1,499 matches
-
Împotriva răului, expresie a conștiinței faptului că nu există un bine absolut, Etica nu poate și nici nu trebuie să fie altceva decât metafizică Întrucât, explicând temeiurile, structura și sensul vieții morale trăite, ea se constituie În cea mai pură ontologie, evident - o ontologie a umanului. Peripatethice un bine În sine, ci că acesta se realizează procesual, În diferite grade, rezultat al activității oamenilor. În ciuda unui evident fatalism ce caracterizează psihologia poporului român - „Așa mi-a fost scris.”, „Ce ți-e
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a conștiinței faptului că nu există un bine absolut, Etica nu poate și nici nu trebuie să fie altceva decât metafizică Întrucât, explicând temeiurile, structura și sensul vieții morale trăite, ea se constituie În cea mai pură ontologie, evident - o ontologie a umanului. Peripatethice un bine În sine, ci că acesta se realizează procesual, În diferite grade, rezultat al activității oamenilor. În ciuda unui evident fatalism ce caracterizează psihologia poporului român - „Așa mi-a fost scris.”, „Ce ți-e scris În frunte
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
exigență supremă este obligația față de viitor. „Prometeul definitiv dezlănțuit, căruia știința Îi conferă forțe Încă niciodată cunoscute și economia impulsul său neînfrânat, reclamă o etică care, prin stavile liber consimțite, Împiedică puterea omului de a deveni un blestem Închidea ontologia fundamentală” (Entre nous. Essais sur les penser - à - l’autre, Grasset, Paris, 1991.Ă pentru el.” Lumea de astăzi nu este o lume sigură iar viitorul civilizației omenești, cu atât mai puțin. Promisiunile tehnicii moderne s-au Întors În amenințări
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să respingă teoriile "antirealiștilor", pe care le crede ridicole și periculoase. Obiectivul filosofului american este acela de a dovedi că există o realitate socială independentă de reprezentările umane: "Scopul nostru este de a face ca realitatea socială să fie asimilată ontologiei noastre fundamentale pe care ne-au trasat-o fizica, chimia și biologia." Dar, odată ajuns la sfîrșitul reflecțiilor sale, Searle revine asupra ambițiilor inițiale: "Nu cred să existe vreun argument căruia să nu i se ceară să fie din principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului poetic formulată de Fondane se sprijină pe ideea că realul nu se află altundeva decît în imperfecțiunea eului care se definește prin contradicția cu sine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard, Dostoievski și, desigur, Șestov, Fondane s-a îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și se vor prăbuși la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Știință, Cluj-Napoca, 1997, p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În fața acestei lacune, merită să ne întrebăm: de ce timp de secole această situație a fost considerată teoretic inimaginabilă? Pentru că doctrinele dominante, alimentate de experiențele războinice continue, imaginau că statele erau prin natura lor războinice și conflictul făcea, așadar, parte din ontologia statului. Apărarea propriilor interese ducea inevitabil la prejudicierea intereselor altor state. Deci, nu era posibilă decît o singură alternativă: fie statele rămîneau suverane, cu riscul perpetuării războaielor, fie renunțau la suveranitatea lor, formînd un stat federal. Numai Rousseau și Kant
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
destinul a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin ontologia metonimică a oamenilor "civilizați", meditând asupra unui zeu crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două personalități antitetice realizându-se prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îndeosebi istorici ai religiilor și culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori de reforme sociale, ingineri, economiști și alți agenți specifici societăților moderne contemporane. Proiectul lui Husserl a fost mai puțin metafizic și a rodit în ontologia filosofică formală, în antropologiile existențialiste numeroase în Vest la jumătatea secolului trecut. La noi, "contaminați" de ideile lui Guénon au fost și au rămas unii scriitori, artiști, filosofi ori preoți români (14). Ei au preluat idei din opera lui Guénon
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
moderni". Coloratura scientist-partinică foarte accentuată prin anii 1960 nu s-a modificat prin recunoașterea noilor metafizici, unele promovate de gânditori de origine română stabiliți în Occident. Ecouri timide în țară au fost totuși. Fiindcă noua metafizică promovează și intercomunicările demersurilor ontologiei moderne cu logica, semiotica și cu antropologia filosofică, la noi au apărut cel puțin trimiteri bibliografice. Peste hotare, noua metafizică a susținut-o Ștefan Lupașcu (1900-1988), care o menționase și în scrierea Experiența microfizică..., publicată inițial în România, până către
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
face ca nevoia de ideologie să fie și ea continuă. Așa că, pentru ca interesul pentru emancipare să nu dispară, este necesară reluarea continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este o antinomie, ci sunt numeroase interdependențe dialectice. (2, p. 272) Într-o perspectivă aplicativă, se poate spune că evoluția unui popor încercat de provocările istoriei se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unele tipuri de instituții și periclitate de altele. Invers, uneori virtuți precum sinceritatea, dreptatea, curajul pot periclita dobândirea banilor, a renumelui sau a puterii. (28, pp. 200-205) Instituționalizarea științelor sociale este tratată de autor cu argumente care combină epistemologia cu ontologia și teoria acțiunii. De la interacțiunile "faptelor" cu "valorile", la separarea lor și, apoi, la adoptarea de către "experți" a tezei neutralității axiologice a predicțiilor sociale pe care ei le emit pentru a manipula oamenii cu așa-zisele legi și previziuni sociale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
normele "economiei de hârtie" de către un colectiv de cadre didactice universitare din Capitală, apărut în anul 1985 la EDP, 355 pagini), a fost înlocuită cu pluralismul unor discipline filosofice "liberale", asemănătoare cu "diferențierea și integrarea științelor fundamentale": epistemologie și logică, ontologie și antropologie filosofică, axiologie și filosofia culturii ș.a. Deși mai toate instituțiile superioare de învățământ românești s-au intitulat "universități", în curricule nu au mai încăput disciplinele filosofice. Procesul de la Bologna (1999) a instituit cadrul unitar format din licența de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
33-34, 45, 47, 74, 85, 88, 91-92, 95-96, 103-104, 113, 132, 134-136, 138-140, 145,-147, 159, 161, 197, 214, 218-219, 238-239, 248, 255, 261, 269-271, 276, 311, 316, 318, 334, 338, 340-341 Octavian / 28 Odobleja Șt. / 208 Olahus N. / 111 ontologie / 91, 292 ordine monahale / 28 Orient / 45, 79, 87, 92, 96, 100, 109, 130, 135,-136, 139, 197, 218, 235, 261, 270, 276, 338-339 orizont cultural / 61, 132 neguros / 25, Ornea Z. / 161-162, 349 ortodoxia creștină / 256, 330 bizantină / 28
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a cunoașterii obiectelor, ci unitatea acestei cunoașteri sau forma contemplației ideilor, trimițând la o modalitate „fenomeno logică“ a speculativului, înțeles ca „luminiș“ al ființei. O problemă importantă este acum aceea a relației dintre idee și fenomen. Benjamin conturează elementele unei ontologii care va sta, mai târziu, la baza descrierii lumii urbane. Este conturat un raport triplu idee- element-fenomen care denotă afinitatea, dar, concomitent, și distincția dintre lumea „inte ligibilă“ și cea „sensibilă“: „Die Phänomene gehen aber nicht integral in ihrem rohen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
-i conferă transparență și lizibilitate. Natura materială, repe titivă, opacă se înstăpânește asupra vieții logice a spiritului, distrugerea nu cunoaște o „interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei baroce capătă forma distructivă a lumii materiale și îi urmează parcursul. Atât ontologia lumii căzute, cât și teologia unui Dumnezeu care nu răscumpără răul sunt reflectate în procedeul baroc al alegoriei. Intenția lui Benjamin este precizată încă din prima pagină a capitolului al treilea al lucrării: este vorba despre a discuta diferența dintre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
magică. Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe care o încorporează și o transmite. Dispariția sa echivalează dispariției misticului și stă mărturie pentru o „nouă“ ontologie, secularizată. Interesant este faptul pe care îl observă Benjamin: acela că declinul poveștii este marcat de întoarcerea de pe frontul Primului Război Mondial. Cărțile scrise în anii ulteriori războiului sunt grăitoare în această privință: „Denn nie sind Erfahrungen gründlicher Lügen gest raft worden
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mesianis mului propriu filozofiei istorice schițate aici. Critica acestei noțiuni este în primul rând o problemă de teologie. Ea anticipează venirea lui Mesia și, astfel, o aduce sub semnul unei reprezentări su biective. În al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este cel care constituie esența fenomenelor istorice. Influențat însă de ontologia ruinelor, proprie barocului, dar deopotrivă de cea kabalistă, după care creația este locul gol lăsat de retragerea Divinității, Benjamin nu acordă credit unei astfel de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
problemă de teologie. Ea anticipează venirea lui Mesia și, astfel, o aduce sub semnul unei reprezentări su biective. În al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este cel care constituie esența fenomenelor istorice. Influențat însă de ontologia ruinelor, proprie barocului, dar deopotrivă de cea kabalistă, după care creația este locul gol lăsat de retragerea Divinității, Benjamin nu acordă credit unei astfel de înțelegeri metafizice a ființei. Filozofia istoriei care i se aso ciază nu poate face loc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și caracterul ei „recuperator“. Kracauer descrie lumea orașului ca una a uniformității trăirii (Erlebnis) care înlocuiește experiența veritabilă, în timp ce Bloch, în capitolul „Übergang: Berlin, Funktionen in Hohlraum“ din Erb schaft dieser Zeitt, consideră categoria destrămării (Zerstreuung) ca fiind fundamentală în ontologia urbană. Absența oricărei forme de substanțialitate temporală sau spațială, caracterul anonim al personajelor care îl populează, dispariția unui cen tru veritabil care să ofere consistență fac în așa fel încât descrie rea marilor orașe să penduleze între funcționalitate pură și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
individuală. Înrudirile dintre locuri și clădiri diferite sunt „auten tificate“, au permanența pe care experiența urbană o asi gură prin raportarea lor la memoria colectivă, involuntară. Un alt „ghid“, de data aceasta stihial, îi revelează copilului Walter metafizica spațiului urban, ontologia lui slabă, despre care am vorbit deja mai sus: „Das merkwürdigste aber aller Straßenbilder aus meiner frühen Kindheit [...] ist - das muß um 1900 gewesen sein - eine vollkommen menschenleere wie ausgestorbene Straße, auf die die schweren polternden Wassermassen ununterbrochen herabströmten.“ Confruntarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
con sideră a fi „fizionomică“. Orașul devine imagine, cuvânt, text și, astfel, chip ce poate fi recunoscut, descris, recuperat prin exercițiul me moriei. Tipologia care ia naștere prin fotografie, caracterul individual, dar în același timp general al subiectului creează o „ontologie istorică“ a orașului, o imagine înghețată (o imagine dialectică) a evanescenței acestei lumi. Întrebarea lui Gilloch „How is the writer to capture the momentary and fleeting?“ găsește în fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența determină survenirea absolutului în limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și anonime. Ontologia slabă, fluidă a lumii urbane este premisa acestei experiențe prin care deplasarea devine o căutare a „Mumelor“, a conceptelor originare, fără ca acestea să fie vreodată obiectivate, însușite, elaborate. Neintențională, neprogramatică, expe riența flaneurului intră în categoria „nefericirilor“ poetului fermecat de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]