1,694 matches
-
oamenii se luptă cu toții, cu disperare, ca să păstreze ceea ce sunt în pericol să piardă, nu același lucru se întâmplă în cazul expansiunii; oamenii o aleg ca scop, e adevărat, dar dacă întâmpină piedici, nu consideră că au fost nedreptățiți de oponenții lor5. Deoarece o națiune care implementează politica de statu-quo își propune să-și mențină puterea pe care o are deja, ea poate evita nevoia de a liniști resentimentele altor națiuni și scrupulele proprii. Acest lucru este adevărat în special când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
timpul în vedere, o politică externă care proclamă pacifismul ca principiu călăuzitor este, în aceeași măsură, antiimperialistă și susținătoare a statu-quoului. Exprimând în termeni pacifiști obiectivele unei politici de acest tip, decidentul aplică stigmatul de națiuni instigatoare la conflict asupra oponenților imperialiști, își eliberează compatrioții de scrupule morale și poate spera să câștige sprijinul tuturor țărilor interesate de menținerea statu-quoului6. Dreptul internațional îndeplinește o funcție ideologică similară. Orice ordine legală tinde să fie în primul rând o forță socială statică. El
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
punctul de vedere al tendințelor demografice, Germania putea considera că timpul trece în favoarea Rusiei, iar Franța, că timpul trece în favoarea Germaniei, în timp ce atât Germania, cât și Franța, din motivele deja menționate 9, puteau considera că amânarea conflictului îi va favoriza oponentul. Deci toți protagoniștii, cu excepția Marii Britanii, aveau motive, în 1914, să prefere războiul unei soluții pașnice pe care nu o puteau considera definitivă, ci numai ca pe o pauză de respirație înainte de o inevitabilă reglare de conturi. Așa cum schimbările în distribuția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
30 de ani sub conducerea Franței și a Suediei, pe de o parte, și a Austriei, pe de alta, au încercat să promoveze scopuri imperialiste, în special cele ale Suediei și Austriei, și în același timp să blocheze realizarea ambițiilor oponenților. Tratatele care au reglementat chestiunile europene după respectivul conflict au încercat să stabilească o balanță a puterii în acest ultim sens. Nenumăratele războaie de coaliție din perioada dintre Tratatul de la Utrecht din 1713 și prima împărțire a Poloniei din 1772
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
i se opune alta. Incertitudinea este foarte mare când greutățile pe unul sau pe ambele talere sunt compuse nu doar din elemente unice, ci din alianțe. Atunci devine necesar să calculezi nu numai puterea națională proprie și pe cea a oponentului și să le corelezi, ci trebuie să faci acest lucru și cu puterea națională a aliaților tăi și ai adversarului. Riscul presupunerii este agravat mult și când trebuie analizată puterea națiunilor aparținând unor civilizații diferite de cea proprie. Este suficient
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
declara că „dominația Rusiei la Marea Neagră este absolut necesară pentru echilibrul european”, ceilalți au încercat să-i pună capăt și au declarat că „flota rusă este, încă, prea puternică în comparație cu cea turcă”. Pacea a fost semnată în 1856, în termenii oponenților Moscovei. Dificultatea de a evalua corect pozițiile de putere relative ale națiunilor au făcut din invocarea balanței de putere una dintre ideologiile favorite ale politicii internaționale. De aici și utilizarea sa într-un sens foarte larg și imprecis. Când o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
precum cele ale Sfântului Augustin și Locke, în forțe puternice ale civilizației vestice. Privind sub alt aspect, însăși tradiția unei civilizații occidentale care încearcă să limiteze puterea celui tare de dragul celui slab a fost dezaprobată ca efeminată, sentimentală și decadentă. Oponenții au fost cei care, precum Nietzsche, Mussolini și Hitler, nu numai că acceptă voința de putere și lupta pentru putere drept fapte sociale fundamentale, ci și glorifică manifestarea nelimitată a acestora și postulează această absență a restricției ca pe un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
faptul că nu a existat aproape nici o ofertă de asasinat care să fi fost refuzată de conducerea venețiană. Din 1456 și până în 1472, aceasta a acceptat douăzeci de oferte de a-l omorî pe sultanul Mahomed al II-lea, principalul oponent al Veneției în acea perioadă. În 1514, Ioan din Ragusa s-a oferit să otrăvească pe oricine ar fi vrut conducătorii Veneției, pentru un salariu anual de 1.500 de ducați. Conducerea venețiană l-a angajat „de probă”, cum am
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înfruntau una pe cealaltă ca inamici personali. Să ne amintim, de asemenea, că limitarea graduală a uciderii în război și supunerea ei față de anumite condiții au coincis cu dezvoltarea graduală a războiului limitat, în care doar armatele se înfruntau ca oponenți activi. Cu războiul care își asumă, în vremurile actuale, într-o măsură cât se poate de mare și în privințe diferite, un caracter total, limitările morale asupra uciderii sunt respectate într-un grad tot mai scăzut. Într-adevăr, însăși prezența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
purtate de Franța revoluționară, exploatarea simpatiilor religioase și ideologice, precum și recrutarea din rândul străinilor a adepților religioși și ideologici deveniseră un redutabil instrument al războiului politic și militar. Conducătorul protestant care era capabil să convertească la religia sa populația supusă oponentului său catolic sau să exploateze în propriul său avantaj politic ori militar loialitatea religioasă a minorității protestante putea să câștige o bătălie, dacă nu chiar întreg războiul, fără să tragă nici un foc de armă. Era probabil ca adeptul ideilor Revoluției
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este întotdeauna același: promovarea intereselor proprii prin alterarea concepțiilor adversarului. În acest sens, diplomația folosește forța de persuasiune a promisiunilor și a amenințărilor în vederea satisfacerii intereselor proprii sau împotriva intereselor adversarului; forța militară folosește efectul concret al violenței asupra capacității oponentului de a urmări anumite interese; iar propaganda folosește crearea și utilizarea de convingeri intelectuale, valori morale și preferințe afective pentru susținerea intereselor proprii. Întreaga politică externă este astfel o luptă pentru conștiințele oamenilor; dar propaganda este cu atât mai mult
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
scopul trebuie să fie eliminarea totală a mijloacelor de negociere. Astfel, o decizie luată sub presiunea armelor este unica judecată care contează, deoarece este singura care produce un învingător sau un învins; ea singură poate să modifice respectivele contexte ale oponenților, devenind stăpân pe situație, în timp ce celălalt se supune voinței adversarului 6. Războiul întregii populațiitc "Războiul întregii populații" Faptul că în noile vremuri de război masele de cetățeni se identifică în întregime cu războaiele în care sunt angajate statele lor e
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
avea posibilitatea să se redreseze, avea șansa să se pregătească pentru o nouă campanie în următorul sezon de luptă. Atunci războiul amintea de un meci de box în care pauzele de după fiecare rundă erau destul de lungi pentru a asigura revenirea oponentului mai slab, cu condiția să nu fi fost lăsat fără cunoștință. În aceste circumstanțe, a te gândi la cucerirea lumii ar fi fost prostie curată, deoarece munca depusă pentru cucerire într-un sezon de luptă ar fi trebuit, în mare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea fi însă ridicată cu privire la strategia de contracarare: care este scopul ei militar? În cazul versiunii americane a strategiei, care ne este cea mai familiară, Statele Unite nu vor iniția un război nuclear prin tragerea primului foc. Ele vor aștepta până ce oponentul va trage prima rachetă, declanșând astfel războiul nuclear; doar atunci, Statele Unite vor ataca ținte militare, reprezentate nu doar de rampele de lansare a rachetelor, ci și de rachetele propriu-zise ale adversarului. Prima lovitură va face însă inutilă distincția dintre rampele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
era tentat, ignorând complet principiile Noii Sfinte Alianțe, să declare război Turciei. Austria și Marea Britanie aveau rezerve, resimțite cu un secol înainte și aproape unul după, față de extinderea puterii Rusiei în Balcani, precum și față de avansul Rusiei către Mediterana. Astfel, Castlereagh, oponentul Noii Sfinte Alianțe, și cancelarul austriac Metternich, susținătorul înflăcărat al acesteia, și-au unit eforturile pentru a descuraja Rusia să ia măsuri active pentru susținerea insurgenților greci. Faptul că au folosit cu succes principiile Noii Sfinte Alianțe chiar împotriva creatorului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care dispun pentru a atinge obiectivele pe care le consideră vitale pentru ele. Dacă asemenea grupuri sociale controlează mijloacele violenței fizice, așa cum fac statele suverane în relațiile dintre ele, le vor folosi în două feluri. Fie vor exercita presiuni asupra oponenților, demonstrându-și superioritatea, fie le vor folosi pentru a elimina posibilitatea rivalilor de a recurge la violența fizică. În ambele cazuri, scopul violenței fizice este de a înfrânge voința oponentului de a rezista cererilor celeilalte tabere. Istoria societăților naționale arată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vor folosi în două feluri. Fie vor exercita presiuni asupra oponenților, demonstrându-și superioritatea, fie le vor folosi pentru a elimina posibilitatea rivalilor de a recurge la violența fizică. În ambele cazuri, scopul violenței fizice este de a înfrânge voința oponentului de a rezista cererilor celeilalte tabere. Istoria societăților naționale arată că nici un grup politic, religios, economic sau regional nu a fost capabil să reziste mult timp tentației de a-și susține cererile prin mijloace violente, dacă a considerat că o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționale ale unui stat anume, pe de o parte, și obiectivele și operațiunile unei instituții internaționale funcționale, pe de altă parte. În asemenea conflicte, interesul național primează în fața obiectivului internațional. Astfel, este foarte important faptul că, dintre cei doi mari oponenți de pe scena actuală a politicii mondiale, unul, Uniunea Sovietică, care întotdeauna s-a temut de o intervenție externă și a fost vigilentă la integritatea sistemului său politic și economic, face parte numai din trei noi instituții specializate - Biroul Internațional al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
occidental, votul nu a contribuit cu nimic la rezolvarea problemei coreene. Această problemă s-a soluționat pe câmpul de luptă și în cadrul negocierilor diplomatice dintre Est și Vest, nu în cadrul Adunării Generale. Motivul pentru care înfrângerea la vot a unui oponent în cadrul unui corp deliberativ internațional este inutilă și poate chiar dăunătoare, folosind doar ocazional la întărirea unui grup anume, trebuie căutat în diferența dintre natura societății internaționale și cea a societăților naționale. Atunci când Congresul Statelor Unite înfrânge prin vot o minoritate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atenția asupra problemei beneficiilor comparative, un subiect ignorat mai ales de comentatorii liberali sau neoliberali ai economiei mondiale”27. Această omisiune este revelată de presupusa ordine a preferințelor din dilema prizonierului: fiecare stat este preocupat de modul în care strategia oponentului său îi va afecta propriile câștiguri (absolute), dar nu de cât de mult câștigă una dintre tabere față de cealaltă. Cu alte cuvinte, fiecare dorește pur și simplu să facă cea mai bună afacere din punctul său de vedere și nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
manevră de război. Desigur, victoria a demonstrat, încă o dată (și nu sunt sigur că lecția a pătruns în toată Lumea a Treia), inutilitatea unei confruntări directe între armata unui stat subdezvoltat și cea a Statelor Unite. Această simplă realitate îi determină pe oponenții noștri să se orienteze spre terorism sau, după cum consideră unii profesioniști din domeniu, către conflictul asimetric. Capitularea rapidă a ascuns însă unele erori și presupuneri greșite relativ importante. Pentagonul a prezis că ocupația va costa puțin și că populația irakiană
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a conflictului; de asemenea, încurajează ascunderea, mascarea adevăratelor sentimente sub o aparență înșelătoare. Stilul colaborativ presupune prezența într-un grad mare atât a asertivității (a dorinței realizării propriilor scopuri), precum și a cooperării (a capacității de a ține seama de interesele oponenților). El este dorința expresiei de maximizare împreună a rezultatelor obținute, de aceea, se mai numește și stilul integrativ. Cei care practică acest stil sunt deschiși, cooperatori, creativi, încrezători în alții, sinceri în relațiile cu partenerii, dinamici, flexibili. Este o abordare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
bazate pe îmbinarea în proporții medii a asertivității și cooperării. Se bazează pe principiul „a da” și „a lua”, pe încercarera de satisfacere a altora decât pe maximizarea propriilor câștiguri, cu speranța că același lucru se întâmplă și în cazul oponentului. Implică determinarea regulilor de schimb reciproc. Managerii trebuie să manifeste prudență în legătură cu practicarea lui. De exemplu, este mai indicat a fi folosit în cazul unor false probleme, decât în cazul unora reale și grave. De asemenea, managerul trebuie să știe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
superior; 5. când armonia și stabilitatea sunt foarte importante; 6. pentru a permite subordonaților să devină mai buni prin învățare. Compromisul 1. când obiectivele sunt importante, dar nu merită efortul sau introducerea posibilă a unor modalități mai ferme; 2. când oponenții cu putere egală au în vedere obiective reciproc exclusive; 3. în scopul alegerii unor angajamente temporare referitor la probleme complexe; 4. ca să se ajungă la soluții rapide în situațiile aflate sub presiunea timpului; 5. ca o lternativă atunci când colaborarea sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2) elaborarea unei strategii (fiecare parte decide ce strategie și ce stil anume să adopte); 3) începerea negocierii (ambele părți își prezintă solicitările inițiale sau cazul în discuție); 4) clarificarea pozițiilor (neogociatorii își justifică pozițiile și încearcă să aprecieze poziția oponentului); 5) negocierea (etapă în care fiecare parte încearcă să obțină concesii); 6) încheierea (ajungerea la o înțelegere finală sau închiderea negocierilor fără a se ajunge la un acord). Descrierea acestor etape oferă autorilor prilejul de a formula nenumărate sfaturi și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]