5,006 matches
-
face. E beat criță și a greșit cortul. - Îmi dau seama că aveți dreptate! M-a speriat îngrozitor! - E și vvina ta ccă mmai lăsat singur! Vvreau să mă cculc! Se bagă în vorbă cretinu dând să intre iar. Celălalt oftă exasperat și-l repezi: - Să știi că eu nu-s dădaca ta Ioane! Bagă-ți mințile în cap bețivane și dute să dormi în cortul tău! - Nnu-l găsesc! Ccredeam că e ăsta! - Iată-l colo tâmpitule! Îi arătă celălalt cu
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
vremuri, eram jupânul, cel mai bun taur din sat. -Ei, și care e năpasta, de stai trist și necăjit Într-o noapte ca aceasta, numai bună de iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân ”Stai ca boul într-
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VIOARĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului VIOARĂ În lemnul tău plâng codrii și oftează, Iar brazii toți chiar intră-n rezonanță, Se tânguie o șoaptă de romanță, Pădurea însă-i vie și e trează. Alungă glasul tău orice distanță, Iar coardele și-n suflete vibrează. Dacă fantasme albe-n munți dansează, Tot mai păstrăm
VIOARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383632_a_384961]
-
omul care m-a oprit să comit o infamie, mulțumesc! Glasul bărbatului era slab, cu un ultim efort i-a prins mâna și a vrut să o sărute, slăbiciunea corpului l-a trădat, neputincioasă mâna a căzut pe pat. A oftat, apoi a privit-o în ochi cu recunoștință, pleoapele au strivit o lacrimă de fericire. Fața, deși palidă, avea o lumină ce venea din interiorul lui, de acolo de unde bunătatea luase loc lăcomiei, se citea pe chipul lui, încă suferind
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
ucigașii și șerpii, Ca pruncii să doarmă, un somn veșnic, dulce Și-apoi să se nască-n prinsorile ierbii. Dormiți!... este noaptea când luna veghează Nu-i teama prezentă-n cotloane de gânduri, Nu-i semn că măicuța din suflet oftează E somnul ceresc ce-a oprit mii de vânturi. Referință Bibliografică: LUNĂ PLINĂ / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUNĂ PLINĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382878_a_384207]
-
Toate Articolele Autorului CÂNTEC PENTRU MELCI Scapătă soarele-n clipa cât veacul rămânând aninat de snopul prelung al zilelor sterpe cosite - ce greu îți apasă pe umeri - de ușa casei te sprijini cu fruntea precum melcul pe frunza de brustur oftezi adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate-n pielea tălpilor ce-ți ard ca lovite de cnut și-apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
fortărețe ,și putea acolo să înnopteze iar cand zorii zilei vor veni,va avea un plan pentru ce vă urma.Nu se putea lăsa doborâta Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi. Deși nu
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara vine în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt, Răsar îmbrățișați zorii dimineții Aduși de
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 9.Tristețile Irinei Irina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate: - Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit! - Dar oamenii inteligenți și
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
genele ei umede scăldate-n lacrimi. În salon mai erau patru doamne care dormeau adânc. Dimineața a venit cu lumina-i blândă la fereastra spitalului, iar soarele-si revărsa razele fierbinți printre perdele, dar ea cu capul cufundat în pernă ofta necontenit. Lumea începe să se perinde pe la paturile colegelor de salon, cu flori în mâini, cu zâmbetele largi pe față primind cu bucurie noii membrii ai familiilor lor, vorbele lor tăiau în carne vie în mintea ei zbuciumată, la un
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
un loc de veci și construise pe el un cavou, ajutat de colegii lui din Combinat. Apăruse o lege cu pensionarea înainte de termen, dacă ai toți anii de vechime. N-am mai stat pe gânduri, că îndeplineam condițiile. Și așa...(oftează) m-am pomenit o tânără pensionară. Eh, tânără pensionară! Vorba vine, că-mplinisem 54 de ani. Părul mi-a albit, ochii mi s-au stins și am ajuns un schelet ambulant în veșminte negre. De ce m-au poreclit babele din
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
cu luminile aprinse peste tot și cu televizorul deschis toată noaptea. Așa se obișnuise să fie în noaptea de Revelion. A doua zi, toate bunătățile de pe masă le ducea la biserică și le-mpărțea. Pentru cei dragi care plecaseră... Mai oftă o dată și se prăbuși pe taburet, privind tot peste vârfurile crengilor de tei, ce se legănau ușor în bătaia vântului. Dincolo de ele, cerul cenușiu, dar luminos, ca un ciob de oglindă ce reflecta sau ascundea...Chiar...ce se ascundea acolo
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
maxim, că m-ai topit așa de repede”. Cred că atunci mi-a pătruns și în suflet. Deși simțisem acele dureri inerente, am trăit satisfacția de a fi trecut în rândul femeilor. Ceea ce jinduisem de atâta vreme... Maria iar a oftat, privind ciobul de cer din vârful teiului desfrunzit. Ochii i s-au umezit. Voia să izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite? S-a scuturat, parcă cineva îi aruncase în cap o găleată de murdărie. Iar a oftat. Eh!.. Atunci nu-mi dădeam seama de amploarea păcatului în care mă aruncasem cu trup și suflet. Amândoi ne cufundaserăm într-o aventură pasională, fără să mai știm de noi și de ceilalți din jurul nostru. O aventură pasională, fără să
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-am dat seama că tovul nu mă mai cheamă să „rezolvăm probleme”. Atunci mi-a înmugurit în suflet neliniștea de care mă feream. Acea
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
și sănătoasă. Și chiar dacă ai fi bătrână, urâtă și bolnavă, tot trebuie să te bucuri când vine Anul Nou, cu speranțe. Ce alte motive mai vrei? Poate, anișorul acesta, vine el cu ceva. - Ce să ne mai aducă și ăsta? oftă Violeta. Tot minciuni, minciuni, minciuni! - Nu, fată dragă, ne-aduce viața dăruită nouă de bunul Dumnezeu. O felie de viață, mare cât un an. - Dacă este ca ăsta pe care l-am trăit...dădu din cap Irina, mai bine... - Hai
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Asta miroase a corupție, bă. După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce poftă am să ling un coniac! Auu! Bârneață gemu și el: ââ, mie-mi spui,șefu’? Da’ o șunculiță cu ceapă mov, cu palincă alături...mmm! Amândoi oftară prelung, după care se cufundară-n tăcerea șoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe cer, o suliță liliachie izbea în umbrele tolănite la orizont, alungându-le și făcând loc unor sclipiri trandafirii, care anunțau sosirea mărețului Soare. Dar
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
de drept la viață prea bogată ?! De nație crezi le-arde, luptând „care pe care” țanțoși ieșind în față, văzând care-i mai tare ? O, biată țărișoară ! Halal să îți mai fie, ai vrut viață mai bună, dar ai „democrație” !!! Oftează acum române, cu jale și cu dor, că ai o libertate ... e libertatea lor ! Gândește-te mai bine și fă așa cum crezi atunci când mergi la „urne”, pe cine-ai să votezi ! ---------------------------------- De-ai să alegi „Vulpoii” experți întru minciună, degeaba
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
toate achiziționate la un preț nebun- viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
diafragmei. Un ciocănit ușor, ușa s-a deschis fără zgomot, pe ea a intrat mama Lăzărica, s-a apropiat de pat, a pus pe masă sacoșa,apoi s-a așezat pe scaunul pe care puțin mai înainte șezuse Crina. A oftat, l-a prins de mână și l-a privit în ochi. -Spune Florică mamă, ești mai bine? - Sunt ceva mai bine. Mamă Lăzărico, ai căutat prin sertarele mele? Îmi trebuia o agendă, mă gândeam dacă ai găsit-o, să mi-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
ce-mi apasă Precum jungherul cel mai ascuțit De-atâta ori în piept, pe când a plânge Încep să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața Eu de pe
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat ultimul. M-am întors, urmărind privirile celorlalți, care conteniseră din sporovăială timorați. Dar
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
în clasă, văzându-ne atât de cuminți, mormăind cu nasul în cărți, s-a închinat și el:”Doamne, ce minuni ai făcut cu acești copii?!” Probabil că nu-i spusese părintele Băluță. În ultima zi de școală, domnul Arsu a oftat: - Gata, copii! În sfârșit, am terminat cu bine anul școlar! Să ne vedem la anul! Nu știu dacă a mai avut loc serbarea sfârșitului de an școlar, cu acordarea cuvenitelor premieri. Țin minte, totuși, că vecinul nostru, dascăl la biserică
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
țin minte și nici atunci nu am știut.S-a chinuit domnul Arsu să ne facă să înțelegem că este doamna învățătoare... “Scincischi”. Copiii se uitau nedumeriți la dumnealui cum își chinuia limba în gură. - Ați înțeles, copii? A întrebat oftând, ușurat de chinurile limbii. - Daa ! Am răspuns noi în cor. Doamna ... Scismischischi este coana preoteasă, învățătoarea noastră. - Nu, copii! S-a făcut stacojiu domnul Arsu. Într-adevăr, coana ... pardon, doamna învățătoare este preoteasă, dar voi să nu-i spuneți coană
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-au potolit, s-a dus la catedră, a aruncat-o scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]