967 matches
-
sfârșit să se ducă. — Unul e deschis și altul închis, anunță micuța. Vestala surâde. — Cel deschis e gol. Copila se înalță pe vârfuri și constată că într-adevăr nimic nu se află înăuntru. Sunt două, îi explică o profesoară, dar odoarele sfinte le ținem doar într-unul. — De ce? Ca să-i înșelăm pe curioșii care ar îndrăzni să pătrundă aici, răspunde vestala Silvia. Noua preoteasă încearcă să desfacă vasul, dar Occia o oprește: — Nu-l deschidem decât primăvara, când facem curățenie generală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acolo? — Penații Troiei, spune Claudia. Mutrișoara nedumerită a fetiței le face pe multe să râdă. — Vesta i-a primit aici pe zeii troieni, o lămurește Vestala Mamă. Se gândește că nu e de ajuns. — Aeneas a adus cu el aceste odoare sfinte când Troia a fost cucerită de achei. Nu primește nici un răspuns. O atinge în treacăt cu mâna pe obraz: — Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
energie, concentrare și hotărâre. ― Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci e prețioasă când urmărește un ideal! sfârși Bologa patetic. Datoria noastră părintească de-abia acum începe! Trebuie să ne dăm toate silințele ca să facem din odorul nostru un om și un caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să protesteze și să isprăvească cu omul acesta care, urmărindu-i cu încredere, îl făcea părtașul unor gânduri primejdioase. Simțea însă cu groază că, în adâncul inimii, gândurile acestea îi erau dragi și le tăinuia acolo ca pe niște odoare prețioase. ― Domnule căpitan..., murmură Apostol, uitîndu-se în ochii lui, rugător. Din privirea și glasul lui, Klapka sorbi un îndemn care îi lumină fața frământată. Ca și când ar fi pornit să-și golească dintr-o dată tot sufletul, oftă greu și zise: ― Mă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frumoase (sau măcar interesanteă care ne prind adesea cu ochii închiși. Ori cu privirea întoarsă, narcisist, spre necazuri de duzină extrapolate cu metodă. Nu mai departe decât astăzi dimineață, după ce-mi făcusem datoria de părinte responsabil și-mi dusesem odorul cel mare la școală, am făcut o mică plimbare și m-am oprit, la un fast-food de la Piața Romană, să beau o cafea de refacere. Am ales o masă aflată lângă geam și timp de o jumătate de oră am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cred, zise Niță, că boierul s-a dus numai pentru cuconița lui... Era subțirică și albă... eu n-am mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa? ca la un odor! - Acu or fi grăind și ei, ș-or fi petrecând... În horn iar se auzi vântul tremurând și duduind prelung; gazornița fâlfâi, aproape să se stingă. Vătaful se sculă în picioare și-și căută căciula și harapnicul. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să trăiască un pic Înainte. Richard Erskine nu avusese nimic În afara unei mame grijulii peste măsură. Dintr-un motiv sau altul, Logan nu o vedea ducându-l pe Richard În Corfu, sau Malta, sau Florida. Era mult prea periculos pentru odorul ei. Peter era norocos că avea un tată vitreg care să aibă grijă de el... — Te-ai văzut cu Inchiziția Spaniolă până acum? Întrebă Inch, În timp ce Logan se Înscria În sensul giratoriu de la capătul Queen Street. O statuie voluminoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tineri vînjoși, care se vor Înclina În fața lor făcîndu-și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mîinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind-o cu ei prin găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aur dintr-un copac cu valențe cosmice (tip Prâslea cel voinic și merele de aur) și colindele în care Iuda fură din rai astrele, iar un sfânt (de regulă Ilie) îl răpune cu fulgerul, îl leagă în lanțuri și readuce „odoarele” la locul lor. în ceea ce privește colindele tip Furarea astrelor, o primă apropiere se poate face cu legenda ebraică apocrifă a căderii și înlănțuirii îngerilor, cu privire la care au supraviețuit câteva aluzii chiar și în textele canonice ale Bibliei : Geneza (VI, 4), Isaia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trimițând o secetă cumplită cum n-a mai fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
trimițând o secetă cumplită cum n-a mai fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că respectivul se schimbase la față, ne-a cerut imperativ să ne întoarcem și să ne lungim cât mai departe cu burta de pământ; tonul schimbat cu care ne-a spus dar mai ales încetineala cu care a dat drumul „odorului” de moment în balta formată în gaura mare a unui obuz ne-a înfricoșat, facându-ne să înțelegem, atât cât puteam înțelege la cei aproape patru, respectiv șase ani, că era ceva de domeniul panicii ce ne copleșea când suna alarma
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
povestise că a întîlnit pe Lică, ce 1-a însărcinat să-i spună că nu o mai poate chema la dânsul nici chiar pentru o vizită din "anumite pricini". Lică 1-a împuternicit pe el, Rim, să aibă grijă de odorul de care-1 despărțeau acum ,,unele împrejurări". Rim predica astfel fetei într-un stil care nu era deloc cel al lui Lică, riscând minciuni foarte bine înrudite însă cu adevărul. Sia nu știa să facă distincții. Așteptase pe Lică și nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al familiei, care acum trebuia să mai facă loc și pentru cearta nesfârșită dintre tată și fiu, fără să percep acest pas ca pe un act temerar. Astfel s-a terminat un scurt turneu din cauza căruia sufereau cu toții, mai ales „odorul tatii“, sora mea Waltraut, pe care, întorcându-mă acum cu fața spre trecut, o văd drăguță, veselă până la absurd și aparent lipsită de nevoi interioare. Gropițele ei, de îndată ce zâmbea. Fără codițe, părul îi cădea acum ondulat până la umeri. Ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un moșoroi nevăzut de cârtiță, alergă o babă mică să deschidă. Luna zvârlea basme și vedenii, dar Mini încă nu se desprinsese de fapte și de locuri. - Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns pe tot gustul. Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care nu se mai putea opri odată pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă, frumoasă. Cu cine va semăna oare? — Cu mine, că doar eu am făcut-o. — Nu că n-ai fi frumoasă, Paulino, că ești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Adică? — Adică vreau să fii soția mea. Tu nu vrei să ne căsătorim? Să nu zici că nu, că nu știu ce-ți fac. — Ha! Ha! Ha! Ce frumoasă cerere în căsătorie! Se vede că vii din Africa! — „O, vin’! odorul meu nespus Și lumea ta o lasă, Eu sunt luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă”, recită Cezar după un moment de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știu dacă ți-am spus că am plecat din țară prin '82, în Franța. M-am căsătorit cu o pariziancă de 17 ani (ca la țigani), fiica unor prieteni de-ai mei, să le zicem așa, care și-au sacrificat odorul pentru fericirea mea. De fapt, toată lumea a profitat de pe urma acestei căsătorii de formă. Agnes, soția, a primit de la prefectură o casă mare pe care altminteri n-ar fi primit-o niciodată, iar eu am plecat în Spania, după Ingrid, imediat ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prințesă, de soție, de ce însemnase ea pentru cei înfrânți. Musa era fascinat de puterea lui de a-i schimba numele, de a-i atinge șoldurile, de a o dezbrăca de viața ei trecută și de a face din ea un odor al plăcerii lui. Avea s-o păstreze ca pe o sălbăticiune scumpă, amintire a bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul lui cel lacom. Și Tayyib se teme. Poate că stăpânul ar trebui să plece spre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al lui Musa, dar copilul creștea și tatăl lui îi povestea mereu despre o mamă frumoasă și blondă, a cărei pierdere l-ar fi lăsat cu totul năuc și singur, să nu fi fost el, copilul ei și al lui, odorul lui, sufletul lui, lumina și mândria și mângâierea, fiul pe care nici n-a știut că și-l dorise atât până nu l-a avut, până nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ta! Noi cetatea nu ți-o dăm! Bogății și grâne nu avem într-însa. Dar pușci, sacalușuri, obuzuri, plumbi, bolovani și catran avem câtă trebuință pentru orice vrăjmaș, care-și zice și creștin pe deasupra, dar se dedă la prădăciuni de odoare creștinești!.. Mai bine le-ai înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]