5,742 matches
-
fapt: Socialismul facilitează organizarea elitelor ce apar din clasele inferioare și, în epoca noastră, el este unul dintre cele mai bune instrumente de educare a acestor clase” (Pareto, 1902, p. 63). Clasele sociale, observă el, „nu sunt niciodată niște blocuri omogene”, iar acest fapt furnizează un alt punct de întâlnire între teoria claselor și cea a elitelor: în sânul unei clase... ...există întotdeaunaă niște rivalități, iar unul dintre partidele care se formează poate, astfel, să-și caute un punct de sprijin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
CLASĂ CONDUCĂTOARE Relațiile dintre noțiunea de elită și cea de clasă socială sunt învăluite în confuzie. Pentru unii, elita (elită conducătoare, guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel de formație și de venituri corespunzător, conștiința apartenenței la o categorie cu interese profund asemănătoare. Termenul elită s-ar suprapune deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației arată că Pareto include în această „clasă guvernantă” o elită guvernamentală și una neguvernamentală, care îi este strâns asociată. „Clasa guvernantă nu este omogenă. Ea însăși are un guvern și o clasă mai restrânsă sau un lider, un comitet care, efectiv și practic, domină (ibidem, § 2254). Pareto: reziduurile și derivațiile Pentru a înțelege rolul atribuit de Pareto elitei guvernamentale și relația specificată de el
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
excelență. Puternica tendință spre democratizare nu se observă doar în politică, ci și în viața culturală și cea intelectuală. În primele faze ale democratizării, deciziile cu caracter politic erau luate de elite economie și intelectuale mai mult sau mai puțin omogene. Înaintea introducerii votului universal, masele n-aveau nici o posibilitate de a exercita vreo influență asupra politicilor guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau o concepție realistă în privința evantaiului de posibilități; ei nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influență a fiecărei elite particulare sau a fiecărui segment de elită. În legătură cu acestea, Robert Dahl atrage atenția în privința mai multor erori de judecată, care incită, în opinia sa, la formularea cu prea mare ușurință a concluziei existenței unei clase dominante omogene (Dahl, 1990) cu capacitatea de influență reală. Înainte de toate, Dahl ne invită să nu confundăm un potențial de influență. Să presupunem, scrie el, că un ansamblu de persoane influente au aceeași părere în privința unei probleme de rezolvat. Să presupunem, de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o asemenea schimbare nu poate coexista cu reproducerea și/sau consolidarea dinamicilor sociale anterioare” (ibidem, p. 263). Așa cum notează Bauer, faptele au arătat că trebuie abandonată conceptualizarea simplistă „a unei clase conducătoare structurate de o elită economică recunoscută ca fiind omogenă” și a unei „elite politice care ar apăra sau ar pune în cauză prerogativele deținătorilor puterii economice” (ibidem, p. 269). Conducătorii patronatului, ca și responsabilii politici trebuie (și unii, și alții, chiar dacă în modalități diferite) să acționeze într-un câmp
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau căsătoriile între membri ai diferitelor grupuri aparținând elitei. În cea mai mare parte dintre cazuri, integrarea morală și cea socială merg mână în mână, una întărind-o pe cealaltă. Totuși nu este întotdeauna așa. Ne putem imagina o elită omogenă din punct de vedere moral care poate să nu constituie un segment social foarte integrat. Cu toate acestea, în general, putem vorbi fără niic o grijă despre o integrare a elitei slabă sau puternică, fără specificare. În ceea ce privește împărțirea puterii, sunt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
gândesc cum să-și amelioreze existența și să-i confere un sens într-o perioadă de destabilizare în care lipsesc atât proiectele colective cât și ocaziile de a înmănunchea diversitatea într-un sistem. Evident, gnosticii constituie nu atât un continent omogen, coerent, cu contururi clare și definitive, cât un arhipelag compus din fragmente multiple, de o importanță și de un interes inegale, de consistență și însemnătate diferite. Măreția unora, lipsa de însemnătate a altora, fără a se ști de multe ori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei temporalități îndelungate și al unei geografii întinse, unitatea gnosticismului pare greu de imaginat. De la Simon Magicianul, oaia neagră a lui Pavel din Tarsus, poate la unii neînsemnați anonimi contemporani ai lui Carol cel Mare, spectrul nu acoperă o gândire omogenă, niște discursuri identice, o teorie comună. Pot fi semnalate unele variațiuni, eventual contradicții și afirmații care se exclud, dar acești bărbați și aceste femei ale căror secole de aur corespund secolelor I și II din era noastră sunt însuflețiți de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care reintroduc iraționalul în înțelegerea m.s. Comunalitatea culturală și/sau interacțiunile frecvente pot induce configurarea unei identități colective, ceea ce înseamnă, pe de o parte, demarcația față de alte grupuri și stimularea solidarității interne iar, pe de alta, încurajează apariția unor moduri omogene de a vedea interesele de grup și de a înțelege poziția grupului în raport cu altele. Mobilizarea pentru acțiune colectivă (vezi acțiune colectivă) presupune aprecierea situației unui grup ca fiind injustă, de nedorit, și trecerea de la auto-învinovățirea pentru situația respectivă la blamarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sale financiare, dar și din perspectiva bunurilor din gospodărie (ca, de exemplu, bunuri de strictă necesitate), a accesului la servicii și a climatului familial. Testarea mijloacelor de trai se poate realiza pe cale „birocratică” (atunci când se reduce la criterii simple și omogene, ca, de exemplu, nivelul veniturilor) sau se poate realiza prin intermediul sistemului-expert (asistența socială) care, prin mijloace profesionale, identifică nivelul de trai al individului și nevoile individuale ale acestuia (crescând astfel nivelul de personalizare și adecvare a beneficiilor acordate). Serviciile de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mai sofisticată și detaliată, în ele regăsindu-se diversitatea, multiculturalitatea și eleganța stilată. Conform acestei imagini, orașul postmodern este unul dinamic și eterogen, atât sub aspect social, cât și sub aspect cultural. Această eterogenitate se formează însă din mici grupuri omogene, care trăiesc o viață izolată, pe propria „insuliță” (suburbie). Structura ecologică clasică dispare formându-se un colaj al diferitelor elemente și culturi urbane (Dear, Flutsy, 2002, p. 232). Figura 4. Keno capitalism. Structura orașului postmodern Sursa: Dear, Flutsy, 2002, p.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
independente decelate la acest nivel sunt: tipul de regim (democratic sau nedemocratic), structura și activitățile economice (economie liberă de piață sau centralizată, tipul de producție internă, interese legate de accesul la materiile prime, nevoia unor piețe de desfacere externe), populația (omogenă sau fragmentată etnic, religios, cultural, puternic sau slab polarizată socioeconomic, coezivă sau nu din punct de vedere socio-identitar etc.), resursele (de toate tipurile) și caracteristicile societății (istorie, tradiții, valori relevante pentru prezența internațională a statului), toate participând la determinarea în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vezi Rieffer și Mercer (2005, pp. 385-408). Pentru o analiză a continuității politicii americane pe termen lung, vezi Bacevich (2002). Cercul autorilor care fac referire sau apără perspectiva păcii democratice este departe de a se constitui într-o categorie unitară, omogenă. Spațiul nu permite explorarea pe larg a diverselor taxonomii. Merită doar menționată diversitatea curentelor ce operează cu axiome derivând din corelarea păcii cu absența războiului - dincolo de dimensiunea empirică a acestei „teorii” (Bruce Russett) se află proiectele normative ale democrației cosmopolitane
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
s-a plasat mereu într-un context situațional concret, specific fiecărei societăți, prin legătura permanentă dintre cerințele practicii și aspectele teoretice care o susțin. În acest sens, recent, numeroase critici au fost aduse înțelegerii societății ca sistem coerent, unitar și omogen, cu probleme clar definite și cu soluții predictibile, în care asistența socială s-ar plasa cu modelele ei practice „salvatoare”. În fapt, definirea societății ca sistem unitar în teoriile sociologice a fost mereu supusă unor critici majore sub presiunea evoluțiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
se prezinte într-o lumină favorabilă, încercând să-și mascheze pe cât posibil defectele pe care le conștientizează. Examinările psihologice se pot desfășura fie colectiv, fie individual. În cazul examinărilor colective este de dorit ca grupul format să fie cât mai omogen, ceea ce presupune selectarea unor persoane de același sex, de aceeași pregătire profesională, de vârste apropiate, iar numărul lor să nu depășească 20-25. Administrarea colectivă a probelor constituie o modalitate de a economisi timp și resurse, însă poate fi aplicată doar
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
lor particulare. Analiza spațiului organizațional românesc actual implică evidențierea elementelor reziduale din cultura întreprinderilor socialiste existente înainte de 1989. Că se poate vorbi de o asemenea cultură este justificat de câteva fapte greu de contestat cum ar fi: existența unor forme omogene de retribuire la nivel național; funcțiile unitare de protecție socială a întreprinderilor românești - întreprinderile ca principali, dacă nu chiar ca unici furnizori de servicii și beneficii sociale; modul unitar de „încartuire” a activităților economice într-un cadru politico-ideologic, prin subsumarea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
SEQ Graficul \* ARABIC 1. Credeți sau nu că există...? Pe de altă parte, răspunsurile subiecților la aceste întrebări prezintă o uniformitate socială neobișnuită; credința declarată nu variază semnificativ în funcție de vârstă și școlarizare, ci numai în funcție de sex. Declarațiile sunt surprinzător de omogene, dat fiind că, în general, opiniile, valorile și atitudinile oamenilor sunt puternic influențate de generație și de educație. Putem observa aici că tranziția postcomunistă a avut un efect uniformizator puternic în ceea ce privește religiozitatea declarată. Indicatori de relevanță ai religiozității Indicatorii de
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
alegătorilor din perioada alegerilor și/sau cu ofertele electorale în ceea ce privește candidații și programele acestora (sau conjuncția dintre acestea) și mai puțin cu un refuz absolut al votului ca metodă de alegere a conducerii politice. Nici categoria votanților nu este una omogenă, din mai multe puncte de vedere (stabilitatea opțiunii, preferința pentru un anumit partid, preferință unică sau multiplă, preferință simultană pentru partid și candidat etc.). Astfel, dacă avem în vedere criteriul stabilității opțiunii, distingem între votanți partizani (cei care preferă să
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
elemente și episoade propriu-zise comice în opera lui, dar nu ele dau măsura acestui tip de comedie, care are o cu totul altă arie de cuprindere, una simbolică, filosofică și poetică. Nici Malvolio și nici chiar Falstaff nu au structura omogenă, univocă și pură, dusă până la limita abstracției, pe care o au personajele lui Molière. Cum observa Ramon Fernandez în citatul de mai sus, comedia shakespeariană emană un fel de beție. La Molière nu există și nu poate exista nimic de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atenția poetul Ștefan Nenițescu). Penuria aparentă și caracterul aproape monosilabic al Stanțelor burgheze nu reprezintă numai efectul unei involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție” are de altfel și accepția de: trecere de la heterogen la omogen). Prin aceasta nu vreau să spun că Stanțele burgheze ar însemna o treaptă superioară față de Plumb și Scântei galbene (după cum încă mai puțin s-ar putea spune că perioada ultimă a lui Grigorescu e superioară celei de după Barbizon). Dar în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
am auzit niciodată vorbindu-se despre ele. Acest nou sistem de notații - care sper că va fi adoptat Într-o zi de majoritatea - urmărește să ne reamintească În permanență că relația noastră cu cărțile nu este un proces continuu și omogen, așa cum ne vând iluzia anumiți critici, nici locul unei cunoașteri transparente de sine, ci un spațiu obscur bântuit de frânturi de amintiri și a cărui valoare, inclusiv creatoare, ține de fantomele nedeslușite care circulă aici. Pagină nouă de dreapta + pagină
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
deschisă sau nu, sfârșind prin a fi echivalentă cu oricare alta. Deși pare exagerată, relația lui Montaigne cu cărțile nu face totuși decât să spună adevărul despre relația pe care noi o Întreținem cu ele. Nu păstrăm În memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate Între ele și pe deasupra reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Urmându-l pe Montaigne
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
substanță compusă și reprezintă trei sferturi din suprafața globului terestru. Ca și aerul, ea constituie factorul principal al menținerii vieții pe pământ. Apa este o resursă naturală esențială cu rol multiplu în viața economică. Soluțiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compoziție variabilă, alcătuite din două sau mai multe substanțe, numite componenți, între care se exclud reacțiile chimice. Prin cuvântul omogen se înțelege că subtanțele ce compun o soluție nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar înarmat cu un microscop, nici
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pământ. Apa este o resursă naturală esențială cu rol multiplu în viața economică. Soluțiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compoziție variabilă, alcătuite din două sau mai multe substanțe, numite componenți, între care se exclud reacțiile chimice. Prin cuvântul omogen se înțelege că subtanțele ce compun o soluție nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar înarmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mijloace mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc. La o soluție se distinge componenta care dizolvă și care este
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]