degetele (tehnică numită "pizzicato"). Folclorul românesc, unde instrumentul a pătruns târziu
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera ambelor instrumente erau montate bare metalice (, , , , - uneori se foloseau în locul barelor
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
secolului al XVII-lea s-a trecut la patru coarde. Experimental s-a mai construit un instrument numit "cellone", pentru a găsi o tranziție între violoncel și contrabas. Acesta se acorda în Sol, re, la, mi și se nota la octava inferioară (ca la contrabas). Nici acest instrument nu s-a răspândit. Forma contrabasului actual se deosebește întructva de instrumentele din familia violei da gamba. Corpul său se subțiaza în sus, curbura de la mijloc fiind mai pronunțată. Cele patru coarde se
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele și pasajele grave în basul continuu și câteodată se
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe publicarea „Sugestiilor pentru Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 1935 - în Franța, abatele Paul Couturier, promovează „Săptămâna universală de rugăciune pentru unitatea creștinilor”; discursul său se baza pe rugăciunea pentru “unitate voită de Isus și cu mijloacele voite de El”. 1958 - Centrul “Unitatea creștină
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
256 × 192 pixeli. La nevoie, se pot folosi 8 culori: negru, albastru, roșu, violet, verde, bleu, galben și alb. În plus, mai este dotat și cu un difuzor încorporat în carcasă, ce poate scoate sunete într-un interval de 10 octave. Alimentarea era externă, printr-un adaptor, deși regulatorul de tensiune era intern. Pe lângă ieșirile pentru TV, monitor și casetofon, HC 85 mai avea o ieșire pentru manetă de comandă și un conector de extensie. Prețul unui HC 85, în 1987
HC () [Corola-website/Science/305977_a_307306]
-
În modul grafic, HC 91 afișează la o rezoluție 256 X 192 pixeli având 16 culori, iar în modul text 32 coloane x 24 linii. În carcasă se mai afla un difuzor care poate emite sunete în intervalul de 10 octave. Dimensiunile acestei unități sunt de 34 (lățime) X 25 (lungime) X 4 (înălțime) cm. Caracteristici Hardware NAME HC-2000 MANUFACTURER Ice-Felix TYPE Home Computer ORIGIN Romania YEAR 1992 END OF PRODUCTION 1994 (replaced by PC compatible systems) BUILT IN LANGUAGE Sinclair
HC () [Corola-website/Science/305977_a_307306]
-
-lea, deci înainte de 400) a fost pictată o scenă de mari dimensiuni, care îi reprezintă pe cei trei tineri evrei în cuptorul cu foc pentru că au refuzat să adoare statuia regelui Nabucodonosor. "Sancti Marcellini, Papae et Martyris, cujus dies natalis octavo Kalendas Novembris recensetur." (- la 26 aprilie, (memoria) sfântului Marcelin, Papă și Martir, a cărui zi de naștere este 8 zile înainte de noiembrie).
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
(în franceză L’Abbé Jules) este un roman scris de Octave Mirbeau și publicat în 1888. Sub influența descoperirii lui Dostoievski, Octave Mirbeau pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic, Jules Dervelle, al cărui trup și suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale și a putreziciunii
Un om ciudat () [Corola-website/Science/313052_a_314381]
-
(în franceză L’Abbé Jules) este un roman scris de Octave Mirbeau și publicat în 1888. Sub influența descoperirii lui Dostoievski, Octave Mirbeau pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic, Jules Dervelle, al cărui trup și suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale și a putreziciunii din Biserică. În ochii conformiștilor, "crima" lui Jules este de a
Un om ciudat () [Corola-website/Science/313052_a_314381]
-
modificări de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard. În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului. Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). Harpa celtica este acordată deseori în Mi bemol major, pe când cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda: - pedale (ridică toate corzile
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard. În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului. Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). Harpa celtica este acordată deseori în Mi bemol major, pe când cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda: - pedale (ridică toate corzile pedalei respective cu unul sau două
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
compoziții ale sale fiind cele în care ea profita de acest atuu”. Oferind o recenzie piesei „Walking on Air”, redactorii "site"-ului The Singles Jukebox făceau o paralelă între fizicul cântăreței și glasul sau — „Vocea lui Kerli, care este o octava mai joasă decât te-ai aștepta să fie, este ușor accentuată și capabilă să înfricoșeze”. Analizând albumul "Love Is Dead", unii dintre critici lăudau calitățile interpretative ale lui Kerli, numindu-i vocea „superbă” și complimentându-i abilitatea de a transmite
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
i-a dat cântecul lui Cowell, acesta declarându-l „alesul”. „Bleeding Love” este un cântec pop cu influențe R&B și din muzica electronicâ, scris în tonalitatea Fa major și în măsura de patru pătrimi. Lewis atinge nota la din octava a doua în timpul ultimului refren și re din octava întâi pe fiecare vers din strofe, întinderea vocală a interpretei pe această piesă fiind de o octavă și jumătate. Cântecul este construit după modelul obișnuit de vers-cor-refren și prezintă pe parcursul strofelor
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
alesul”. „Bleeding Love” este un cântec pop cu influențe R&B și din muzica electronicâ, scris în tonalitatea Fa major și în măsura de patru pătrimi. Lewis atinge nota la din octava a doua în timpul ultimului refren și re din octava întâi pe fiecare vers din strofe, întinderea vocală a interpretei pe această piesă fiind de o octavă și jumătate. Cântecul este construit după modelul obișnuit de vers-cor-refren și prezintă pe parcursul strofelor o sonoritate asemănătoare cu cea provenită de la o orgă
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
tonalitatea Fa major și în măsura de patru pătrimi. Lewis atinge nota la din octava a doua în timpul ultimului refren și re din octava întâi pe fiecare vers din strofe, întinderea vocală a interpretei pe această piesă fiind de o octavă și jumătate. Cântecul este construit după modelul obișnuit de vers-cor-refren și prezintă pe parcursul strofelor o sonoritate asemănătoare cu cea provenită de la o orgă folosită în bisericile catolice. Corzile de chitară realizate cu ajutorul sintetizatorului se îmbină cu percuția provenită de la woodblock
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
Descrierea lui Mersenne din "Armonia universală" din 1636 a primei determinări absolute a frecvenței unui ton audibil (de 84 Hz) implică faptul că el deja demonstrase că raportul frecvențelor absolute a două corzi vibrante care emit un ton muzical și octava sa, este 1:2. Armonia observată (consonanța) a două asemenea note ar putea fi explicată dacă raportul frecvențelor lor de oscilație în aer este de asemenea 1:2, ceea ce concordă cu ipoteza echivalenței frecvenței mișcării în aer.
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]