1,257 matches
-
în săbii de carton, sau huiduit și s-au furat reciproc, totodată, furând și țara pe care, ușor-ușor, și-au trecut-o în propriile buzunare, noi, familia noastră, cea nouă, ne-am văzut,în liniște, de crescut și de școlit odraslele, impregnându-le,în suflete, și-n pricepere, măiestrie, curățenie, cinste și corectitudine; dându l, pe fiecare, atunci când i-a venit vremea, pe calea potrivită cu voința, cu dorința și cursul firesc, al fiecăruia. Încet. Cu răbdare. Cu sârg. Nu fără
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
momente princiare, din istoria neamului. A fost drăgălășenia familiei: dragostea rubedeniilor acesteia, marcatoarea de amintiri de neuitat,în inima celor cu care a avut darul și fericirea de a se întâlni. Mai târziu, după căsătorie, după venirea pe lume a odraslelor, după mutarea la oraș - ea, muncitoare la combinatul textil, el - brav constructor al încă existentului oraș - printre femeile de frunte ale urbei: invitată de onoare, și participantă, la zile festive; delegată la conferințe și congrese, la sărbători și aniversări cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-i invite și pe ei din cînd În cînd. Juan Lastarria mai-mai să facă un infarct de cît trebuise s-o aștepte pe soția lui cea slută. Idioata de ea nu pleca nicăieri pînă nu-și culca cele două odrasle și el stătea jos, aprinzînd țigară după țigară și așteptînd-o să se aranjeze În fața oglinzii, de ce naiba nu știu, În timp ce Susan și Juan Lucas primeau oaspeții și conversau de cel puțin o oră. În sfîrșit ajunseră și ei. El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru ultima oară imnul colegiului și toți copiii cîntau emoționați, În timp ce părinții se ridicau În picioare, pregătindu-se să iasă În curte și să-și ia rămas-bun, pregătindu-se să schimbe cîteva cuvinte despre odraslele lor și al tău e Încîntător și despre planurile de vacanță, noi mergem la Ancón și tu? sau ceva În genul ăsta, bineînțeles cu multă eleganță. II Vara dintre anul pregătitor și clasa Întîi primară Julius și-a petrecut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de data asta, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa!, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius și Cano stăteau pe gînduri mereu, fiecare cu ale lui și În stilul lui. Pe Julius Îl mira faptul că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și despre integrarea muflonului și a șacalului în fauna autohtonă etc., simțindu-ne legate printr-o comunicare secretă, privilegiată, împărtășind aceeași înțelegere, cumva non explanatorie, a lumii și vieții. Ai spune că, dacă niște mame pot sta la taclale fără odraslele lor, o vor face pentru a vorbi despre altele, dar mai devreme sau mai târziu conversația revine la copii. Cum se transformă ei de la o zi la alta, cum trec prin câteva zile de umbră în care, ca extratereștrii din
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
responsabil și atât de eficient că mă apucă un vajnic căscat numai când mă gândesc. Este de ales, dacă o fi să vină marele comandant (acu, sau peste doi, ori patru ani), ce e mai bine pentru mine și pentru odrasle, rămânem sau o ștergem? Am hotărît! Pleacă pruncii, fata e într-a zecea la liceul englez, ăla mic e la Lenau schule în clasa a șasea, le pregătesc bagajele, e vremea să fie pregătiți. A mică s-a dus singură
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Herodot (IV, 104) că Agatirșii ar semăna la moravuri cu Tracii, nu poate avea deci alt înțeles, decât că între Traci și Sciți, precum erau Agatirșii, trebuia să fie o asemănare oarecare, de vreme ce ambele aceste rase, erau numai cât niște odrasle răzlețite ale unuia și aceluiași trunchi comun, rasa arică. Fără îndoială că Agatirșii, pe care i-am văzut ca popoare așezate în Transilvania, vor fi fost supuse de Daci când aceștia, alungați de Iazigi, ocupară regiunea muntoasă a Carpaților, și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
stârpirea viilor. Am văzut că ideea nemurirei era cunoscută și la Sciți, că ea pare a nu fi lipsit niciodată de sub titva omenească. Pe când însă la celelalte popoare ale vechimii această idee fusese aproape întunecată de dezvoltarea prea bogată a odraslelor secundare ale ideei religioase, precum se întâmplă lucrul chiar la Greci și la Romani, sau mai trăia numai cât înțelenită în niște obiceiuri oarbe apucate din vechi, la Geți ea deveni centrul în jurul căruia se învârteau toate concepțiunile lor religioase
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
supusă influenței benefice a energiei atomice. Și așa, peste milenii, oamenii aveau, în fine, să topească toate lumile înghețate, dar locuibile, ale sistemului solar și aveau să răcorească pustiurile arzătoare de pe Venus și Mercur. Bărbații care-și istoveau viețile pe "odraslele" mai puțin atrăgătoare ale Soarelui aveau să creeze facsimile rezonabile ale îndepărtatului Pământ verde de pe care veniseră. Aceasta era teoria. În zilele de trândăvie din anii de liceu, când citise și ascultase relatările referitoare la colonizare, nici nu visase măcar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
străini - azeri, evrei, rusnaci rătăciți și adepți ai Coranului, între care sufiții se vedeau de departe. Mevleviții nu erau îndrăgiți nici în nord, la Tabriz, nici în altă parte, iar în cultul provinciei Azerbaijan nici nu existau. De aceea Shams, odrasla băcanului, a lui Baba Yassin, își pierduse urma. Era derviș sufit, dar stătea la tejghea ca un negustor. Sau așa vorbeau oamenii - Tabrizul avea un milion și mai bine de suflete vii, când Omar cu tată-său și bunicu-său ajunseseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
statuie și un chip în muzeu, de bătrân cu turban și barbă. În miniaturi ale cânturilor din Mathnavi, copiate la 1300, el stătea lângă Rumi, ca maestru și ca discipol. Cine l-ar mai cunoaște, după șapte sute de ani, ca odraslă a băcanului ridicat la stele? Omar nu reușea să îl ia în serios, dar nici nu putea să îl piardă în derâdere. Bunul lui prieten misterios nu se împiedica însă în amănunte: îl oprea să înfulece koufteh și orez, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din Yazd către Teheran și apoi în Franța, când avea douăzeci de ani. Dar acum împlinise cincizeci și trei și avea o fiică de nouăsprezece, pe care o făcuse târziu, cu o pariziancă. Între timp, divorțase și trăia singur. Sângele oriental al odraslei o dusese în Beirut, să studieze designul, și el nu se împotrivise. În 2003, scrisese din Africa, din Afganistan și Irak, iar asta îi adusese un Pulitzer. Trecea drept bogat, dar partea cu banii ținea de Sylvie, care lucra ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între zidurile grădinii cu leandri și, din când în când, îi făcea plăcere să i se spună că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise Natura în încercarea ei de a creea inteligență. Bineînțeles, știuse. Soarele acelei planete era mai galben decît va ajunge vreodată vechiul soare al pămîntului. Galben și straniu și străin. Soarele albastru parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sabia, focul, lanțul, loviturile și moartea. François ar fi putut scrie un roman istoric despre jocurile care se desfășurau În arenă. Un roman despre gladiatori n-ar fi fost oare mai autobiografic decît un roman despre tatăl lui? A fi odraslă, e bine. A fi gladiator e ceva mai impunător. Dacă nu cumva e tot aia. Într-una din zile, va trebui să priceapă că personajul principal al cărții despre tatăl lui va fi de fapt el, fiul tatălui, gladiatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cunoștințele de istoria artei. Degeaba ai citit Corespondența lui Cézanne și Jurnalul lui Klee, dacă poți spune o asemenea scorneală“. Mi se pare foarte trist acest pasaj, la fel ca Întreaga carte Copilăria copiilor mei. Autorul nu suportă faptul că odraslele sale părăsesc casa. Le-o și spune: „Veți pleca, mă veți părăsi definitiv“. Parcă ar fi amiralul Onishi adresîndu-se piloților săi kamikaze. Căsătoriile succesive ale copiilor n-au fost totuși o sinucidere colectivă. Continuă: „În trecut, nimic nu scăpa atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care cedează iubirii posesive e pierdut, el Își va sufoca odraslele cu prezența lui, iar dragostea lui Îi va Înapoiată sub formă de ură. Asta Înseamnă că se iubește pe sine crezînd că-și iubește copiii. Atențiile, cadourile, ajutorul, sfaturile, pe toate le adresează lui Însuși. Copiii lui sînt În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ploaie“. De unde au venit toți acești fluturași, țestoase și vampiri? Din suburbiile liniștite, cu televizor și computer În fiecare cameră, Își imaginează Wakefield. Locuri frumoase, unde părinții lor mănîncă brînză Camembert și croissants pe terase de lemn. Ei sînt odraslele Casei Viitorului. O, Doamne! Făcătorul de brînză este din nou pe ecrane. De data asta se plînge de Mickey Mouse. Numărul de refugiați din holul hotelului scade treptat. După ceva timp, rămîn doar un medic de la Crucea Roșie și cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l-ar fi făcut de obicei. Întotdeauna a detestat sentimentul care Îl Încearcă atunci cînd reintră În realitate la finalul filmului și fiind În preajma lui Margot Îl face să se simtă Încă și mai ciudat. Îi simte prezența În Întuneric, odrasla lui, carne din carnea lui și sînge din sîngele lui, cum se spune, dar e o prezență străină. Totuși, În anumite privințe Margot este atît de mult el Însuși, dar cu Întrebările ei particulare. Pe de o parte, are Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dacă-l rugăm noi, o să te primească peste noapte... Poate-ți dă și ceva de lucru. După ce-au căzut de acord, femeile s-au ridicat și i-au escortat pe Gaston și pe Napoleon, sus pe trepte, de parcă era odrasla unui prinț. Nu era țipenie de om pe stradă. — Te rog, ia asta. Gaston a scos o bancnotă din portofel și a vrut să i-o dea uneia dintre femei. — Pentru ce? — Bani pentru mâncare. Nu fi prost. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de la Grado se bizuia pe soldații de pe navele bizantine. Acum Mama a fost definitiv părăsită de mine, și se pregătea să moară de una singură, mai rău decât o femeie stricată care doar a avortat sau și-a sufocat propriile odrasle. Tristă soartă mai ai tu, Aquileia plină de chiparoși, devenită vizuină de tâlhari și de lupi, înecată de mâl și de urzici. Se povestește că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a aruncat-o pe jos, călcând-o în picioare și spunând că Frunză ăștia de-aia scriu d’alde astea pentru că nici n-au avut mamă, tatăl lor i-a crescut până când s-a spânzurat de necaz că are așa odrasle, toată lumea știe că de-aia au ajuns aici, la bunicul lor, pentru că n-au pe nimeni altcineva, și chestia aia cu războiul civil, ce mai minciună, războiul civil a fost acum șapte ani, iar atunci ei aveau numai vreo opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]