1,904 matches
-
III-a: cele care constituie tema participiului cu sufixul -T. Prezintă, în cursul flexiunii, cinci teme flexionare. Spre deosebire de verbele din tipul III de flexiune, caracterizate de același număr de teme distincte, aceste verbe au, în sfera temei polivalente, alte teme omonime. Se desprind acum din omonimie, tema imperfectului și tema perfectului: A. — Tema bivalentă. Este formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: cer-E A2: tema II a prezentului: cer-E-(-m, -ți), să cer-E-(m
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă temă monovalentă, a participiului, care se detașează dintre temele secundare ale perfectului. A. — Tema bivalentă. E formată din rădăcina verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de unele neregularități, din perspectiva temei verbale, prin realizarea concretă a sufixului din structura tipului II de flexiune, clasa 1, precum verbul a veni. Sufixul temei polivalente este comun, -I-, dar, în timp ce, pentru verbele regulate, tema polivalentă conține trei teme omonime (infinitiv, prezent II și perfect), verbul a ști prezintă numai două teme omonime (infinitiv și prezent II), tema de perfect fiind o temă distinctă, monovalentă: ștI, ștI-(m) etc., dar știU-(-i, -și etc.), știU-(-sem etc.), știU-(t). Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura tipului II de flexiune, clasa 1, precum verbul a veni. Sufixul temei polivalente este comun, -I-, dar, în timp ce, pentru verbele regulate, tema polivalentă conține trei teme omonime (infinitiv, prezent II și perfect), verbul a ști prezintă numai două teme omonime (infinitiv și prezent II), tema de perfect fiind o temă distinctă, monovalentă: ștI, ștI-(m) etc., dar știU-(-i, -și etc.), știU-(-sem etc.), știU-(t). Prin realizarea concretă a sufixului temei de perfect, -U-, se apropie de verbele din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aparțin: (el) ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru persoana a II-a a imperativului este, în general, omonimă cu dezinența pentru persoana a III-a a indicativului: dezinențele -|: (el) cânt-|!/cânt- | (tu)!, (el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el) coboar-|!/coboar- | (tu)!, sau -E, în funcție de tipul de flexiune al verbului: (el) prind-E/prind-E (tu)!, (el) vind-E/vind-E (tu)!, (el) urășt-E
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen marcat prin prezența morfemului se (își): El a certat-o pe Ioana. - activ El s-a certat cu Ioana. - reciproc Ei ne fac cu ochiul. - activ Ei își fac cu ochiul. - reciproc Prin morfemul se, sintagma diatezei reciproce este omonimă cu sintagma diatezelor reflexivă și pasivă. Distincția este asigurată de termenul al patrulea: La diateza reflexivă, termenul al patrulea este redundant și poate fi reprezentat numai de forma lungă a acuzativului pronumelui reflexiv, însoțită de morfemul pe: Mihai nu se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o formă sintetică, un timp simplu. Prezintă, în cursul flexiunii verbului, două teme, una pentru singular, alta, pentru plural (persoanele I și a II-a); persoana a III-a plural se dezvoltă, pe baza temei de singular, prezentând o formă omonimă, sau cu persoana a III-a singular, sau cu persoana I singular: el, ea, ei cântă, coboară, lucrează; eu, ei, ele sosesc, merg etc. Cu aceste două teme intră în relație dezinențele de persoană,pentru singular: -Ø (sau -u, -i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
V de flexiune: prinse(tema perfectului) - prinsei, prinseși etc. (perfectul simplu); rupse - rupsei, rupseșietc.; frânse - frânsei, frânseși etc.; • cu sufixul -u-: verbele din tipurile III și IV de flexiune: păru(tema perfectului) - părui, păruși etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temei primare a perfectului și sunt aceleași ca în cazul perfectului simplu. Nu diferențiază verbele limbii române nici dezinențele de persoană și număr de la mai mult ca perfect. În afara persoanei I singular, unde mai mult ca perfectul prezintă dezinența -m, omonimă cu a imperfectului, dezinențele sunt omonime cu cele ale perfectului simplu: -și, -Ø, -m, -ți, -Ø (dintre acestea, unele, sunt comune tuturor timpurilor): Eu cântase-m, lucrase-m, dormise-m, coborâse-m, prinsese-m etc. Tu cântase-și etc. El
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceleași ca în cazul perfectului simplu. Nu diferențiază verbele limbii române nici dezinențele de persoană și număr de la mai mult ca perfect. În afara persoanei I singular, unde mai mult ca perfectul prezintă dezinența -m, omonimă cu a imperfectului, dezinențele sunt omonime cu cele ale perfectului simplu: -și, -Ø, -m, -ți, -Ø (dintre acestea, unele, sunt comune tuturor timpurilor): Eu cântase-m, lucrase-m, dormise-m, coborâse-m, prinsese-m etc. Tu cântase-și etc. El, ea cântase etc. Noi cântaseră-m
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se adaugă dezinențele de persoană și număr. Are forme numai pentru persoana a II-a, singular și plural. La singular, prezintă alte dezinențe decât indicativul, la aceeași persoană a II-a. Dezinența imperativului pentru persoana a II-a este omonimă cu dezinența de persoana a III-a, indicativ prezent: Pers. II imperativ: -ă: cântă!, lucrează!, coboară! etc. -e: sosește!, scade!, petrece!, strânge! etc. Pers. II indicativ: -i: cânți, lucrezi, cobori, sosești, scazi, petreci, strângi etc. Pers. III indicativ: -ă: cântă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aduce, a conduce etc.), a zice (și compușii: a prezice, a se dezice etc.), a veni (și compușii: a reveni, a preveni etc.): fă! (desfă! etc.), du! (adu! etc.), zi! (prezi! etc.), vino!, vină! (previno! etc.). La plural, dezinența este omonimă cu cea de indicativ (prezentă, de altfel, la toate modurile și timpurile verbale, variabile în funcție de număr și persoană): -ți; omonimia formelor este înlăturată de intonația deosebită a imperativului: cântați!, lucrați!, coborâți!, faceți!, mergeți! etc. Structura imperativului diferă în funcție de tipul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unui complement de reciprocitate (sau a unui complement sociativ): „Fetele de la ghilit, care văzuse asta, numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă) Realizarea funcției sintactice de complement de reciprocitate se impune, dacă sintagma verbului la diateza reciprocă este omonimă cu sintagma verbului la diateza reflexivă sau la diateza pasivă: „Au să se vadă unul cu altul din an în Paști.” (M. Eliade) Ei au să se vadă în oglindă. (diateza reflexivă) Steagurile au să se vadă de departe. (diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a gramaticii curente): indicativ, conjunctiv, potențial-optativ, prezumtiv, imperativ. Dacă unele verbe sunt defective de persoanele I și a II-a (verbe impersonale și verbe unipersonale) iar unele moduri verbale cunosc o singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se prin ele înseși în nucleu predicațional monomembru al unei propoziții suficiente semantico-sintactice: „Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie.” (G. Bacovia) - prin dezvoltarea unei relații de interdependență cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca variantă adverbială a unor termeni omonimi sub aspectul acelorași categorii de sensuri: • adverbe care intră în corelație lexico-gramaticală cu adjective: corect, frumos, voios, dublu, triplu, îndoit etc.: volum dublu/„I-a dat dublu înapoi”, efort îndoit/„I-a plătit îndoit.”, „Vis frumos avut-am noaptea” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu oarecare întârziere, la Aroneanu. Conjuncția de: „Tu rămâi la toate rece. De te-ndeamnă, de te cheamă.” (M. Eminescu) „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul / De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M.Eminescu) este omonimă cu prepoziția de: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Conjuncțiile de complementaritate sunt variante de întrebuințare ale unor conjuncții de subordonare, în enunțuri în care cel de-al doilea component - purtătorul conținutului semantic-ontologic - din structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are un relief cu terase întinse pe care sunt sate mari și pe care se cultivă cereale și cartofi; pe valea Bistriței trec o șosea și o cale ferată ce pătrund adânc în munți. — Depresiunea Tazlău are în centru râul omonim. În subsol există petrol, gaze naturale. La Târgu Ocna se exploatează sarea, iar la Onești există instalații de prelucrare a petrolului. — Dealurile care mărginesc depresiunile la exterior sunt: Dealul Pleșu, Dealurile Bistriței (între văile Neamț și Bistrița, mai joase, cu
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
în număr de 26, situate îndeosebi în zonele joase, mai ales în câmpie (Craiova, Pitești, Târgoviște, Ploiești, Buzău, Focșani, Brăila, Galați — în Câmpia Română; Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare — în Câmpia de Vest). Alte orașe mari sunt: Brașov (în depresiunea montană omonimă), Cluj Napoca, Târgu Mureș și Sibiu (în Depresiunea Transilvaniei), Baia Mare (în depresiunea cu același nume de la poalele Munților Gutâi), Suceava și Iași (în Podișul Moldovei), Piatra Neamț, Bacău. Orașe foarte mari: unul singur, București, având peste două milioane de locuitori. 84 GEOGRAFIE UMANĂ
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
etc.) se cultivă îndeosebi în luncile râurilor, mai ales în apropierea marilor orașe. Mari zone legumicole există în jurul orașelor București (în luncile râurilor Argeș și Dâmbovița), Galați și Brăila (în lunca Dunării), Craiova (în lunca Jiului), Buzău (în lunca râului omonim), Oradea (în lunca Crișului Repede), Timișoara. Pentru aprovizionarea populației cu legume proaspete și în sezonul rece, au fost construite solarii și sere. Cele mai mari sere se află în apropierea orașelor București, Ploiești, Craiova, Oradea, Arad, Brașov (Codlea) etc. Prelucrarea
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
aburi a circulat pe Dunăre în anul 1830. Dunărea a fost numită „cel mai istoric fluviu al Europei“ (Napoleon) și „adevărata diagonală a continentului european“ (Simion Mehedinți). Canalul Bega, din sud-vestul țării, nu este altceva decât un sector al râului omonim amenajat pentru navigație în zona orașului Timișoara. 130 GEOGRAFIE UMANĂ ȘI ECONOMICĂ Podurile peste Dunăre de la Cernavodă b) artera mărilor: Marea Caspică - Marea Neagră - Marea Mediterană și, în continuare, legătura cu Oceanul Atlantic și, implicit, cu întreg Oceanul Planetar. Transporturile maritime prezintă o
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
și edituri, colecții etc. Fișierul de autoritate este un instrument care permite o perfectă identificare și eliminarea ambiguităților, prin marcarea datei nașterii și a morții (când este cazul), profesiunii, calității, fiind marcate chiar și câteva date biografice, în cazul autorilor omonimi. În cazul colectivităților sunt prezentate câteva date de exercitare a funcției sale, adrese. Un titlu de operă anonimă, va căpăta câteva note de istorie literară și de elemente bibliografice. Fișierul de autoritate este un fișier informatic, o bază de date
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
de familie PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Joseph Fouche, duce de Otrante Francis Bacon, baron Verulam FOUCHE, Joseph, duce d'Otrante BACON, Francis, baron Verulam 5.2.3.Rangurile nobiliare trebuie să fie menționate în vedetă în special în cazul autorilor omonimi PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Stolnicul Constantin Cantacuzino CANTACUZINO, Constantin, stolnicul Spătarul Nicolae Milescu MILESCU, Nicolae, spătarul 5.2.4. Titlurile de adresare (domnul, doamna, domnișoara) se păstrează în vedeta uniformă numai dacă figurează pe carte însoțind numele de familie și
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Cernica Diaconul Coresi Papa Pius al II-lea IOAN GURĂ-DE-AUR, sfânt ANTONIE CEL MARE, sfânt FRANCESCO D'ASSISI, NEOFIT, monahul DOSOFTEI, mitropolit al Moldovei CALINIC MICLESCU, mitropolit al Moldovei CALINIC, stareț al mănăstirii CORESI, diaconul PIUS II, papa 6. Autori omonimi * Pentru a deosebi după nume identice de familie, având și același prenume, se adaugă în vedetă un element de individualizare: patronimicul; profesia; domeniul de activitate * Titluri nobiliare: anul nașterii, porecla etc. * Localități în care s-au născut sau și-au
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
parte de o răsplată din partea divinității. Și astăzi, mai cu seamă fetele împăturesc și leagă cocorii în preajma monumentului din Parcul Păcii, ridicat după explozia bombelor atomice deasupra Japoniei. De asemenea, ”senbazuru” a intrat în conștiința lumii și în legătură cu celebrul roman omonim al laureatului Premiului Nobel pentru literatură din 1968, Yasunari Kawabata. La începutul sec. al XVIII-lea, panglicile de hârtie îndoită atașate darurilor, de culori diferite, se numeau “mokuroku tsutsumi”, modelele origami reprezentând animale sau plante fiind cunoscute sub denumirile de
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]