1,311 matches
-
viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit: — Măi Lepădatu, măi! unde ești? ce este? Descălecă și se năpusti prin viscol. Pipăi cu mânile și cu picioarele - căci vârtejurile de omăt îl orbeau. Apoi se opri: auzise geamătul adânc al celui căzut. Întăi stătu în cumpănă; voia să alerge la bordeie, să dea de veste. Apoi se hotărî. Și prin întuneric începu să scurme și să zvârle la dreapta și la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre munte,amestecându-se cu întunericul, prinse a curge puf de omăt. Cătră dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind și scuturându-și opincile. Baba trase zăvorul de la tindă, apoi cu capul plecat și cu barizul peste gură, se întoarse la vatră ca să așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o liniște adâncă. Cel dintăi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra și pe cărări era numai un pospai subțire. Nu s-auzea nici un sunet: munte și codru parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți până ce băgară de samă că lumina leșietică le punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui întreagă a rupt prada din clenci și a căzut cu ea dedesubt, de la șapte metri înălțime. Cu ce dibăcie a făcut acel hoț mișel toate acestea, era de mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul fiind viscolit și tare, lupii puteau fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-am întors așadar spre Bologna, unde Guicciardini m-a instalat într-un han micuț, din imediata vecinătate a colegiului spaniolilor. El a plecat a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o trăistuță în care să-și pună darurile primite. -Aveți grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fie tari dor di ei, da’ mari-i Dumnezău șî i-a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
di pi colțu’ spri Păscării. Ce ar fi s-o luăm pe acolo? Îi mai de-a dreptu’... Numai că... Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de niște dune de zăpadă cât malul în vremea războiului. Se pornise un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sanii? Cred cî am leșânat... Oari ci fac băiețî ciia?”.... Până la Fântâna cu răchiți, au mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită? De coborât la vale treacă-meargă, dar de urcat dealu’ a fi mare chin”... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, moș Pavel intra cu sania pe poartă... În
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru, curat militărește. După ce locotenentul s-a depărtat, Todiriță l-a luat la vale pe Dumitru: ― Măi Dumitre, da’ locotenentul a început să te bage în seamă, cum se vede treaba. ― Să vezi tu tăvăleală ce fac cu tine prin omătul ista când mă întorc! Numai „adăpostit”, „târâș, marș” și „salt înainte”! Când ai să termini, n-ai să te mai recunoști - i-a răspuns Dumitru râzând. Când toți cei numiți au fost prezenți, locotenentul a ordonat: ― Din această clipă, sunteți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce te ocupi matale acolo de unde vii, că, cum văd eu, nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aici v-a fost!!!”, a pornit glonț spre inima codrului... Irinuța, lipită ca un copil de pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ruptă l-a făcut să întoarcă capul și să ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea să rupă creanga: greutatea omătului căzut, vreo veveriță sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rana mea”. Cu acest gând în minte s-a dezlipit de copac și tiptil a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor a mai cercetat locul din jurul bârlogului. Nici o urmă. Nici un zgomot... Cu măturoiul de lângă ușă a acoperit urmele de sânge din omăt și a intrat... A tras țolul peste ferestruica din ușă și a aprins felinarul. S-a dezbrăcat și cu ajutorul unui ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dus să aducă vinul fiert. În bucătărie l-a întâlnit pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]