1,306 matches
-
o alternative la cererea de vindecare după Sfanțul Maslu este închinarea la icoanele făcătoare de minuni și vizitarea locurilor sfinte, citirea vieții sfinților. Vindecarea păcatelor Biserică ca loc de rugăciune și tămăduire a bolilor este Casa Domnului, unde Dumnezeu este omniprezent și prin sfintele moaște. Avem nevoie de locuri oferite anume lui Dumnezeu, unde oamenii se adună cu singurul scop de a-L slavi și a căuta să afle voia Lui. Dar să nu cădem în greșeală limitindu-i lui Dumnezeu existența
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva unei ispite liberticide omniprezente, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății în activitățile economice, mai ales de către Petru de Giovanni Olivi - toate acestea constituie patru linii de gândire care fac foarte actuală tradiția gândirii franciscane. E adevărat că un clasic este un contemporan
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva acelei omniprezente ispite liberticide, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății în activitățile economice, mai ales de către Petru de Giovanni Olivi - toate acestea constituie patru linii de gândire care fac foarte actuală tradiția gândirii franciscane. E adevărat că un clasic este
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
moral, comportamental. Modul cum ne îmbrăcăm și cum vorbim, atitudinea față de colegi, față de autorități, disciplina în muncă, se constituie un exemplu pentru elevi, cu atât mai mult pentru cei cu deficiență „izolați” într-o lume restrânsă în care profesorul este omniprezent și are rolul central. Dintre însușirile afective necesare profesorului dragostea față de copii este primordială. Cine iubește copiii și știe să și-i apropie găsește mai ușor drumul spre inima lor și-i poate influența profund. Profesorul care își iubește elevii
Abilit??ile ?i aptitudinile profesorului care lucreaz? cu elevi cu deficien?e de auz by Claudia ?orodoc [Corola-publishinghouse/Science/84010_a_85335]
-
3 Clasificarea durerii reumatice Durerea din bolile reumatice este multifațetată sub raportul aspectelor clinice, fenomen datorat În principal mecanismelor patogenice diferite. Toate mecanismele patogenice algogene cunoscute la ora actuală se regăsesc În patologia reumatismală. Durerea prin exces de nocicepție este omniprezentă, procesul inflamator stând la baza majorității afecțiunilor reumatismale. Durerea neuropată poate fi Întâlnită În unele boli autoimune care se complică cu fenomene polineuropatice prin afectarea vasei nervorum. De asemenea, leziunea nervilor periferici generată de degradarea discului intervertebral Îmbracă aspecte de
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
încurajează atît libertatea, cît și responsabilitatea individuală, a fost baza tuturor sistemelor de gîndire, curentul profund al gîndirii chineze, izvorul oricărei reînnoiri. Chiar dacă templele și mînăstirile i-au fost dărîmate, chiar dacă cenzura a fost mai aprigă decît oriunde, daoismul rămîne omniprezent în China, cvasitotalitatea populației rurale și mare parte din cea urbană adoptîndu-l. "Dao niciodată nu acționează, dar nu există ceva asupra căruia să nu acționeze" (Dao De Jing). Nici un fundamentalism nu poate rezista armoniei universale... China a fost întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o teorie fizică testabilă ce reprezintă practic un alt nume pentru Dumnezeu, care ne va învia într-o zi pentru a trăi veșnic într-un paradis asemănător celui iudeo-creștin. Concepte teologice consacrate, cum ar fi: rai, învierea morților, omnipotent, omniscient, omniprezent ș. a. devin în lucrare concepte fizice, intrînd în calcule raționale. Ceea ce încearcă să descrie autorul este nici mai mult nici mai puțin decît "mecanismul fizic al învierii universului" și a fiecăruia dintre noi, îndem-nîndu-i pe cei care se tem de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
veșnice a fost laureatul Nobel Paul Dirac. Speranța sa e ca într-o zi acest lucru să devină observabil în mod direct. Dar consecința cu adevărat fascinantă a ipotezei vieții veșnice e că trebuie să existe o Persoană omniscientă, om-nipotentă, omniprezentă, concomitent transcendentă și imanentă universului fizic. Fizica indică faptul că, în viitorul ultim, această persoană trebuie să aibă o structură punctiformă, de aceea a și fost numită de către John Barrow și Frank Tipler "punctul Omega", în lucrarea cu același titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că " Totul este minte; Universul este mental". Întregul Univers este alcătuit dintr-o minte divină atotcuprinzătoare, din gîndurile și formele sale gînd. Creatorul este Totul. Totul este minte, adică inteligență, înțelepciune și creativitate infinite și infailibile. Trăim în cadrul acestei Minți omniprezente, iar Mintea noastră adevărată nu e decît o extensie și o creație a Minții Divine; 2. Principiul corespondenței, concentrat în celebra formulă hermetică "Cum e sus, asemeni e și jos; cum e jos asemeni e și sus". Hermetiștii împart lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
exclusiv pe selecția naturală care acționează asupra organismelor individuale provin din discipline ca genetica populațiilor, biologia dezvoltării, paleontologia și ecologia. Numeroase rezultate ale cercetarilor întreprinse în aceste discipline, afirmă ei, indică tot mai clar că selecția naturală nu reprezintă factorul omniprezent și exclusiv al evoluției. Și aceasta deoarece nu toate caracteristicile organismelor vor putea fi explicate prin funcțiile lor adaptative. Genetica populațiilor a pus în evidență rolul mutațiilor neutre, lipsite de semnificație adaptativă, în evoluția nucleotidelor sau a unităților individuale ale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ele sunt prea frumoase pentru a fi și adevărate. El avea în vedere, putem presupune, istorisiri evoluționiste cum sunt cele ale lui Dawkins. Întrebarea pe care o punea cu insistență Gould este dacă selecția naturală este într-adevăr o cauză omniprezentă și, totodată, exclusivă a evoluției speciilor, așa cum sugerează programul adaptaționist. Iar răspunsul său a fost negativ. Programului adaptaționist, ca interpretare curentă și larg acceptată a mecanismelor evoluției, Gould îi opunea ceea ce numea „pluralismul lui Darwin“. Darwin - sublinia el - nu a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a promotorilor programului adaptaționist, pe care îi numea „darwiniști fundamentaliști“, „ultradarwiniști“ sau „hiperdarwiniști“, în felul următor: „El știa că fenomenele complexe și cuprinzătoare ale evoluției nu pot fi explicate pe deplin printr o singură cauză, fie și aceea atât de omniprezentă și de puternică care este copilul minții sale [selecția naturală - n.m., M.F.]“ Gould recunoștea, ce-i drept, că „adaptaționiștii“ nu contestă existența unor constrângeri ce pot limita acțiunea selecției naturale, dar observa că „ele sunt, de obicei, îndepărtate drept neimportante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
avea o mică însemnătate. Prea adesea programul adaptaționist ne-a dat o biologie evoluționistă a părților și genelor, dar nu a organismului. El asumă că toate tranzițiile pot surveni pas cu pas și minimalizează însemnătatea blocurilor dezvoltării și a constrângerilor omniprezente ale istoriei și arhitecturii. O perspectivă pluralistă poate reinstala organismele în teoria evoluției, cu întreaga lor complexitate recalcitrantă, dar inteligibilă.“ Reiese astfel în mod clar că rațiunea acestei distanțări critice de explicații prin selecție naturală, oferite în cadrul programului adaptaționist, o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturale. În acest sens, selecția naturală a fost cauza ultimă a evoluției bărbiei. Răspunsuri nuanțate la criticile îndreptate împotriva programului adaptaționist întâlnim chiar și la apărătorii cei mai hotărâți ai acestui program. Astfel, Dennett ajunge la concluzia că adaptaționismul este „omniprezent și puternic“ în biologia evoluției. Ideea centrală a acestui program - selecția este singura explicație posibilă a unor adaptări complexe - poate fi folosită în mod greșit, dar ea nu este greșită. O gândire adaptaționistă de bună calitate este întotdeauna atentă la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
este la Küng un concept al divinității care se distanțează net de cel antropomorfic, caracteristic pentru reprezentările religioase populare. Küng respinge și înțelegerea deistă a lui Dumnezeu drept o realitate substanțială, așezată în afara lumii. Pentru el, Dumnezeu este pretutindeni, este omniprezent. Dumnezeu este imanent în sensul că pătrunde toate lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este real în sensul că există, dar nu este, totuși, o realitate de natură factuală, accesibilă cunoașterii prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nestrămutate în puterea lui Dumnezeu, pilduitoare pentru adevărul vieții așa cum a fost. Pomenind biografiile ce s-au scris despre tatăl său, Lidia Stăniloae nu uită să vitupereze pirateria editorială de după 1990, care n-a cruțat nici opera Părintelui-Profesor. Alături de protagonist, omniprezent în familie ca tată, soț și apoi ca bunic, dar mai ales ca reper spiritual, chiar și în cei cinci ani de detenție de la București și Aiud, figura mamei ocupă un loc central, alături de unele evenimente din viața autoarei cum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aparat critic adesea fictiv și încropit cu o nepăsare suverană față de opinia contemporanilor". La zi cu cărțile semnalate, dar și cu lucrări de teorie și critică literară iluminante, autohtone și străine, Eugen Negrici excelează în reconfigurarea analitică, realistă, complexă prin omniprezente tușe ale labilului fundal politic; stilul criticului este de cele mai multe ori polemic, departe însă de o clinică isterie demolatoare: a se vedea analiza mai mult decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
caracteristice stilului epistolar, în condițiile în care niciodată cel ce este nu e identic cu cel ce o spune și orice rememorare presupune distanțare față de evenimente și, implicit, infidelitate. Scriitura propune primatul subiectivității ca marcă a sincerității, prin eliminarea autorului omniprezent, însă scriitorul recurge la un artificiu de factură postmodernă, scrisorile fiind comentate de-a lungul romanului de un cuplu (al cărui limbaj colocvial face notă discordantă cu tonul grav al scrosorilor) ce își asumă sarcina de a ordona și de
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul se îndreaptă prin zbucium și durere - iată care sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua scenă) și moartea prin epuizarea naturală a vieții (în ultima secvență a spectacolului, o
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. David Copperfield, o altă capodoperă a subtilităților metatextuale, este cel de-al optulea roman publicat de Charles Dickens și a apărut în folieton (între 1849
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
dincolo de articolul de dicționar, ,mahalaua" nu are, pur și simplu, echivalent. Nici ,faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
se întorc la București. Aici însă o nesperată răsturnare de situație. Criveanu îi liniștește: lucrurile între timp, s-au rezolvat. Pornesc din nou spre Făget, cu inima cât un purice la punctele de control, unde suportă amenințările, jignirile și umilirile omniprezenților securiști. Iarăși un suspans: din cauza timpului nefavorabil, zborul se amână. Când, în sfârșit, li se spune că se pot îmbarca, în drumul de la mașină până la avion, trăiesc spaima cumplită că vor porni în acele secunde rafale de gloanțe. Decolează și
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
atmosfera (și intriga) se aseamănă de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara lui Eminescu - un vertij de locuri comune din manualele de literatură de liceu. Trebuie spus că stereotipia (înțeleasă negativ, în acest caz) este omniprezentă - din text nu am dedus asumarea acestui amalgam din partea autoarei. În cele două proze reușite, ea reușește să scape de tirania acestor reminescențe, reușește să fie originală. Tematica urbană aduce o perspectivă aparte, o privire atentă a realităților anilor '90
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
chiar despre „moartea” lui etc. Aceiași copii sunt însă și șoimi ai patriei, și pionieri, obligați să memoreze comandamentele partidului (transcrise contrapunctic în relatare) și comentariile școlare idioate despre Eminescu, obsesia profei de română (reproduse și ele, ca memento al omniprezentei limbi de lemn a epocii). Generația lui Cristi este, via Facultatea de Litere din București, și generația fracturistă, intrată în literatură ca un taifun contra establishment-ului și a status-quo-ului, dar deja „decedată”. Poemul dedicat celor „pierduți, ajunși sau ascunși
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea percepției pencilinsoniene, cu apropierile ei surprinzătoare, "suprarealiste". Poeta americană este omniprezentă, fie propriu-zis prin crâmpeie de versuri, fie prin binecunoscuta-i propensiune de a materializa abstractul, de a da forme palpabile inefabilului. Arta Seducției se constituie într-un avatar post-derridean al poeziei practicate de Emily Dickinson, crucială pentru perspectiva poetei românce
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]