2,027 matches
-
echilibrat de schimburi cu universul puterilor supranaturale. Din această necesitate ar deriva o seamă de rituri de comunicare cu sacrul, care la nivelul manifestărilor simple ar include rugăciunile, iar la cel al manifestărilor complexe, sacrificiile. Între ele s-ar situa ofrandele - acestea dublează promisiunile făcute de cuvinte prin depunerea unor bunuri, dar sunt de o mai mică valoare În raport cu cele distruse pentru a fi astfel dăruite zeilor În timpul unui sacrificiu. Aceste acțiuni rituale sunt marcate de o logică a reciprocității („dă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca un text (comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată Într-un festin comun”. Acest punct de vedere reia, În alți termeni, opoziția dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă intensitate (sacrificiile de comuniune și de expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre riturile de slabă intensitate (rugăciuni, ofrande) și cele de Înaltă intensitate (sacrificiile de comuniune și de expiere) sugerată, Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-un studiu de referință, de J. van Baal (1976). În schimb, A. Child și I. Child (1993, pp. 66-95) consideră ofrandele și sacrificiile ca o parte dintr-un sistem mai complex de rituri ale dublei comunicări cu divinitatea: rugăciunile, ofrandele și sacrificiile ar transmite mesaje de la om către figurile sacre, iar divinația, oracolele, visele, transa, viziunile și șamanismul ar reprezenta sisteme rituale de primire a mesajelor emise de puterile supranaturale. Aceste ansambluri rituale au fost interpretate, pe urmele modelui intuit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și menținerea unei legături permanente și profunde Între individ sau societate În ansamblul ei și lumea puterilor supraomenești. Nu comunicarea este tema lor fundamentală, ci comuniunea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de acțiune socială. În esență, modelul comunicării cu divinul, printr-un sistem de daruri materiale și simbolice, care creează, conform logicii reciprocității, o sumă de relații de interdependență, a fost general acceptat pentru manifestările rituale „slabe” (de tipul rugăciunilor sau ofrandelor), dar a născut numeroase dezbateri În ceea ce privește ansamblul ritual al sacrificiului. Rugăciuneatc "Rugăciunea" Pentru foarte mulți autori, rugăciunea nu este un rit, ci mai degrabă o secvență rituală. În plus, ea ar funcționa după logica actului religios - nu reprezintă un comportament
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a) „către sine” (inward), care pun accentul pe autoexaminare; b) „către alții”(outward), care Întăresc relațiile dintre diverși oameni sau dintre oameni și instituții; c) „către lumea de dincolo” (upward), care sunt concentrate asupra legăturii dintre om și divinitate. Spre deosebire de ofrandă și sacrificiu, rugăciunea mediază comunicarea cu divinul numai prin cuvinte și/sau microacțiuni referitoare la corpul credinciosului (Îngenuncheri, culcări pe pământ, gesturi canonice precum făcutul crucii sau atingerea frunții, gurii și inimii etc.). Altfel spus, ea nu pune În mișcare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
declarații de penitență sau prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161). O definiție și o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van Baal, 1976, p. 161). O definiție și o morfologie mai elaborată este realizată de R. Firth: Obiceiul de a face ofrande religioase este o parte dintr-un complex de acțiuni, bazate pe concepția transferului de bunuri sau servicii de la o persoană către altă persoană sau către o entitate oarecare, fără un contratransfer direct și imediat și fără un echivalent vizibil. Ofranda
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ofrande religioase este o parte dintr-un complex de acțiuni, bazate pe concepția transferului de bunuri sau servicii de la o persoană către altă persoană sau către o entitate oarecare, fără un contratransfer direct și imediat și fără un echivalent vizibil. Ofranda este o specie a darului. Aceasta Înseamnă că: a) lucrul oferit este un bun personal al celui care dăruiește, o proprietate sau altceva asupra căruia numai el are dreptul de Înstrăinare; b) lucrul oferit trebuie să aibă o anumită valoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oferit trebuie să aibă o anumită valoare pentru persoana care dăruiește; c) transferul se face pe baza unei inițiative voluntare - nu este impus și nu este o parte tehnică dintr-o serie de acțiuni planificate pentru atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tehnică dintr-o serie de acțiuni planificate pentru atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atingerea unui scop practic. Ofranda se deosebește de dar (chiar dacă cei doi termeni sunt folosiți adesea ca sinonimi), deoarece ea implică o relație asimetrică de statut, o inferioritate a persoanei care face ofranda și o superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
superioritate a persoanei care primește ofranda. Și darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi aduce ofrande supusului - el Îi face un dar (R. Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
darul poate presupune o inegalitate a statuturilor, dar relația creată prin actul de a dărui și de a primi nu recunoaște și anulează parțial această inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi aduce ofrande supusului - el Îi face un dar (R. Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei: diferență de statut, caracterul nesigur al acceptării
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inegalitate. Un supus dintr-un regat poate aduce ofrande Suveranului, dar Suveranul nu Îi aduce ofrande supusului - el Îi face un dar (R. Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei: diferență de statut, caracterul nesigur al acceptării, atitudinea Încărcată emoțional a celui care face ofranda - toate sunt ușor de identificat și toate sunt actualizate, În diferite grade. În plus, ele pot fi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Firth, 1996, p. 93). Această inegalitate de statut se mută din planul social În cel religios. Astfel: Ofranda religioasă (oblatio) concentrează În mod clar aceste idei: diferență de statut, caracterul nesigur al acceptării, atitudinea Încărcată emoțional a celui care face ofranda - toate sunt ușor de identificat și toate sunt actualizate, În diferite grade. În plus, ele pot fi corelate cu ideea că destinatarul este o entitate extraumană, supranaturală (R. Firth, 1996, p. 94). Ofrandele se pot concretiza În diferite alimente, băuturi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atitudinea Încărcată emoțional a celui care face ofranda - toate sunt ușor de identificat și toate sunt actualizate, În diferite grade. În plus, ele pot fi corelate cu ideea că destinatarul este o entitate extraumană, supranaturală (R. Firth, 1996, p. 94). Ofrandele se pot concretiza În diferite alimente, băuturi, obiecte ale universului domestic, plante (de obicei, flori) sau obiecte manufacturate special (lumânările). Acestea pot fi aduse În locuri religioase specializate (biserici, temple, moschei), În locuri amenajate În acest scop În interiorul casei (mici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
amenajate În acest scop În interiorul casei (mici altare) sau În diverse locuri consacrate din natură (râuri, stânci, copaci). Ele pot avea un caracter public și elaborat sau pot fi Îndeplinite de un singur individ, prin gesturi și formule rituale simple. Ofrandele se fac periodic, cu o frecvență mult mai mare decât sacrificiile: prin aceasta, ele marchează devoțiunea individului, exprimă și reafirmă obligațiile sale față de lumea divină. Dar nu implică speranța unui răspuns imediat al divinității (ca În cazul sacrificiului) și nici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost dăruită lumii spiritelor” (S. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1133). Cel mai adesea, acest rit este asociat cu uciderea unei ființe vii (uneori chiar umane), dar tipologia sacrificiului cunoaște numeroase devieri de la acest model standard. Sacrificiul se deosebește de ofrandă prin câteva note: În primul rând, el aduce În scenă bunuri de o valoare (materială sau spirituală) semnificativă pentru cel care l-a făcut sau l-a comandat. Eficiența sacrificiului pare a fi direct legată de amploarea renunțării. În al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pumn boabe de grâu din coșuri și, după o rugăciune spusă cu glas tare, le aruncau peste animal, altar și pământul din jur (W. Burkert, 1983, pp. 3-5). Dacă elementele descrise până În acest moment nu permit distingerea sacrificiului de o ofrandă, partea a doua a ritualului, aduce În prim-plan actul sângeros și odată cu acesta comunicarea cu sacrul, mediată de victima sacrificială: Pe fundul unui coș, sub boabele de grâu era ascuns cuțitul sacrificial. Oficiantul sacrificiului lua acel coș, astfel Încât animalul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]