3,226 matches
-
și te privesc nepăsător, iar viața mea se scurge-ncet, am fost și sunt poet. Poeții nu sunt judecați, în legea lor sunt împărați, zadarnic arși ori spânzurați, poeți eternizați. Ei nu trădează , nici nu mint, prin sine-o lume oglindind. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mitologicale / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350187_a_351516]
-
flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul soarelui Ce tocmai răsare, Pământul și Cerul, în zare Mâna își dau, Trăind deopotrivă fiorul vieții. Din amorțire, S-a trezit și inima mea, Flacăra ei irumpe, Până la Cer ajunge, Speranțele- oglindește Dar dragostea se răzvrătește Și-n inimă, și-n Cer, asemenea... Așteptându-te, însingurată, Inima de dor tânjește Și-n taină te cheamă... Cât timp tu ești departe, De dor, Eu nu mă pot despărți, Căci nu mă pot izbăvi
VINO LÂNGĂ MINE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361793_a_363122]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PLOAIE DE-NCEPUT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tu mângîi cu părerea de iubire, De teama golului sau rănii sângerânde, Pe glezna amintirilor rotunde, Îți lași sărutul oglindindu-ți nemurire. Eu te primesc în golul meu de viață, Să-mi umpli locul tremurat de geană, Apleac-ți ramura, sămânța să-mi aștearnă Și-nnoadă-te în firul meu de ață! Să-mi cânți în creștet ploaie de-nceput Să
PLOAIE DE-NCEPUT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361903_a_363232]
-
cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi revendică trupul golaș Devin una cu cerul și cu pământul... Sunt și nu sunt Mă oglindesc Și nu mai recunosc Sunt roata? Sunt roata, O, ce roată de-o șchioapă! Alerg laolaltă cu fluviul Limbi de apă m-ating Sunt roata, miros a încins, Ard, mă topesc, sunt cenușă O pasăre izbucnește din mine Cu aripi
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat și m-a durut / Uitarea ta ce-n mine moare, / Îmi îndrept privirea către soare“. Din cînd în cînd, Romeo Tarhon consemnează
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
ARE ISTORIA EI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului răsfirat pe dâmbul de verde arunc oasele anilor trecuți de-a valma prin ochiul de apă unicul în care mai pot oglindi aripa de suflet întreagă. pe fiecare latură a ploilor se zvârcolesc amintirile și văd mereu brațele pline de iarbă ale copiilor cu ochii din flacăra nopților de tabără. din ele sar scânteile și lumina aceea mă sfidează când accept întunericul
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
s-au supărat pe mine. Dar, asta e. Poate că, în felul acesta, sper să se fi aflat că eu nu am o concepție festivistă despre lansări. - Iar percepția valorică a acestor lansări, din punct de vedere al presei care oglindește evenimentul în sine este una falsă. Cum vedeți presa momentului, jurnaliștii? - Din păcate și acelora din cadrul unor reviste sau ziare cu pretenții le reproșez o lipsă de seriozitate. Nu prin temele pe care le abordează, nici măcar prin limbaj, care este
“SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUŞIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU” de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365788_a_367117]
-
este frumoasă., Ți-am spus că buzele tale sunt petale de flori... Tu mi-ai murmurat printre clipiri Că vorbele mele sunt minunate. Ți-am spus că ai seninul în bunătatea ta. Tu mi-ai spus că inima mea se oglindește în a ta. Și mi-ai mai șoptit cu privirea strălucitoare... Că atâta timp cât te voi iubi, Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis, Ci sufletul meu, oglindit în pupilele tale. Cluj Napoca, 6 iunie
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
ai spus că inima mea se oglindește în a ta. Și mi-ai mai șoptit cu privirea strălucitoare... Că atâta timp cât te voi iubi, Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis, Ci sufletul meu, oglindit în pupilele tale. Cluj Napoca, 6 iunie 2015 Ursită De mână cu Tine, Pășesc peste lume, Plutesc peste aștrii cu aripi de jar. Unduirea clipitei e harpa Cu strunele sfinte, Ce cântă lumina cu mâini de crital. E o taină, ursită
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
mea. Tu ești, Viață, Cale, Adevăr, Tu ești în universul meu chiar Totul! Eu sunt un om răscumpărat și-s viu, Trăind prin Tine, eu cunosc eternul. DIN AN ÎN AN Din mine răsar mugurii speranței, Ce înverzesc copacii gândului Oglindindu-mi primăvara În pupile, cuvinte și-n zâmbet. Sunt copilul zglobiu al soarelui Ce mă mângâie pe creștet Cu pălmile razelor sale... Ah, ce vânt rece adie Când gâdul îmi zboară la tine... Ce nevăzute poteci străbate Noaptea când pleacă
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
atunci ar trebui să spunem că el aparține și animalelor, cărora nu le este dată reflexiunea.[ ... ] Numai omul are religie, fiindcă gândește.[ ... ] religia și moralitatea trebuie să fie date omului și pe calea sentimentului.[ ... ] Când omul cunoaște prin suflet, el oglindește realul, iar când rămâne în plasa simțurilor, plăsmuiește păreri. Rațiunea separă sufletul de lumea sensibilă”. Se ajunge până la urmă, spun, a invoca acel echilibru în gândire, la care trebuie să țină omul și omenirea în general, între rațiune și sentiment
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
și nemărginit. De la apariția pe micul ecran a Simonei Gherghel, au apărut și mulți admiratori, iar dacă nu admiratori ar putea fi privitorii emisiunilor cu Simona Gherghe, nici disprețuitori nu au cum fi. Pentru că Simona Gherghe e o domnișoară care oglindește pe un chip frumos, o frumusețe spirituală. Prin ochii Simonei Gherghe se scurge din suflet o liniște, o blândețe, o bunătate, o pace. Așa cum cerul se termină, în perceperea umană, cu stelele, luminozitatea interioară a Simonei Gherghe se termină cu
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
a primi un model din partea ei, de a iubi fragedul ei trup și a-i contempla fulgerul din spirit. Lumina ochilor Simonei Gherghe e o stare de spirit, o rară undă de frumusețe, fără a fi misterioasă. Ochii Simonei Gherghe oglindesc larg, cea mai necontestabilă sinceritate. Ochii Simonei Gherghe nu ascund nimic, ci dau toată lumina și frumusețea. Nu sunt scări pentru a urca la sentimentele Simonei Gherghe. Are atâta căldură în suflet încât întâlnirea cu ea nu e de jos
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar așteptare... (inspirată de tabloul lui Wlodzimierz Czurawski) Blue Mireille, 23.09.2013 Referință Bibliografică: Doar așteptare / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
departe mesajul de iubire de carte pe care Olguța îl imprimase cititorilor ei. Olguța Popescu va rămâne în memoria noastră ca femeia care ne-a luminat viața și activitatea cu chipul său blând, cu ochii ei azurii în care se oglindea tot cerul, cu vorba domoală, sinceră, curată, ziditoare și cu exemplul său personal de muncitoare până la epuizare pe câmpia literelor românești. A plecat dintre noi cât se poate de discret, așa cum trăise în ultimii ani de viață, cu amintirile sale
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
să nu mă lași hai-hui, ca toamna să mă mintă, că sunt al nimănui. și să nu cadă bruma pe ochii mei verzi, încă; se cam îngroașă gluma, te-aștept să-i dai o brâncă. în palmă, roua caldă îți oglindește chipul. deci, nu lăsa să-mi cadă pe umeri, astăzi, timpul... Referință Bibliografică: iubito, cade frunza!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 997, Anul III, 23 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
IUBITO, CADE FRUNZA!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365088_a_366417]
-
au trădat, făcând pactul cu diavolul, modificând, în substanță, spiritual și mentalitatea unui popor. Aceștia fiind vinovați de tot ce ni se întâmplă astăzi. Autorul acestui roman este printre puținii scriitori din galeria prozatorilor contemporani care, prin romanele lui, a oglindit tragedia prin care a trecut societatea românească în secolul XX”. Mai evidențiem și cele scrise de prefațatorul romanului, cunoscuta scriitoare târgumureșeană Mariana Cristescu care subliniază că prezentul roman al lui Al.Florin Țene este o „ remarcabilă saga a traiectoriei intelectualității
ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE UN REMARCABIL SAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365105_a_366434]
-
Siret, către cămin. Dacă la răsăritul soarelui formau într-adevăr un grup și încă unul vesel, acum înaitau răzleț, perechi, perechi, de-a lungul drumului de țară, sub impresia clipelor petrecute împreună. Starea sufletească le era accentuată de asfințitul soarelui oglindit în apa lină a Siretului. Ființa Ericăi radia de fericire : - Am descoperit că « Arcadia » există cu adevărat ; păcat că această zi s-a sfârșit! O umbră de tristețe a încercat să i se aștearnă pe chip, fără succes însă, având
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
pe urmele Sfântului Grigorie Palama trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la Dumnezeu de la capătul rugăciunii curate (în care lumea nu mai e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor Lui necreate, care-L fac prezent
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
opri pe acela care visează și are puterea să lupte pentru a-și pune visul în aplicare... Luând totul de la capăt, acum luptă să inființeze o stațiune de renume, vrea să înalțe un Centru Rezidențial, purtând o denumire care să oglindească împletirea binelui cu frumosul deplin: „Grădina Raiului”. Prin felul cum doctorului Nicolae Bulumac îi fulgeră câte un gând și iese la lumină, cum reușește să miște lucrurile din locul lor, se poate întrezări șansa împlinirii unor lucrări de excepție. Izvoarele
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Privesc cum picuri năvălesc din înălțimea plumburie pe ramuri care se-oglindesc în geam, născând melancolie... Atunci îmi amintesc de tine și numele-ți șoptesc cu dor cât tainic gând ascuns în mine ar vrea să scape de zăvor... Tu îmi spuneai că-n toamna tristă se-adună multe amintiri și multe
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
expresii care sunt astăzi adevărate sclipiri diamantine. Create printr-o strălucită sinteză în care înțelepciunea se îmbină armonios cu simțul umorului, dar și cu tonul ironic al diverselor situații, multe expresii au devenit cele mai izbutite metafore în care se oglindește ,,geniul'' și frumusețea limbii române. Expresia ,,a înghiți gălușca'' are la bază, în primul rând, substantivul gălușcă, care nu este altceva decât un preparat culinar, o sarmală, dar care înseamnă ,,aluzie'', observație sau ,,șicană'', iar în cadrul expresiei are sensul de
TRAISTA CU VORBE A LIMBII ROMÂNE, DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364932_a_366261]
-
fi biciuiți de ironia lui Caragiale. Credeai c-am murit, neică?! Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele de atunci seamănă cu cele de acum, aceleași apucături, aceiași ipocrizie, același fond sufletesc. Toți și toate oglindesc o realitate mizerabilă. Și, cel care suferă din cauza asta, este poporul român. Cred că ar trebui să ne imaginăm cum marele Caragiale îi amenință pe toți, zicând: „Fie-vă teamă de condeiul meu!” și cum apoi, cu surâsul său ironic
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
moar Înflorind emoții, farmec de culoare... Ne-am trezit într-un joc de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]