8,671 matches
-
că aceste cuvinte ridicaseă o barieră între noi pe care Georgie și-ar fi dorit ca eu să o îndepărtez, cu dragoste, cu înflăcărare. Pentru mine ele reprezentau un fel de moratoriu, o zonă neutră temporară în care mă puteam odihni - și, Doamne, câtă nevoie aveam de ea, în starea de oboseală în care mă aflam. Nu găseam în mine puterea de a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața focului, frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un chip omenesc. Am plecat de la Georgie după ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu prostituatele dintr-un templu și care, după ce au întâlnit o zeiță, nu se mai pot atinge de nici o femeie obișnuită. Mi-am petrecut ziua toată într-o stare de incertitudine. N-am putut mânca nimic, nu m-am putut odihni, aveam dureri și furnicături în brațe și în picioare. M-am plimbat prin Hyde Park, m-am întors în apartament și, fiindu-mi frică să stau singur, am ieșit din nou. Parcul învăluit în ceață era gol ca un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tras din nou păturile pe patul de campanie și m-am întins peste ele fără să sting lumina; dar durerile în brațe și-n picioare îmi reveniseră și mi-am dat seama că n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu părea capabilă să cuprindă decât un număr limitat de probleme, iar Georgie nu era una dintre ele. Nici numele lui Palmer n-a fost rostit. Știam amândoi că el se va ivi în discuțiile dintre noi. Dar acum ne odihneam. În Pelham Crescent nu se simțea nici un semn de viață. Cei doi dispăruseră ca și cum nici n-ar fi existat. Antonia propuse din proprie inițiativă să se ducă să locuiască la Rembers, cu Alexander. Mi-ar fi prins bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe canapea. După ce am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
focul și Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își revine ea după ce s-a odihnit. Așa, și după asta ai plecat. Frânt, Anton dădu din cap. Crede-mă: orice domn știe că atunci când vrea să-și acopere urmele, cel mai bine e să rămână cât mai fidel adevărului, spuse, Încercând să mă fixeze cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
diferite roluri - inspector extraordinar de pompele hidraulice, Îmblânzitoare de șerpi atestată, cântăritoare de cârnați - și refuza să capituleze până nu găsea dovezi concrete ale comorilor mele. Și Într-o noapte, spre mijlocul aceleiași luni, stând goală În poala mea, Își odihnea capul pe pieptul meu și se agita de parcă ar fi fost cu douăzeci de ani mai tânără, În timp ce șoptea cu o voce delicată și minunată totodată: — Nu, te rog. Nu, te rog, nu, te rog, nu... Treptat, Dora Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea ceva de neconceput ca aceste două persoane să fie, de fapt, una și aceeași. Trebuie măcar să admitem că nici unul din cei implicați n-a vrut ca altcineva să afle despre stadiul În care se afla Dora. Acum lumina se odihnea pe ceva ca un plic, aflat lângă o vază de pe masă. Aceasta este scrisoarea lăsată În urmă de Dora. Voia să-și găsească propriul drum, scria, și dorea ca deciziile să-i fie respectate. Totuși, se temea că părinții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trupul ar fi fost o prelungire a durerii. Mușchii, nervii și sângele erau doar surse care alimentau un lujer lung și gros de un deget. Cel mai mult Îmi plăcea să-mi țin sexul În așa fel Încât să se odihnească În pumniul Încleștat. Nu dura mult până la erecție, și atunci arăta de parcă În mână aș fi ținut o floare groasă, fantastică. Ca majoritatea băieților, mă jucam cu sexul meu - trăgeam de el, Îl frământam și Îl strângeam, Îl simțeam Întărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte ultimele idei pe care mi le aminteam Înainte ca umbrele cu pumni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca tot omu’. Nu porcăria asta. Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se pe o altă oglindă din fața lor - care le Întoarse privirile goale Înmiit. Judecând după discuția dintre ei, bărbații erau colegi de facultate la universitatea din zonă. După jumătate de oră veni și rândul meu. După ce m-am afundat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă simt și mai rău, m-am apropiat de Else. Aveam nevoie de răspunsuri la dilema mea, și dacă trebuia să aștept până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea avea capul Îmbrobodit, iar mâinile i se odihneau pe roțile de cauciuc. Pătura care acoperea de obicei ce-i mai rămăsese din picioare, alunecase și acum dezvelea două cioturi palide. — Luni nu spectacol. — Bună seara și ție, Else. M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i plăcea acel sentiment de fraternitate pe care-l oamenii de știință păreau atât de dornici să-l stimuleze. — Să stimuleze? Șșșt, Sascha. Lui Otto nu trebuie frate. Și Else... Bună seara, domnule Latek. Bărbatul care până acum se odihnise cu ziarul pe față scoase capul pe ușă. — Doamnă Himmel, vă vine să credeți ce trebuie să Îndur? Întinse un bol cu un conținut greu de identificat. De când Rosa s-a angajat la fabrica aia de bere, nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecută când am cercetat poza, acest detaliu Îmi scăpase. Fotografia a fost făcută fără blitz, detaliile erau greu de deslușit. — Sunt sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale. Și deși Gielke e cel care Își odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare prea afectuos, nu-i așa? În momentul acela Dora Îmi răspunsese, cam repezit, după părerea mea, că ar fi timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de ajutorul dumneavoastră. Am schițat un gest dezaprobator, afundându-mă și mai mult În canapea. Wickert se deplasă imediat la geam și trase perdelele. Când lumina mă orbi, am fost nevoit să fac un nou gest. — A, vreți să vă odihniți puțin Înainte să discutăm? Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-o parte, pentru că atunci când mi-am deschis ochii din nou, Inspectorul Încerca să-mi pună poșeta sub cap, pe post de pernă. — Frăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred că am leșinat. Când mi-am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol. Oricât de drogat aș fi fost, eram singurul martor la cele Întâmplate În camera 202. Karp nu putea risca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-a Împiedicat să-mi dau seama că nu tot ce a spus Inspectorul era adevărat. O instituție științifică precum cea a Cancelarului Sănătății nu avea cum să fie o sursă de contaminare, care să Împrăștie coruperea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-a Împiedicat să-mi dau seama că nu tot ce a spus Inspectorul era adevărat. O instituție științifică precum cea a Cancelarului Sănătății nu avea cum să fie o sursă de contaminare, care să Împrăștie coruperea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]