1,798 matches
-
atribuită lui Chiril, iar cealaltă predecesorului său, Teofil. Printre cele cu siguranță false se numără omiliile 10, despre euharistie (a lui Teofil al Alexandriei) și 11, dedicată Mariei Theotokos (o refacere a omiliei 4). Bibliografie. PG 77, 981-1116 conține 17 omilii și fragmente din alte 5. Dintre omiliile referitoare la Efes (1-2.4-7) ed. crit. în ACO I, 1, 2, pp. 99-104; nr. 3 în ACO I, 1, 4, pp. 14-15; textele latine în ACO I, 1, 7 și I, 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teofil. Printre cele cu siguranță false se numără omiliile 10, despre euharistie (a lui Teofil al Alexandriei) și 11, dedicată Mariei Theotokos (o refacere a omiliei 4). Bibliografie. PG 77, 981-1116 conține 17 omilii și fragmente din alte 5. Dintre omiliile referitoare la Efes (1-2.4-7) ed. crit. în ACO I, 1, 2, pp. 99-104; nr. 3 în ACO I, 1, 4, pp. 14-15; textele latine în ACO I, 1, 7 și I, 3. Fragmente noi în raport cu Migne a publicat P.E.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textele latine în ACO I, 1, 7 și I, 3. Fragmente noi în raport cu Migne a publicat P.E. Pusey în vol. III al ed. Comentariului la Ioan, cit., Oxonii, 1872, pp. 452-475. Pentru indicații precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, nr. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea referitoare la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
același grup (numite în mod curent De dogmatum solutione), și într-o epistolă trimisă episcopului egiptean Calosirios; acest ansamblu, într-o formă incompletă, cu o ordine diferită și cu o parte finală ce cuprindea în realitate o secțiune a unei omilii a lui Grigorie de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat Contra antropomorfiților. Bibliografie. Ediție a scrisorilor: PG 77, 9-390 este, așa cum am spus, depășită. Informații precise despre toate scrisorile și edițiile lor în CPG III, nr. 5301-5411. Epistolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărți ale tratatului contra lui Nestorie compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorie, F. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii, mergînd de la texte practic complete (în foarte puține cazuri) pînă la scurte fragmente. în afară de atacurile împotriva arienilor și iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorie, cu neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica explicită împotriva apolinarismului care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (nr. 100-105 din lista de opere a lui Loofs = nr. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sînt dedicate combaterii pelagianismului (nr. 128-131 = nr. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (nr. 100-105 din lista de opere a lui Loofs = nr. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sînt dedicate combaterii pelagianismului (nr. 128-131 = nr. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorie care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (nr. 100-105 din lista de opere a lui Loofs = nr. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sînt dedicate combaterii pelagianismului (nr. 128-131 = nr. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorie care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9), din care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt dedicate combaterii pelagianismului (nr. 128-131 = nr. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorie care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9), din care Marius Mercator tradusese fragmente, au fost găsite într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriacă, tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
naturi, fiecare dintre ele menținîndu-și intacte proprietățile. Scipioni - pe urmele căruia am mers aici - vede în aceste reflecții ale lui Nestorie, și nu în tezele lui Chiril, o anticipare substanțială a formulei de la Calcedon, din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, omiliilor și fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorie gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle, 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ediției Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui Heraclid: ed. textului siriac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
texte grec des trois homélies de Nestorie sur les tentations de Notre-Seigneur et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettre de Nestorie aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris, 1910 (retip. Farnborough, 1969), pp. 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, pp. 335-358 (în greacă și latină). Epistola către locuitorii din Constantinopol: ibidem, pp. 370-377 (trad. fr. din siriacă). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorie (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain, 1963
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în primul rînd epistola, de la Chiril la Acaciu de Bereea, de la Ioan de Antiohia la Eutherius de Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine un adevărat tratat, ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin un instrument de propagandă doctrinală în rîndurile maselor; așa se întîmplă cu predicile lui Teodot din Ancira, ale lui Proclus din Constantinopol și foarte multe dintre predicile lui Sever. Firește, există atît epistole, cît și omilii care nu sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol. Chiar și omiliile devin un instrument de propagandă doctrinală în rîndurile maselor; așa se întîmplă cu predicile lui Teodot din Ancira, ale lui Proclus din Constantinopol și foarte multe dintre predicile lui Sever. Firește, există atît epistole, cît și omilii care nu sînt foarte legate de conflictele doctrinale, după cum se poate vedea, de exemplu, în cazul celor dintîi, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. în această epocă, este caracteristică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu sînt foarte legate de conflictele doctrinale, după cum se poate vedea, de exemplu, în cazul celor dintîi, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. în această epocă, este caracteristică pentru omilie tendința de a amplifica povestirea biblică prin monologuri și dialoguri ale personajelor (așa se întîmplă, de exemplu, la Proclus, Vasile din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o importanță particulară (cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vaticana, unele fragmente exegetice despre Facere. însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Homer. Nu apar aici teme teologice. într-o colecție de texte cristologice traduse în etiopiană s-a păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorie, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes de către episcopul Reginus din Salamina, după destituirea lui Nestorie, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Efes de către episcopul Reginus din Salamina, după destituirea lui Nestorie, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed., trad., note). Omilia în etiopiană în A. Dillmann, Chrestomathia aethiopica, 2. ed. sub îngrijirea E. Littmann, Berlin 1950, 106-107; trad. franc. de S. Grébaut în ROC 15 (1910), 324-325. 5. Teodot de Ancira Ca și Firmus de Cezareea, Teodot, episcop de Ancira, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un tratat al său în trei cărți despre Sfîntul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua și a patra, după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Nașterii, au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua și a patra, după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Nașterii, au fost citite la Efes și trebuie să fi fost rostite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a-i aplica lui Dumnezeu enunțuri referitoare la împrejurările modeste ale nașterii lui Isus (în 2 și 3 doctrina lui Nestorie este asociată cu cea a lui Photinus, potrivit căruia cel care se născuse era un simplu om). A patra omilie, păstrată în greacă și latină, este dedicată termenului Theotokos și lui Simion (e scrisă deci pentru sărbătoarea întîmpinării Domnului); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, este consacrată tot Nașterii. A șasea ne-a rămas în latină și greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), pp. 224-232
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), pp. 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), pp. 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, pp. 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, „Une homélie grecque inédite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]