872 matches
-
nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate. — Vă rog să veniți, ne-a implorat omulețul, mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu granițe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis Guido, fierbând (ce ușor trecea omulețul ăsta de la o stare la alta!), v-am spus că n-am timp de prostii. Trebuie să livrez aparatele astea astăzi. — ...suntem la camera ascunsă. Gata, farsa a ținut, hai să mergem acum fiecare unde are treabă. — Vrei să spui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Bruce Willis nu răspunde la telefon. I se lasă un mesaj. 17 martie. Scurt raport asupra apariției extratereștrilor În Dublin. Înregistrare audio, realizată În șoaptă de către agentul secret O’O. Strict secret. Acum trei zile, de ziua Sfântului Patrick, doi omuleți au intrat În barul lui O’Mallory. Nefiind verzi, au sărit imediat În ochi. Se clătinau vizibil și cântau Într-o limbă ciudată. O’Hallahan i-a provocat la un concurs de băutură, cu perdantul plătind. După ce O’Hallahan s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine. Mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tacă, să reziste, să fie mereu prudentă. — Studiul psihanalitic la modă ? Ar fi interesant. Sunt unul dintre cei calificați... dar mă plictisește. Impresia se confirma, frazele căpătaseră, ca și glasul și figura înghețată, cu atât mai odioasă și caraghioasă, a omulețului, o anumită siguranță și nepăsare. Bătea cu degetele în sticla de pe birou. N-o privea decât rareori pe deținută. Continua să rămână în picioare. Sticla cu băutură se golise, cuvintele se legau repede, decise și reci. — Povestea cu enigmele care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Când m-am trezit, am dat o raită pe culmi și m-am uitat la norul acela de praf de la Miazănoapte care, de acum, dădea semne că se așează. Tot Învârtindu-mă Încoace și Încolo am dat peste unul dintre omuleții lui N’jamo, care trimisese și el niște iscoade către Miazănoapte, să afle de soarta lui Kikil și a lui Tek. M-am apucat să vorbesc cu el despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmi scria dintr-o localitate din județul Buzău, Măgura. Era iar la sanatoriul doctorului Iolescu, acolo unde poposea de fiecare dată când o dobora viața. Primele scrisori mă luau peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
profesorul Plum începu să capete caracteristicile lui Kenneth Connor și am avut din nou sentimentul (care nu mă părăsise cu totul niciodată după vizita de ziua mea de naștere la cinematogaful din Weston-super-Mare) că eram predestinat să joc rolul unui omuleț timid, stângaci și vulnerabil, prins în plasa unor evenimente de coșmar pe care nu le putea controla. Afișele de pe pereți au început să se transforme în vechi portrete de familie, în spatele cărora o pereche de ochi iscoditori putea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe care Dumnezeu l-a pornit pe un drumușor de argint, printre șiruri nesfârșite de pomi, tot de argint. Nu e nevoie să mai amintim ce importanță are în opera nemuritorare a marelui nostru poet Eminescu aceeași lună care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de celule vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui cea mai adevărată. Profesorul acceptă spusele Teodorei: deși are „calitatea de autor”, bărbatul nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în fine „oficial”: Teodora a născut o copilă sănătoasă și frumoasă. Profesorul și-a făcut drum la un fost coleg, medic, și a căutat-o în salonul lehuzelor. Privind fetița, are revelația unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra Universului, revendicându-și dreptul de a fi iubit. Bărbatul matur contemplă fascinat bobocul de floare de la subsuoara „înfrunzită” a mamei. Încearcă să-și reprime delirul metaforic pentru a-și da seama cu exactitate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă-ndoiesc. — Toți Își rupeau mâinile lovindu-mă, spuse omulețul. N-aveau ce să-mi facă. Se uită la Nick. Stai jos, spuse. Vrei să mănânci ceva? Nu vă deranjați, spuse Nick, mă duceam spre oraș. — Știi ceva, spune-mi Ad. — Sigur! Știi, spuse omulețul, eu nu-s prea Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rupeau mâinile lovindu-mă, spuse omulețul. N-aveau ce să-mi facă. Se uită la Nick. Stai jos, spuse. Vrei să mănânci ceva? Nu vă deranjați, spuse Nick, mă duceam spre oraș. — Știi ceva, spune-mi Ad. — Sigur! Știi, spuse omulețul, eu nu-s prea Întreg. — Da’ ce ai? — Sunt nebun. Își puse șapca Înapoi pe cap. Lui Nick Îi veni să râdă. — Hai că n-ai nimic, spuse. — Ba da, am. Sunt nebun. Ai fost nebun vreodată? — Nu. Cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Adams. Ce-a mai rămas e pentru mine. Nick mușcă din sendviș. Negrul se așezase-n fața lui, lângă Ad. Șunca prăjită și fierbinte cu ouă era delicioasă. — Da’ știu că i-a fost foame lu’ domnu’ Adams, spuse negrul. Omulețul despre care Nick știa, după nume, că a fost un campion la box, tăcea. Nu mai spusese nimic de la discuția cu cuțitul. — Pot să vă ofer o felie de pâine bine Înmuiată În grăsime de șuncă? — Da, mulțumesc mult. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l pe dreptul după el. — Dă-n mine, zise, clătinându-și capul. Ia-ncearcă să dai În mine. — Nu vreau să dau. Nu scapi tu așa. Tot ți-o iei, Înțelegi? Așa că dă tu primu’. — Termină, spuse Nick. — Bine-atunci, jegosule. Omulețul se uită-n jos, la picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un moment dat Încolo nici nu mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]